22 aug. 2016

Diagnostic: durere

Nu afirm ca e exact asa cum scrie in newsbv.ro, dar tind sa cred ca e, avand in vedere cate cazuri asemanatoare au fost date publicitatii numai in ultimul timp – mi-e groaza sa ma gandesc la numarul cazurilor care nu au ajuns la cunostinta publicului… Incep sa cred ca multi medici au incheiat contracte avantajoase cu firmele de pompe funebre.

In iulie, o femeie din Fagaras a ajuns la spital acuzand dureri abdominale puternice; a fost internata si s-au facut “investigatii”, inclusiv un test care a indicat ca nu are sangerari in sistemul digestiv. Chirurgul care o preluase i-a administrat calmante cat timp a fost in spital (4 zile) si cand femeia (68 de ani) s-a simtit mai bine a fost externata, fara alte investigatii (i s-ar fi recomandat sa faca analize pentru coloana si rinichi).

Mie asta mi se pare că e ca si cum merg la medic si-i zic ca ma doare capul, el imi da un calmant si ma trimite la plimbare desi durerea de cap e simptom pentru foarte multe afectiuni, intre care unele grave. Vorba ‘ceea: bei aici si mori acasa. Dar, de ce m-oi mira?! Era in cartier o fata care s-a inscris la facultatea de medicina si-si lua examenele copiind, zicand ca ar vrea sa se specializeze in cardiologie. Norocul eventualilor ei pacienti e ca s-a maritat cu un spaniol si a ales sa se califice casnica.

Pe biletul de externare al femeii din Fagaras scria, la diagnostic, “durere”. Măi sa fie! Dupa atatia ani de scoala, dupa ani de practica, medicul n-a gasit un diagnostic mai exact. De fapt, e chiar exact, e ceea ce, probabil, ar fi scris barbierii la vremea cand ţineau si loc de medic. Ar fi de râs daca n-ar fi de plâns.

Acasa, pacienta s-a mai chinuit sase zile, dupa care a fost chemata o ambulanta care a dus-o la Brasov, unde medicii si-au dat seama ca starea e grava, dar nu au reusit sa o salveze – au pierdut-o dupa doua saptamani. Cauza mortii: ulcer perforat.

Unii medici (si cei din conducerea spitalului) il apara pe cel din Fagaras, afirmand ca boala ar fi debutat brusc dupa externare. Desigur, cu un diagnostic “durere” femeia putea avea orice. Oare nu medicul este cel care trebuie sa descopere cauza durerii si sa o trateze, sa amelioreze starea pacientilor? Calmante putea lua si singura. Ceva de genul au afirmat ce-i care-l apara pe “chirurg”: ”Probabil ca simptomatologia clinica, investigatiile de laborator, testele specifice nu au dus spre o afectiune de acest fel. Fiind sase zile probabil cu automedicatie acasa, perioada de sase zile este necunoscuta pentru noi”.

Alti medici spun ca pentru diagnosticarea corecta ulcerul nu poate fi exclus doar pe baza testului Adler si ca pacientei ar fi trebuit sa i se faca mai multe investigatii. Nu ma pricep, dar am informatiile necesare pentru a-mi da seama ca acestia din urma au dreptate.

Oamenii, in general, se tem de medici, in sensul ca se tem sa fie bolnavi. In România, oamenilor le este frica de medici, in adevaratul sens al teremenului, pentru ca le e frica de ceea ce ar putea acestia sa le faca si daca nu ar avea vreo afectiune prea grava. Le e teama ca merg la medic pentru o durere de cap si pleaca lobotomizati…
Am tot citit pe ici-colo ca românii nu merg la medic decat atunci cand simt ca nu mai au de ales… Cum sa aiba românii curaj sa mearga la medic dupa ce vad ceea ce vad, aud ceea ce aud? Si nu toti vad doar la TV ce se intampla in spitale… Sper ca, in continuare, sa nu am nevoie de medici, iar daca totusi voi avea, sa dau de unul care stie ce face si care n-a ales aceasta profesie doar pentru ca-i place cum suna “Săru’mâna domnu’ doctor”. Pentru unii, salutul ar trebui usor modificat: “Să-ţi rup mâna, domnu’ doctor”. Oare de ce numim “doctor” si pe medicul care nu are doctorat?

N-o sa uit curand ce a zis (intre altele) mama unei rezidente, cu ani in urma, cand se discuta despre salariile mici: “Fiica mea nu s-a facut medic pentru a castiga cat o femeie de serviciu”. Si eu, care ma gandeam ca “s-a facut” medic din dragoste de oameni… Cata naivitate poate incapea in mine. Nu neg ca merita cel puţin triplu decat au, dar ce folos? Multi ar face acelasi lucru, dar pe sume mai mari: ar trimite oamenii pe ultimul drum, intr-o lume mai buna. Ups!

S-ar putea crede ca medicina este o stiinta exacta. Nu prea este. Nu exista boli, ci numai bolnavi, scria Mircea Eliade in "Fragmentariu" si, dupa cum am mai scris, a spus si Paracelsus ceva:
Sarlatanul studiaza maladiile in organele bolnave unde nu gaseste altceva decat efectele, ramanand ignorant in ceea ce priveste cauzele. Adevaratul medic studiaza cauzele bolilor studiind universul uman.

12 comentarii:

  1. Draga Diana, nici nu stiu ce sa spun; plec de la pasajul acesta: "Oamenii, in general, se tem de medici, in sensul ca se tem sa fie bolnavi. In România, oamenilor le este frica de medici, in adevaratul sens al termenului, pentru ca le e frica de ceea ce ar putea acestia sa le faca si daca nu ar avea vreo afectiune prea grava. Le e teama ca merg la medic pentru o durere de cap si pleaca lobotomizati…" si
    la concluzia admirabila "Adevaratul medic studiaza cauzele bolilor studiind universul uman."
    din noiembrie incerc sa ma recuperez dupa un episod anemic de 5.9/ hemoglobina (actualmente, aparent normalizat). Dupa o internare de urgenta si o endoscopie, dupa varii consultatii si verificari diverse specialitati medicale, endocrinogie, interne, etc cauza ramane incerta si inca nu am terminat cu consultatiile sau tratamentul. In concluzie, incep sa cred ca timpurile, vremurile, crizele, sincopele societatii incep sa se adanceasca. Vorba ceea "boala lunga, moarte sigura", dar macar sa stim si noi de ce... *-* am divagat putin; revin la postarea ta si cred ca este absolut strigator la cer ce se intampla. Nu se poate sa citesti, sa vezi la tv diverse despre atatea n-am cuvinte sa descriu...
    ai zis bine "Cum sa aiba românii curaj sa mearga la medic dupa ce vad ceea ce vad, aud ceea ce aud? Si nu toti vad doar la TV ce se intampla in spitale…"
    Sper la mai bine, imi pastrez optimismul, partea aceea , inca, plina a paharului... Salutari cordiale si o saptamana faina in continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper sa nu mai ai probleme in viitor. Poate a fost doar ceea ce ai zis: un episod. Cu mai multi ani in urma o matusa a avut probleme de gen, dar si-a revenit – la ea a fost nevoie de “aport de fier” din cauza ca avea o alimentatie aiuritoare ce a dus si la unele probleme intestinale.
      Mi-e si groaza sa ma gandesc… Esti a treia persoana, in acest an, de la care aflu ca are / a avut anemie fara cauza identificata.
      Anemia, imi spunea medicul de familie pe care l-am avut pana acum cativa ani, poate fi si efectul unei intoxicatii (cu metale grele, in general, dar si de alt gen). Poate fi cauzata si de ceva infectii, infectii care pot fi la dinti, la sinusuri… si cam oriunde in corp.
      Sanatate iti doresc!

      Intr-un fel, e foarte ciudat ce se intampla in sistemul de sanatate… Prea multe cadre medicale par a fi indiferente la ceea ce le spun pacientii, nu analizeaza simptomele descrise de fiecare in parte. N-au timp sau n-au chef de anamneza. Se tot bate moneda ca sunt prea puţini medici si se avanta la facultatea de medicina o multime de neaveniti – pentru a fi medic e nevoie de ceva mai mult decat de cunostintele dobandite in timpul anilor de studii; decat multi si nepregatiti mai bine puţini si cu instinct si dorinta de a alina.
      Multumesc, Alexa. Iti doresc sa ai o saptamana frumoasa! Numai bine!

      Ștergere
    2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    3. Crema Cremelor, anemia nu are legatura cu a fi copil sau adult in varsta... Lipsa de fier, de vit. B poate avea (aproape) oricine, de exemplu. Un fapt interesant, oarecum: nu toti copiii saraci sunt anemici, deci anemia nu e in legatura directa cu lipsa unei "alimentatii corecte".

      Ștergere
  2. Si eu sunt tare dezamagita de medici, si avand in vedere ca depindem de ei, e un cerc vicios din care nu putem iesi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca tot mai multi ajungem sa fim dezamagiti de cei mai multi medici. :( Nici chiar in analizele de laborator nu mai am incredere ca sunt facute "pe bune" - n-ar putea fi atat de diferite de la un laborator la altul... pentru un om (cel puţin aparent) sanatos. Sa nu mai zic de neglijenta! Pe la mijlocul anilor 1990 au bagat-o in depresie pe o cunostinta, incurcand analizele: au gasit-o cu hepatita C si medicul i-a si dat tratament. Norocul ei ca sotul, prietenii, rudele au insistat sa repete analizele.

      Ștergere
  3. Pare evident ca a este momentul sa ne informam despre tratamente alternative. Cauzele tuturor bolilor sunt dezechilibre energetice, pe care pastilele nu prea le pot rezolva. Medicina clasica nu prea ia in considerare asa ceva. Multe boli dispar prin reechilibrare psihica si anularea factorilor de stres, dar din pacate acestia sunt din ce in ce mai multi si mai "voiosi"! Mai adaug si influenta de bumerang a gandurilor negative, care in general e ignorata, dar sunt din ce in ce mai multe voci care vorbesc despre efectele lor.
    Subiectul e complicat, dar un minim de cunostinte despre cum sa ne pastram sanatatea devine obligatoriu.

    Seara frumoasa, draga Diana si sa abordam cat de des putem "negandirea"! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Subscriu celor scrise de tine. :)
      Tata a fost farmacist si a evitat sa ne dea sa inghitim medicamente pentru te miri ce (dar nu le evita cand era neaparat necesar si nu propunea nimanui “alternativele”); se pricepea la preparat fel de fel de alifii, siropuri, picaturi etc si daca era cazul le facea si pentru noi. Chiar si dupa ce s-a pensionat il cautau oamenii pentru a le prepara cate ceva. Am “prins” si eu una-alta de la el pentru ca nu cred in “pilule” – sunt bune, nu zic nu, dar… prefer sa le evit daca le pot inlocui. Mai tarziu am intalnit o batranica ce m-a invatat o multime. Recunosc: natura a fost darnica in ceea ce ma priveste, pentru ca rar racesc si, de regula, ma tine o zi sau doua si la medic n-am prea fost nevoita sa ajung.
      Fostul medic de familie a fost un om cum n-am mai intalnit pana atunci si nici de atunci… Din pacate a invins-o cancerul (pe ea nu s-a putut salva). Era un diagnostician perfect si nu insista sa prescrie medicamente cu pumnul. Avea rabdare sa asculte absolut toti pacientii. In rarele ocazii cand aveam nevoie de ajutorul ei ma intreba daca vreau sa-mi scrie reteta sau vreau sa-mi recomande anumite preparate facute in laborator din ingrediente "curate" – evident ca alegeam preparatele naturale. Am mai intalnit medici faini, dar niciunul ca ea.

      Multumesc, Suzana draga. Iti doresc sa ai o noapte linistita si o saptamana frumoasa. Pupici! <3

      Ștergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, a fost. :)
      Batranica, la viata ei, a fost casnica, vaduva de razboi. :)

      Ștergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere