Poza unui pui de lup

Cainii si oamenii convietuiesc de cel puţin 10.000 de ani; omul a dresat cainele astfel incat sa fie dependent de el si l-a invatat sa-i fie de folos lui, omului. Lupul, in schimb, traieste liber de tot atatia ani. Desi oarecum asemanatori (lupul fiind stramosul cainelui) comportamentul difera foarte mult.

Cand sunt pui, lupii si cainii seamana bine. Exista chiar si caini (husky si malamut in special) incrucisati cu lupi, rezultand un exemplar greu de deosebit de un caine-caine, ca aspect fizic, dar comportamentul poate oferi unele indicii.

Contrar credintei generale, si lupii pot fi “imblanziti” intr-o anumita masura, dar “sangele apa nu se face”.

Puii de lup, chiar luati de mici de langa parintii lor, isi pastreaza trasaturile fizice si personalitatea. Sunt jucausi, se bucura dand din coada, sunt adorabili. Crescand, devin mai violenti; de exemplu, muscandu-se intre ei, de faţă / de bot, lupii se “saluta”, isi arata afectiunea; la fel fac si in cazul in care “prietenul” lor este un om – gest care poate fi periculos mai ales pentru copii. Necunoscatorii vor lua acest gest ca semn de agresivitate.

La maturitatea sexuala lupii devin teritoriali si ajung sa terorizeze alte animale aflate in preajma. 

Un lup sau un lup corcit aflat in captivitate are nevoie de spatiu mult mai mare decat are nevoie un caine, de plimbari mai lungi si de mai multa alergare, plus ca instinctul de vanator nu si-l pierde, chiar daca e diminuat, avand in vedere ca omul este cel care ii asigura hrana.

Un lup captiv e un lup care nu are o viata fericita daca cel care il are nu ii cunoaste nevoile, personalitatea.

Sursa foto: http://weheartit.com/entry/111152397

Dacă doresti să participi ,publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip ,pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta ",(poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la

Reflexii in oglinda.