Voi care vă întoarceţi
acasă
şi după ce-aţi închis uşa
spuneţi “bună seara”
voi nu ştiţi ce-nseamnă
să intri pe o uşă
(Singurătate)
**
Aşa se-ntâmplă logic, plecăm
şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă,
pentru un ceas, pentru o viaţă, poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i
asta, ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva, poate nu sosim la
timp, nu sosim unde trebuie, nu sosim unde-am vrut, dar sosim undeva şi câtă
vreme sosim undeva totul e logic, chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri
total diferite, totuşi am plecat şi am sosit undeva, dar când nu sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem dacă nu sosim nicăieri?
(Lecţie inutilă de logică)
Din “Scrisori imaginare”,
Octavian Paler, Ed. Prietenii Cărţii, Bucureşti, 1992.
₪₪₪
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina
şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc
să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte, la un moment dat.
₪₪₪
Octavian Paler s-a născut in 2 iulie 1926 la Lisa, judeţul Făgăraş (Lisa aparţine azi
de judeţul Braşov) şi a murit in 7 mai 2007 la Bucureşti. A fost scriitor,
editorialist, jurnalist şi om politic.
Am aflat despre existenţa
lui in anii 1990, când am cumpărat romanul “Viaţa pe un peron”. Apoi, pentru că
o colegă de muncă avea abonament la România
Liberă citeam şi decupam editorialele scrise de el – îmi plăceau pentru că,
într-o anumită măsură, scria ceea ce simţeam şi credeam şi eu despre unele
chestiuni. Până pe la mijlocul anilor 1980 a fost, între altele, membru
supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi deputat de
Vaslui in Marea Adunare Naţională, parlamentul monocameral al României
comuniste.
A fost persecutat de securişti
pentru viziunile sale pro-occidentale şi pentru critica la adresa PCR şi a
“conducătorului iubit”; i s-a stabilit domiciliu forţat şi i s-au interzis
diferite activităţi in lumea artistică.
Imediat după decembrie 1989, Octavian Paler va socoti
de datoria sa să se afle în miezul evenimentelor culturale şi politice. Este
membru fondator al Grupului de Dialog Social şi are o prezenţă redutabilă în
presa liberă, în primul rând prin editorialele şi lucrările sale de poziţie
civică, democratică. În ultimii ani de viaţă este tot mai dezamăgit de
prestaţia clasei politice şi, în general, a celor în care investise încredere,
fără a-şi vedea confirmate aşteptările.
(Şerban Cionoff)
₪₪₪
E o rană în scândura uşii
unde-am bătut şi n-a răspuns nimeni. Deschideţi uşa
