Cred ca tuturor ne e dor de munte, asa ca vad ca subiectul apare si la tine, chiar daca vorbesti din Brasov! Adica de la munte! Toata admiratia pentru cei ce practica astfel de sporturi. Nu pot sa-i observ decat de pe tusa! :) Iar prima imagine, chiar este faina! Happy WW, Diana draga! Pupici!<3
Mi-e dor de munte, e adevarat. Sunt tentata sa spun ca imediat ce va fi voie voi urca macar Tampa, dar n-o spun pentru ca va fi foarte aglomerat la sfarsit de saptamana, mai ales, iar in timpul saptamanii nu am cu cine urca daca toti ceilalti incep munca. :) In comparatie cu multi, munca mea va mai ramane, un timp, lejera si mai recuperez din ce n-am reusit sa fac nici inainte si nici in timpul carantinei. Multumesc, Suzana draga! Noapte buna, zi frumoasa! Pupici! <3
Cândva îmi plăcea la nebunie, alpinismul. Totuși cu timpul am înțeles cât de riscant este și că trebuie să-ți cumperi echipamente dintre cele mai bune ca să practici în siguranță.. Mai bine mă uit pe discovery la ei cu se cațără, este mai sănătos.. Frumoasă și capra neagră :) Noapte Bună, Diana.!
E fain, dar e greu. :) O singura data am escaladat o stanca aproape verticala (si am coborat-o; pe coarda, evident) - la Pietrele lui Solomon (Bv). Trebuia sa fac si asta, macar o data-n viata! N-am mai incercat apoi! Am avut febra musculara de-mi tremurau si mainile si picioarele a doua zi! :)) Multumesc, Stef! Noapte buna, zi frumoasa!
Ehei, am făcut și eu odată pe capra neagră, în anii primei tinereți. Nu voi uita niciodată!!! Voi povesti pe larg în blogul cu Întâmplări din viață, crede-mă că merită. Și mie mi-e dor de munte, un dor năpraznic. Gândește -te că am trăit la Bușteni zece ani...
Capra neagra nici eu nu mai par, dar nu stiu daca m-as descurca din nou sau ba pentru ca nu m-am mai incumetat; am devenit, cumva, "animal de oras". :) La Busteni am avut prima intalnire cu un caine Saint-Bernard, cand aveam doar cativa ani. Abia astept povestirea. Cumva, am devenit dependenta de povestirile tale de pe acel blog (le-am citit pe toate, dar vreau sa si scriu ce impresie am) Multumesc. Zile senine iti doresc, Zina draga!
Those are some unusual photos, Diana! Very interesting angle! Also, the view from up there must be really awesome, right? Thank you for sharing them and for linkinh up with us this week, Di! Happy #ww! Stay safe and have a great week ahead. Best wishes, Esha
Ce imagini frumoase! Și ce dor de munte, de drumeții... Sper să văd și eu cândva, „pe viu”, o capră neagră. Alte „lighioane” am tot văzut, dar caprele negre... încă nu!. Mi-am amintit chiar acum de o întâmplare de tot hazul. Eram la sinaia, la Cota 1400, într-o zi cam aglomerată. Am lăsat mașina pe marginea drumului, la câteva sute de metri mai jos de parcarea de la Cotă, care era supraaglomerată. Ne-am plimbat mult și când ne-am întors la mașină... Moș Martin stătea în fund chiar lângă „Buburuza” mea. Am încremenit!! Ce să fac eu acum? Și dacă îi vine ideea să se urce pe ea? Noroc că au trecut niște oameni cu mașina lor și i-au aruncat ursului o pâine. A luat-o și a plecat în pădure. Dar nu mai uit imaginea aia cu ursul lângă mașină! Ca un bătrân care se odihnea... O zi veselă, dragă Diana! :-)
Vaaaai! :)) Cat de fain! Sigur, cumva terifiant, dar faina amintirea ramasa. Mos Martin pazea "Buburuza". :) Voi faceti destule drumetii - asa imi pare mie. In unele cazuri, postarile tale minunate imi amintesc de anii copilariei, cand multe calatorii si drumetii faceam alaturi de parinti. Iti multumesc, Alex draga! Zile vesele iti doresc sa aveti si voi!
Alpinismul pune în lumină condiția fizică, care de cele mai multe ori.. este așa cum este. :) Apoi, bucuria escaladării, progresul.. succesul.. sunt experiențe care merită trăite. Măcar din când în când..
Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.
Cred ca tuturor ne e dor de munte, asa ca vad ca subiectul apare si la tine, chiar daca vorbesti din Brasov! Adica de la munte!
RăspundețiȘtergereToata admiratia pentru cei ce practica astfel de sporturi. Nu pot sa-i observ decat de pe tusa! :)
Iar prima imagine, chiar este faina!
Happy WW, Diana draga! Pupici!<3
Mi-e dor de munte, e adevarat. Sunt tentata sa spun ca imediat ce va fi voie voi urca macar Tampa, dar n-o spun pentru ca va fi foarte aglomerat la sfarsit de saptamana, mai ales, iar in timpul saptamanii nu am cu cine urca daca toti ceilalti incep munca. :) In comparatie cu multi, munca mea va mai ramane, un timp, lejera si mai recuperez din ce n-am reusit sa fac nici inainte si nici in timpul carantinei.
ȘtergereMultumesc, Suzana draga! Noapte buna, zi frumoasa! Pupici! <3
Ce bine ne fac inaltimile, aerul si stanca. Foarte frumoase foto, Diana!! Multam. Pupicii :)
RăspundețiȘtergereAdor inaltimile pe varf de munte - dar n-am mai avut parte in ultimii ani sa savurez asa ceva. :)
ȘtergereCu drag!
Pupici! <3
Am stat atat acasa,ca ma apuca ameteala si pe cananpea,dar undeva sus la munte! Noapte buna!
RăspundețiȘtergereDa, e nasol statul in casa prea mult, dar ne revenim repede. Sper! :)
ȘtergereMultumesc. Noapte buna, zi frumoasa!
RăspundețiȘtergereHappy WW!
Multumesc. Zi frumoasa!
ȘtergereCândva îmi plăcea la nebunie, alpinismul. Totuși cu timpul am înțeles cât de riscant este și că trebuie să-ți cumperi echipamente dintre cele mai bune ca să practici în siguranță..
RăspundețiȘtergereMai bine mă uit pe discovery la ei cu se cațără, este mai sănătos..
Frumoasă și capra neagră :)
Noapte Bună, Diana.!
E fain, dar e greu. :) O singura data am escaladat o stanca aproape verticala (si am coborat-o; pe coarda, evident) - la Pietrele lui Solomon (Bv). Trebuia sa fac si asta, macar o data-n viata! N-am mai incercat apoi! Am avut febra musculara de-mi tremurau si mainile si picioarele a doua zi! :))
ȘtergereMultumesc, Stef! Noapte buna, zi frumoasa!
Ehei, am făcut și eu odată pe capra neagră, în anii primei tinereți. Nu voi uita niciodată!!! Voi povesti pe larg în blogul cu Întâmplări din viață, crede-mă că merită.
RăspundețiȘtergereȘi mie mi-e dor de munte, un dor năpraznic. Gândește -te că am trăit la Bușteni zece ani...
Zi frumoasă, dragă Diana!
Capra neagra nici eu nu mai par, dar nu stiu daca m-as descurca din nou sau ba pentru ca nu m-am mai incumetat; am devenit, cumva, "animal de oras". :)
ȘtergereLa Busteni am avut prima intalnire cu un caine Saint-Bernard, cand aveam doar cativa ani.
Abia astept povestirea. Cumva, am devenit dependenta de povestirile tale de pe acel blog (le-am citit pe toate, dar vreau sa si scriu ce impresie am)
Multumesc. Zile senine iti doresc, Zina draga!
I'm not a big fan of mountain climbing as I am afraid of heights. Love the photos, nonetheless!
RăspundețiȘtergereMă gândesc numai la ce aer curat e acolo. Ultima fotografie e minunată!
RăspundețiȘtergereZi bună, Diana!
Asa e! Curat aer, si liniste, in general.
ȘtergereMultumesc, la fel, Potecuta!
Nu sunt mare fan al drumetiilor cu escaladat de munte si trasee lungi, dar recunosc ca o plimbare pana la munte ar merge foarte bine acum
RăspundețiȘtergereNici eu nu ma mai pot lauda cu drumetii dar din cand in cand simt nevoia sa respir departe de oras.
ȘtergereLiber la drumetii fara masca desigur!
RăspundețiȘtergereInca mai speram la fara masca. Potecile de munte pot fi aglomerate, mai ales vara. :)
ȘtergereThose are some unusual photos, Diana! Very interesting angle! Also, the view from up there must be really awesome, right?
RăspundețiȘtergereThank you for sharing them and for linkinh up with us this week, Di!
Happy #ww! Stay safe and have a great week ahead.
Best wishes,
Esha
Beautiful photos of all things that spell mountains.
RăspundețiȘtergereSometimes I wish I could hike & trek ...... but its ok!
Have a fantastic week ahead Diana :)
I don't climb, but I will happily look at your photos!!
RăspundețiȘtergereYour corner is beautiful this week! Thanks for sharing it at the 'My Corner of the World' link up.
Agile like the mountain goat. :)
RăspundețiȘtergereI left you a comment Diana, not too sure why it didn't come through.
Is that you trying to climb a mountain there? Wooooahhh to these skills. Too good.
Have a wonderful week ahead, my friend.
Love and cheer!
Thank you for this fun link up for #WW
Ce imagini frumoase! Și ce dor de munte, de drumeții... Sper să văd și eu cândva, „pe viu”, o capră neagră. Alte „lighioane” am tot văzut, dar caprele negre... încă nu!. Mi-am amintit chiar acum de o întâmplare de tot hazul. Eram la sinaia, la Cota 1400, într-o zi cam aglomerată. Am lăsat mașina pe marginea drumului, la câteva sute de metri mai jos de parcarea de la Cotă, care era supraaglomerată. Ne-am plimbat mult și când ne-am întors la mașină... Moș Martin stătea în fund chiar lângă „Buburuza” mea. Am încremenit!! Ce să fac eu acum? Și dacă îi vine ideea să se urce pe ea? Noroc că au trecut niște oameni cu mașina lor și i-au aruncat ursului o pâine. A luat-o și a plecat în pădure. Dar nu mai uit imaginea aia cu ursul lângă mașină! Ca un bătrân care se odihnea...
RăspundețiȘtergereO zi veselă, dragă Diana! :-)
Vaaaai! :)) Cat de fain! Sigur, cumva terifiant, dar faina amintirea ramasa. Mos Martin pazea "Buburuza". :)
ȘtergereVoi faceti destule drumetii - asa imi pare mie. In unele cazuri, postarile tale minunate imi amintesc de anii copilariei, cand multe calatorii si drumetii faceam alaturi de parinti.
Iti multumesc, Alex draga! Zile vesele iti doresc sa aveti si voi!
Alpinismul pune în lumină condiția fizică, care de cele mai multe ori.. este așa cum este. :) Apoi, bucuria escaladării, progresul.. succesul.. sunt experiențe care merită trăite. Măcar din când în când..
RăspundețiȘtergereFoarte adevarat! Conditia fizica e esentiala - in drumetiile montane ne putem antrena, incetisor. :)
ȘtergereMultumesc pentru vizita!