1 aug. 2016

Cu cine am onoarea?

Există un cântecel din care mai ştiu doar atât: fata care e urâtă îşi dă cu făină multă / bate vântul şi i-o suflă şi rămâne tot urâtă! Trec în sfera zicătorilor şi scriu: Frumuseţea stă în ochii privitorului dar trebuie să punctez şi faptul că machiajul sofisticat, zi de zi (însoţit prea adesea de lipsa demachierii seara), in timp distruge tenul de numa’-numa’.

O postare a Monei, despre aparenţe (intr-o anumită măsura) mi-a amintit povestea a două familii bune prietene.

Bărbaţii sunt prieteni din anii adolescenţei, din primul an de liceu, in timpul stagiului militar obligatoriu apoi in anii de facultate şi după. S-au căsătorit cam in aceeaşi perioadă şi au rămas la fel de buni prieteni, vizitându-se cât de des posibil mai ales după ce familia X s-a mutat in alt oraş.

Intr-o vară, după mai mulţi ani, familia Y merge in vizită la familia X. Dna X, elegantă ca de obicei, machiată ca pentru o şedinţă foto, sofisticată in felul ei, gospodină, îşi întâmpină prietenii cu toate bunătăţile pe care a reuşit să le pregătească special pentru ei. S-au întins la vorbă, s-au întins la un joc de cărţi, au dansat… Timpul a zburat, oamenii s-au distrat şi apoi fiecare familie s-a retras intr-un dormitor.

Domnul Y s-a trezit primul şi pentru că era in casa celui mai bun prieten şi-a pregătit un mic dejun rapid, a făcut cafea şi s-a aşezat în bucătărie să savureze o ţigară.

Când în bucătărie îşi face apariţia o femeie îmbrăcată in halat de baie, cu părul infăşurat intr-un prosop, cu ten aproape palid, domnul Y tresare, gândindu-se că, între timp, sosiseră si alţi musafiri. Tresare şi femeia, zâmbind oarecum stânjenită. El se ridică, politicos, şi se prezintă:
“Sunt Y, prietenul lui…. Cu cine am onoarea?”

Femeia face ochii mari şi deschide gura a mirare. “Hai că-i bună gluma!” zice râzând, dar îi trece cheful când îşi dă seama că omul chiar n-a recunoscut-o. In acel moment înţelege şi domnul Y gafa monumentală şi izbucneşte in râs. Au râs amândoi, apoi au râs în patru şi, peste timp, povestea a devenit antologică printre cunoscuţi. A ajuns şi la mine păţania, doamna Y fiind (la vremea aceea) colegă de birou cu mama, şi i-am întâlnit pe toţi patru.
**
Peste timp, intr-o sâmbătă dimineaţa, vine in vizită un amic. Îi deschid – deşi nu-mi plac vizitele neanunţate. Când mă vede exclamă, înainte de orice: “Te simţi bine?” Mă pufneşte râsul şi-i spun că mă simt tare rău pentru ca n-am apucat să mă machiez. Se prinde după câteva secunde şi râde şi el.

Acela a fost momentul in care am ales să renunţ la machiajul “artistic”…pe care oricum îl ştergeam in fiecare seară. Viaţa – din acest punct de vedere – a devenit foarte simplă şi nici nu mai… induc oamenii in eroare...  într-un grad prea mare. :)
Puterea machiajului
Sursa foto: http://sfglobe.com/?id=903 (mai multe exemple)

10 comentarii:

  1. Se vorbeste mult despre machiaj, aproape ofensiv, dar aproape nimeni, daca nu chiar nimeni despre efectele pe termen lung asupra pielii ale chimicalelor din creme, pomezi, diverse farduri. Ar trebui sa ne obisnuim sa citim retetele ca si la alimente. O crema cu galbenele sau apidermin poate ar fi mai bune, sau o masca cu iaurt si fructe sau altceva in acest spirit. Sunt o multime de retete naturiste ieftine si ff bune. Atat ca trebuie sa muncesti un pic sa le realizezi...

    Seara frumoasa, draga Diana! Pupici!


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar ca nu prea se vorbeste despre efectul daunator al fardurilor - ma gandesc mai ales la fotomodelele de cariera; ele stiu ca fardurile la sctrica tenul si au parte de multe tratamente pentru a impiedica sau diminua efectul, desi se zice ca fardurile sunt de calitate si alte alea - or fi, dar porii sunt pori, pielea e piele si cantitatile mari de fard afecteaza (uneori in profunzime). Aproape ca ma ingrozesc cand vad vara pe strada femei fardate "la greu" incat nu cred ca tenul poate "respira"...
      Sunt adepta "naturismului" intr-o mare masura, desi tenul imi suporta orice fel de crema, orice fel de fard (oricum, pe termen lung m-ar afecta utilizarea "chimicalelor") dar aleg creme;le cat mai aproape de natural, la fel si mastile - pe care nu le folosesc foarte des, pentru ca sunt si "norocoasa genetic". :)

      Multumesc, Suzana draga! Iti doresc sa ai o zi minunata1 Pupici! <3

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. :) Da. Recunosc ca atunci, pentru o clipa, eu m-am simtit cam aiurea. :))
      Multumesc pentru vizita!

      Ștergere
  3. Amuzantă întâmplare! Au mai pățit-o și alții.Machiajul face minuni pentru unele persoane, care nu vor să arate efectele dure ale trecerii timpului peste chipurile lor. Poți să cosmetizezi aceste efecte, să le mai atenuezi, dar de scăpat....n-ai cum să scapi. Cum spunea cineva la tv, ideea e să învățăm să îmbătrânim frumos și chiar dacă ridurile se înmulțesc, sufletul să-l păstrăm tânăr, proaspăt și curat, căci adevărata frumusețe nu ține doar de „caroserie”, ci mai ales de sufletul nostru!
    O noapte liniștită, dragă Diana. Și să ai o lună august plină de bucurii! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Sunt sigura ca au patit-o si altii. :)
      Da, putem cosmetiza efectele timpului dar… unele chipuri ajung sa arate si mai rău acoperite cu farduri, pentru ca fardul intra printre riduri, se intinde cum nu trebuie…
      Intr-o lume unde doar aparentele par a conta e greu pentru unii sa accepte trecerea timpului sau unele "defecte". E ok sa atenuam unele defecte dar nu atat de mult incat sa nu ne recunoasca lumea – sau sa creada ca suntem bolnavi :) – cand nu avem fard pe faţă.
      Intr-un fel ma intristeaza fetele tinere si foarte tinere care se fardeaza “la greu” si parca nu vor sa creada ca tineretea lor e mai frumoasa decat orice fard. La fetiţe care se fardeaza aproape ca mi-e groaza sa ma gandesc, desi sunt “la moda” fardurile pentru copii.
      Cum zici si tu: frumusetea ţine foarte mult de suflet; as adauga ca tine si de personalitate – am vazut destui oameni frumosi fizic (chiar fara farduri), dar răutăciosi sau fara “vino-ncoa’”… Degeaba se fardeaza artistic astfel de oameni, sunt doar niste “poze”.

      Multumesc, Alex. Iti doresc, cu drag, sa ai o luna august minunata!

      Ștergere
  4. :) multumesc de referire :)
    Inca o data:foarte haioasa intamplarea! Si plina de invataminte....:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu placere. :)
      Fara referire nu avea farmec – scurta ta povestire mi-a amintit “scenele”. In plus, mi-a placut tare mult textul tau, in general. :)

      Ștergere
  5. Interesantă postarea! Nu prea circulă asemenea postări prin blogosferă, din păcate. În ultima vreme, s-a tot discutat chestiunea machiajului. Eu nu am fost niciodată o fană a machiajului, la petreceri/ evenimente limitându-mă la fond de ten, ruj și un fard subtil. Ce-i drept, nici nu am îndemânarea și nici dorința să învăț tehnici avansate. Machiajul aduce beneficii numeroase, dar are vine și cu părțile lui negative. Eu cred că atâta timp cât el e folosit pentru a evidenția trăsăturile cuiva, și nu pentru a le transforma sau pentru a crea altele noi, machiajul este util și chiar o bucurie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere si pentru vizita.
      Si eu sunt de acord ca machiajul este util si, unora, le confera si o anumita siguranta de sine.
      Ce fain ai punctat: “cât el e folosit pentru a evidenția trăsăturile cuiva, și nu pentru a le transforma”. Foarte adevarat.
      Imi place sa folosesc farduri; intr-un fel o fac pentru diferite ocazii (speciale, sa zicem) si altfel in fiecare zi, cand folosesc numai ruj si creion dermatograf (uneori si fard pentru gene – nu-mi place sa folosesc termenul “mascara” pentru ca in româneşte are un inteles ce nu-mi place in acest contex). :)

      Ștergere