O gutuie rebegită, desprinsă
de pe ram, a aterizat fix pe un dovleac. Marele portocaliu, ajuns
acolo cu o zi în urmă cărat de o fetiță acoperită c-un șal albastru
din fir gros, s-a trezit cam brusc din somn în bezna dimineții
de noiembrie, și s-a răstit la micul galben fruct care nu se putea rostogoli pe
frunzele acoperite de rugina toamnei. “Acum, acum mă duc
încolo”, zice gutuia, cam stresată. “Eu nu am vrut să te lovesc, dar vântul
mi-a învins voința și m-a aruncat din copac”. Dovleacul, acoperit, și el, de-un
strat de brumă ce părea spumă înghețată, a mormăit ceva doar
pentru el gândindu-se că-n fond gutuia nu l-a lovit intenționat, dar ȋi era cam
ciudă că somnul i-a fost tulburat. Nici bine n-a gândit dovleacul când, hop, pe
creștet a simțit căzând ceva că o mărgea. “Asta ce-o mai fi?” se
miră cu voce tare. “E ploaia rece”, îl lămurește gutuia. “Dacă stăm aici e vai
de noi”, se îngrijorează ea. “Nici cremă, din noi, fetița nu va
face”. “Atunci, haide, ne urnim, colo lângă butoiul de must”. Două
fructe, rostogol, s-au pitit lângă butoi. Tremurau de frig și-acolo, dar erau
ferite de ploaia rece care la fiecare picătură făcea o bulă lângă
ele. Și au stat așa, tăcute, până când s-a luminat. Atunci, din casă a ieșit o
femeie care ținea de mână o fetiță acoperită cu pelerină verde, din cauciuc.
Micuța fată căra după ea o jucărie mare din pluș și râdea în
ploaia rece. “Mami, mami!” strigă ea cu glas cristalin.
“Dovleacul s-a mutat!”
Mama, ușor îngrijorată, pune palma pe fruntea copilei, aruncând o privire și
spre dovleac, nefiind sigură unde, c-o zi în urmă, micuța l-a lăsat. “Nuuu!”
își zice ea, zâmbind. De gutuie nu-și amintea, dar vântul ce răvășea grădina ar
fi putut s-o smulgă de pe ram. Pentru orice eventualitate, a scotocit în geantă
și i-a dat copilei o pastilă - toamna bântuie gripa, și febra
e periculoasă mai ales pentru cei mici. Fetița a luat pastila acrișoară și a zâmbit către dovleac, făcându-i semn cu mâna
înainte de a ieși din curte. Dovleacul și-a mișcat codița ca să-i răspundă la
salut și imediat bruma ca spuma s-a dizolvat.
₪₪₪
Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddy pe blogul său, Cartim.
Cele 12 cuvinte: jucarie, margea, gutuie, dovleac, sal, spuma, must, pastila, bula, bezna, rugina, crema.
₪₪₪
Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddy pe blogul său, Cartim.
Cele 12 cuvinte: jucarie, margea, gutuie, dovleac, sal, spuma, must, pastila, bula, bezna, rugina, crema.
Tablou de toamna! :)
RăspundețiȘtergereSe poate spune si asa. :)
ȘtergereCât este de dulcica povestioara ta!
RăspundețiȘtergereProbabil că după aceea precis a venit zâna bună și a transformat dovleacul în caleașca Cenușăresei! Iar gutuia … sa transformat într-o dulceață excelență pe care aș mânca-o și cu ochii! 😅
Să ai un weekend minunat, draga mea!
Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘
Multumesc pentru compliment, Ella draga! <3
ȘtergereCerd ca dovleacul a ramas fara umplutura dar nu s-a transformat in caleasca, ci in "lanterna". :) Gutuia sigur a devenit dulceata! Cand scriam povestea eu ma gandeam la mancare de gutui - 'ca nu mai mancasem de ani! Si-a facut mama! :))
Multumesc! Saptamana excelenta iti doresc! Pupicios! <3
minunat joc de cuvinte, Diana draga! Povestea dovleacului si a gutuii este demna de publicat intr o carte cu povesti pentru copii. Emotionanta!
RăspundețiȘtergerepupici si imbratisari de la quinto pentru trio 😘😘😘
Iti multumesc pentru complimente, Carmen draga! <3
ȘtergereTot am in gand sa intreb: cand te mai joci si tu impletind cuvinte?! Si-am intrebat acum pentru ca am citit "povestile pentru copii" spuse in sauna! :)
Imbratisari si pupici, cu drag, si de la noi pentru voi! <3 <3 <3
Sămânță de poveste! Îmi vine s-o întreb pe fetiță despre ce a vorbit cu dovleacul cu o zi inainte și de-a ce s-au jucat. Mamele astea nu pricep nimic! 😂
RăspundețiȘtergereAsa-i cu mamicile astea! Preocupate de chestiuni deloc serioase nu pricep nimic! :))
ȘtergereVreau si eu un dovleac! Adica o placinta! Mi-ai facut pofta cu acest text!
RăspundețiȘtergereRealitatea este ca de cand am citit cartea aia cu magia ordinii in care se spune despre sufletul obiectelor, parca mi se pare atat de firesc un dialog ca cel de aici, dar in viata reala... Sper ca nu am luat-o pe campii! :D Dar pana la urma de ce nu? :D
Te pup, Diana draga! Eu inca nu am vreun declic, dar nu conteaza! Cine stie ce-mi aduce ziua de maine! O duminica faina iti doresc! <3
Nu-i bine cu pofetele! Trebuie satisfacute. :)) Pofta mea de placinta cu dovleac a fost satisfacuta! Am contribuit si eu: am ras dovleacul (curatat si taiat de altii) cu robotul!
ȘtergereNuuu! N-ai luat-o pe campii! Iar daca ai luat-o, atunci suntem cel putin doua pe acolo! :)) Vorbesc cu pisicile, cainii, turturelele etc., si cu plantele; cand eram mica vorbeam cu albinele si furnicile dar si cu perele din pomul in care era agatat leaganul... de ce n-as vorbi cu un dovleac si o gutuie?! :)
Atunci cand "aud" declicul ma incumet si eu sa scriu - uneori se intampla imediat, alteori tooot invart cuvintele in minte si nu se leaga mai nimic.
Multumesc, Suzana draga! Zile senine iti doresc! Pupici! <3
Vai ce dragut!!! Cu ilustratii pe masura si ar fi o carticica mica dragalasa pentru copii (fara pastila insa :)))))) dar na, inteleg ca trebuia folosita.. sa zicem ca era vitamina C... haha).
RăspundețiȘtergereMia placut mult de Dovleac si de Gutuie! Ii salut si eu !! :D
Multumesc pentru compliment, draga Rux! :)
ȘtergereSigur ca e vitamina C! Din cea fara arome! :)) (e tot ce mi-a venit in minte!)
Si Gutuie si Dovleac, sa stii ca s-au bucurat! Te saluta!
Pupici! <3
Minunată povestioara şi jocul de cuvinte, Diana! Cu siguranţă va fi pe placul oricărui copil! Te felicit!
RăspundețiȘtergereIti multumesc pentru complimente, Potecuta! :)
Ștergere