9 iun. 2012

O suta de ani de la moartea lui Ion Luca Caragiale

Impotriva subventiilor de stat, de I.L.Caragiale
Trebuie sa copiati Http in browser
http://romani.co.uk/index.php?option=com_fireboard&Itemid=126&id=4615&catid=1&func=fb_pdf 
Postat initial de Sorin M

Poetii, literatii, artistii sunt oameni foarte ciudati, dar ceea ce e foarte ciudat e ca poetii, literatii si artistii sunt foarte ciudati tocmai cand n-au talent de loc, asa ca nu poti sa-ti explici de ce, fiind oameni ca toti oamenii, sunt asa de ciudati...
Dar, in sfarsit! asa sunt poetii, literatii, artistii, mai ales cand n-au talent de loc.
De una dintre ciudateniile acestora voiesc sa spun cateva cuvinte, anume despre vecinica plangere ca poetii, literatii si artistii nu sunt incurajati la noi indestul, ba chiar ca sunt foarte putin luati in seama.
Plangerea aceasta este o tema pe care se fac fel de fel de variatiuni. De exemplu... Publicul nostru cel mare este indiferent fata cu literatura si arta nationala... Societatea culta citeste carti straine... Publicatiunile literare romane si mai ales poezia romana nu se cauta...  Aceasta vecinica plangere, ciudatenia aceasta, atinge culmea cand, dupa osandirea publicului celui mare si a societatii culte, se incepe acuzarea guvernului, a statului...


Incai daca particularii nu simt nevoia poeziei, literelor si artelor; daca societatea romana n-are destul sentiment patriotic pentru a incuraja versul, proza si orice arta facute de romani - macar guvernul, statul sa vie in ajutorul acestor nobile productiuni! Dar nu! guvernele, statul sunt si mai indiferente si mai vitrige cu inchinatorii muzelor nationale!...
Ia sa cercetam mai de aproape plangerea dumnealor...
Ma rog, sa ne intelegem: ce poftiti d-voastra?... sa se-ncurajeze poezia, literele si artele, sau poetii, literatii si artistii? Caci este ceva aici care nu trebuie trecut cu vederea... Presupunand ca, in adevar, poezia, literele si artele sunt lucruri neaparat necesare unei societati, pentru a le avea, trebuieste talent mai-nainte de toate; pe cata vreme pentru a te face poet, literat sau artist nu trebuie talent numaidecat.
Ca traiesc poetii in lipsa... De! asta poate fi adevarat, insa numai pentru acei poeti cari sunt saraci de fel; fiindca in nici o parte de lume poezia n-a constituit si nu ar putea constitui o industrie prea lucrativa. Cand poetii au avere, fireste ca nu traiesc in lipsa.
Ca poetii, literatii si artistii mor in spitale; asta e adevarat, insa iar in parte; fiindca daca au casa lor si rostul lor, mor acasa. Daca n-au insa casa, unde sa-si zaca boala din urma, atunci, tot e bine ca mor la spital; ar fi desigur mai rau sa moara la vreun gard.
Eminescu si Alecsandri, Dumnezeu sa-i odihneasca! au murit unul la spital, fiindca suferea de o boala foarte grea de ingrijit intr-o casa particulara saraca; cestalalt a murit in vestitu-i castel de la Mircesti...
Pentru aceasta deosebire de stare, contimpuranii si urmasii n-au facut si n-au sa faca vreo deosebire in stima acordata celor doi ilustri poeti nationali...
A! stima!... Dar asta e putin lucru?
Cine are putin talent, slava Domnului! este la noi destul de stimat si de considerat. Afara, se-ntelege, de cateva secaturi invidioase, pe cari nu le lasa sa doarma, pe cari le doare si le ofticeaza succesul omului cu talent, nici un concetatean nu-i refuza acestuia tot succesul, toata stima. [...] De viata trista pentru copii se teme parintele, si, dupa viata bolnava, nu e viata mai trista decat viata ridicula, si nu e, poate, o viata mai ridicula decat a omului care, inchipuindu-si ca are talent, isi da toate ostenelile
sa probeze cu prisos ca nu-l are - viata omului care strica in sec hartie nevinovata, pentru a se putea plange din ce in ce mai amar contra societatii indiferente si ingrate, ca nu incurajeaza poezia, literele scl... scl...
Dar, in sfarsit, chiar asa, eu nu crez sa fie undeva o societate, unde care cum se scoala si ia o pana in mana sau imbratiseaza o cariera frumoasa sa fie atat de binevoitor primit sau tolerat ca la noi.
Nu cred sa fie pe lume tipografie mai putin nazuroasa decat a noastra romaneasca. Cu ce cheltuiala, putin importa, fie din avere proprie, fie de la parinti, de la amici, din pomana, se gasesc totdeauna destui gologani ca orice e scris pe hartie cu mana asta-seara sa fie a doua zi dimineata chiar
tiparit, spre vecinica pastrare. [...]
De cate ori auz pe cineva vaicarindu-se ca literele si artele frumoase nu sunt incurajate la noi, ii spun: poate sa ai dreptate intrucatva, dar, in orice caz, vinovatul sau mai bine vinovatii pentru aceasta trebuiesc cautati nu intre public, nu in societate, ci intre aceia cari le profeseaza. [...]
Nu! Precum am mai spus-o si in alta parte: literatura si artele frumoase, dupa cat se fac si, mai ales, dupa cum se fac la noi, sunt prea din cale-afara incurajate; asa ca parca n-ar strica sa incepem odata a le cam descuraja.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu