Formula aceasta ar parea, la cea dintai vedere, barbara si
cinica. Nu e nici una, nici alta. E formularea unei atitudini foarte obiective,
foarte cuminti. Sunt contemporan cu atatea manifestari spirituale, culturale si
sociale si a fi contemporan inseamna a le cunoaste si a da seama de ele. Dar
mai exista si un alt fel de contemporaneitate: o contemporaneitate subiectiva,
calitativa. Adica, nu ma intereseaza decat faptele semnificative si
substantiale pentru mine, evident. Este un fel de alegere, de selectie
personala, din toate faptele si semnificatiile contemporane. Restul le observ
si le integistrez - dar nu lupt contra lor, nu-mi pierd vremea polemizand.
Polemica presupune nu numai o mare pasiune pentru adevar -
dar si mult timp liber. Se pare ca insasi conceptia “timpului” s-a modificat,
pentru o anumita parte din elite. Foarte putini sunt aceia care mai cred intr-o
scurgere infinita de vreme, intr-un timp etern, in care va avea loc o continua
evolutie, un infinit progres. Tinerii se apropie acum de o conceptie
apocaliptica a timpului. Unii cred ca ciclul actual de civilizatie se
sfarseste; altii cred ca se apropie de o era noua sociala; altii traiesc in
panica. Maine totul se poate schimba - sau
poate pieri totul. Mai este oare timp de polemica, de discutie, de controversa
si calambur?
Aproape ca nu mai e timp pentru critica. Au inceput oamenii
sa inteleaga ca nimic nu s-a creat in istoria omenirii prin critica. Istoria nu
inregistreaza decat creatia, afirmarea.
Astfel stand lucrurile, este usor de inteles de ce
majoritatea tinerilor, fara a fi cinici sau barbari, raspund adeseori: “nu ma
intereseaza”. E foarte greu de dovedit ceva cu idei. E infinit mai usor de
dovedit prin creatie, prin opere. Balzac a fost de nenumarate ori ridicol, dar
cea mai penibila scena din viata lui a cunoscut-o atunci cand a incercat sa
explice cafenelei de ce a scris “L’enfant maudit”. Nu discutati serios decat cu
cei care, in prealabil, va accepta ideile. Pe ceilalti ascultati-i,
inregistrati-i - si salutati politicos.
(Mircea Eliade, Fragmentarium, Ed Humanitas 1994)
(Mircea Eliade, Fragmentarium, Ed Humanitas 1994)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.