Mystère. Film despre un lup și un copil

Lupii se numără între animalele care îmi plac foarte mult și încerc să nu pierd ocazia de-a vedea poze cu lupi, videoclipuri cu lupi, filme artistice sau documentare cu lupi (sau să-i văd în realitate).

În seara primei zile de Crăciun am avut ocazia de-a vedea filmul „Mystère” (titlul internațional: „Vicky and Her Mystery”), realizat de francezi, difuzat în anul 2021. E un film despre prietenia dintre o fetiță în vârstă de 8 ani, Victoria (Shanna Keil), și un lup.

Este un film bazat pe fapte reale. Denis Imbert, regizorul, a auzit povestea unui bărbat care i-a dus fiicei sale un cățeluș și mai apoi a constatat că este lup.

Nu voi povesti prea multe pentru că nu vreau să divulg tot. Este un film pentru toate vârstele.

După moartea mamei, Victoria devine apatică și nu-i vorbește tatălui, considerându-l, cumva, vinovat de această moarte pentru că, deși fiind mare chirurg, nu i-a salvat viața. Tatăl ei, Stéphane (Vincent Elbaz), consideră că ar fi bine să petreacă un timp alături de ea, departe de agitația orașului, într-un sat de munte, pe lângă Lyon, unde el mergea cu părinții în copilărie. Fetița nu comentează, nu vorbește, își urmează tatăl.

Într-o zi, un necunoscut în vârstă – la ferma căruia tatăl și fiica ajung după ce se rătăcesc făcând o plimbare pe coclauri - oferă copilei un ghemotoc de blană pe care aceasta îl descoperise acolo, și-a arătat multă afecțiune pentru el. Necunoscutul îi spune despre vietate că nu are nume, că este „darul pădurii” și că va fi un animal bun dacă va fi crescut de cineva cu inima curată. Fetița îl numește imediat „Mister”. Îl ia acasă fără să știe tatăl ei.

Filmul abordează și problema fermierilor din zonă, care se plâng că lupii le ucid animalele, motiv pentru care îi vânează fără milă pentru a-și proteja avutul.

Filmul „Mystère” începe cu o haită de câțiva lupi pe care o hărțuiesc o mână de indivizi înarmați: oierii cărora lupii le-au prădat turmele. Împușcă un lup care le ține calea apoi pleacă mai departe.

Fetița a fost aleasă în rolul Victoriei pentru că dintre cele care s-au prezentat la selecție între ea și puiul de lup s-a format, imediat, cea mai bună legătură; Shanna nu avea experiență în jocul actoricesc sau în fața camerelor de filmat (am citit pe nu mai știu unde), dar este atât de naturală în rolul de prietenă a lupului încât cred că mai mult s-a jucat, și a fost treaba adulților să se descurce cu filmatul, cu montatul și ce mai fac adulții pentru un film.

Mister este tot un lup adevărat, dresat de Muriel Bec (dacă am înțeles corect). Pentru acest film puiul de lup și Shanna s-au întâlnit cu mai multe săptămâni înainte de a începe filmările pentru a putea fi creată și redată legătura puternică dintre copil și lup - lupul a crescut, practic, alături de fetiță. Această legătură va fi păstrată pe viață în realitate.

Scenele din film în care Victoria îmbrățișează și sărută lupul nu sunt trucate.

Lupii, ca și câinii, te acceptă în haita lor sau te pot accepta, ca om, să fii conducătorul haitei. Un lup se poate comporta (aproape) ca un câine, dacă e crescut de mic și iubit. In fond, lupii sunt strămoșii câinilor.

Din punctul meu de vedere, este un film care merită văzut; nici nu e lung – o oră și 24 de minute, cu tot cu „prezentări”. Un film pe gustul meu: fără scene lungite aiurea, firul derulându-se repede, fără „stop-cadru” luuung (de crezi că s-a blocat imaginea) spre zări sau mai știu eu ce.

E un film a cărui acțiune ar fi înțeleasă și dacă ar fi un „film mut”, fără explicațiile de rigoare ce caracterizează filmele mute de la începuturile cinematografiei.

Imagine de Christel SAGNIEZ de la Pixabay

Portrete de lupi

Cred că nu există popor care sa nu aibă legende despre lupi. A fost un animal venerat de unii, urât de alții. La un moment dat în istorie, lupii ajunseseră să fie uciși nu doar prin împușcare, săgetare etc., ci și în fel de fel de moduri extrem de crude - erau „pedepsiți” pentru... faptele lor. Pentru blană, dar și de frică (poate, mai ales de frică), oamenii au ales să-i extermine. Astfel, lupul a dispărut din unele zone ale lumii, și a ajuns să fie specie protejată prin lege. Ca orice altă vietate, lupul are scopul lui în natură.

M-am născut și trăiesc în oraș de munte, înconjurat de munți și păduri - un munte fiind chiar în mijlocul orașului (Tâmpa). Era (aș zice) obligatoriu să învăț ce și cum despre animalele sălbatice pe care le-aș fi putut întâlni în eventuale drumeții și chiar prin zonele locuite de la marginea pădurilor, de la poalele munților. Am văzut lupi în realitate (de la distanță, în general; nu doar la grădina zoologică) și am văzut urși în realitate (în Poiana Brașov urșii au trecut la câțiva metri de grupul în care eram). Aici, însă, este despre lupi, despre lupi din alte state, ambasadori pentru frații lor sălbatici.

Mi-ar fi plăcut ca următoarele portrete să fie ale unor lupi din România. Urșii din rezervația de la Zărnești (Sanctuarul Libearty) pot fi urmăriți online, pe site - „live streaming”):

https://millionsoffriends.org/

În acest sanctuar trăiesc și lupi - salvați de pe la grădini zoo, dintr-o gospodărie (unde erau bătuți și trăiau între câini) sau din sălbăticie (pentru că aveau nevoie de ajutor).

Trei dintre lupii care trăiesc în rezervația organizației Wolf Conservation Center sunt Alawa, Zephyr și Nikai. I-am „cunoscut” pe FB și în fiecare marți (dar nu numai) - când accesez FB pentru poze la Miercurea fără cuvinte - rămân acolo un timp, urmăresc filmulețe cu lupi și le ascult urletele (nu urlă în fiecare filmuleț!). Pentru mine e fascinant!

Fotografiile sunt de slabă calitate pentru că nu mă pricep (de pe acest laptop) să „salvez ecranul” pentru a avea o imagine cât mai clară, așa că am... fotografiat imagini din filmulețe. Încă nu-i pot deosebi foarte bine pe cei trei lupi (urmăresc filmulețele de prea puțin timp), dar am observat că Zephyr are o „pată” pe bot.

Alawa e femelă; numele ei - Alawa, din Algonyuin (se pronunță „ai-lay-ewa” - înseamnă, în engleză, „sweetpea”, adică „mazăre dulce” (traducere automată). Este un lup cafeniu (mie-mi pare aproape alb); s-a născut în 20 aprilie 2011 și a ajuns la WCC în 27 mai. Are un temperament „dulce”.

Zephyr e fratele mai mic al lupoaicei - împreună au ajuns la Centru. E un lup cu păr de culoare gri închis și e plin de viață, hotărât, curajos. Numele lui înseamnă „vânt ușor” sau „vânt de vest”.

Nikai (în engleză: “Little Saint” sau "One Who Wanders”) e un lup cafeniu (seamănă bine cu Alawa - nu știu care-i unul și care-i altul, dacă nu le scrie numele), cel mai tânăr dintre ambasadori, ajuns la Centru în mai 2014. Are un temparament „dulce”. Un filmuleț cu el pui este postat pe site-ul WCC. E delicios lupușorul!

https://nywolf.org/meet-our-wolves/ambassador-wolves/

În prima foto sunt doi lupi care-și fac siesta. Nu știu care - cel care pare alb ar putea fi Alawa sau Nikai, iar cenușiul... n-am idee. Oricare ar fi, îmi place să le văd „portretele” aici.

Pe site-ul WCC sunt multe informații despre lupi, în general, despre cum sunt protejați, readaptați în sălbăticie și altele.

Filmulețe cu secvențe din viața celor trei lupi (și a altora) pot fi urmărite pe FB:

https://www.facebook.com/watch/nywolforg/

Despre imaginile următoare știu doar că sunt cu pui - „preluate” din filmulețe. Mama cu puii:

Doi pui de lup plouați, tare "fioroși":

În rezervație sunt mulți lupi, dar Alawa, Zephyr și Nikai sunt „amabasadorii” - mascotele, dacă vreți. Văzându-i cum își petrec ziua, cum au grijă de pui, cum „discută” între ei, aproape-mi vine a crede că povestea cu Romulus și Remus nu e un mit (mai sunt destule mituri despre copii crescuți de lup).

Poza unui pui de lup

Cainii si oamenii convietuiesc de cel puţin 10.000 de ani; omul a dresat cainele astfel incat sa fie dependent de el si l-a invatat sa-i fie de folos lui, omului. Lupul, in schimb, traieste liber de tot atatia ani. Desi oarecum asemanatori (lupul fiind stramosul cainelui) comportamentul difera foarte mult.

Cand sunt pui, lupii si cainii seamana bine. Exista chiar si caini (husky si malamut in special) incrucisati cu lupi, rezultand un exemplar greu de deosebit de un caine-caine, ca aspect fizic, dar comportamentul poate oferi unele indicii.

Contrar credintei generale, si lupii pot fi “imblanziti” intr-o anumita masura, dar “sangele apa nu se face”.

Puii de lup, chiar luati de mici de langa parintii lor, isi pastreaza trasaturile fizice si personalitatea. Sunt jucausi, se bucura dand din coada, sunt adorabili. Crescand, devin mai violenti; de exemplu, muscandu-se intre ei, de faţă / de bot, lupii se “saluta”, isi arata afectiunea; la fel fac si in cazul in care “prietenul” lor este un om – gest care poate fi periculos mai ales pentru copii. Necunoscatorii vor lua acest gest ca semn de agresivitate.

La maturitatea sexuala lupii devin teritoriali si ajung sa terorizeze alte animale aflate in preajma. 

Un lup sau un lup corcit aflat in captivitate are nevoie de spatiu mult mai mare decat are nevoie un caine, de plimbari mai lungi si de mai multa alergare, plus ca instinctul de vanator nu si-l pierde, chiar daca e diminuat, avand in vedere ca omul este cel care ii asigura hrana.

Un lup captiv e un lup care nu are o viata fericita daca cel care il are nu ii cunoaste nevoile, personalitatea.

Sursa foto: http://weheartit.com/entry/111152397

Dacă doresti să participi ,publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip ,pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta ",(poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la

Reflexii in oglinda.

Lupul - caracteristici fizice generale

Lupul este răspândit în Canada, Alaska, Europa de Est, Peninsula Scandinavă, Rusia, Orientul Apropiat, Asia Centrală și Siberia, dar densitatea lor este în general redusă pe aceste arii.

Lupul are mai multe subspecii distincte: lupul polar - din tundrele nordice, care e mai mare, are blană albă, mai groasă și trăiește atât de aproape de pol încât este nevoit să vâneze permanent în întuneric, însă este în siguranță față de inamicul principal, omul, lupul de pădure nord-american; lupul rosu, care pe vremuri popula regiunea sud-estică a Statelor Unite, azi este foarte rar, exemplarele care trăiau în sălbaticie poate chiar au dipărut complet; lupul de stepă din deșerturile Asiei Centrale - lupul de pustiu este mai zvelt și mai deschis la culoare decât lupul european și nord-american și lupul comun, care trăiește și astăzi în pădurile est-europene și ale Peninsulei Scandinave.

Specia inițială de lup cenușiu din Alaska a dispărut de 12.000 de ani, iar cea din prezent este o subspecie, dovedește o cercetare realizată la Universitatea din California. Această specie nu diferă foarte mult din punctul de vedere al dimensiunilor de lupul gri care trăiește în prezent in Alaska, însă avea dinți mai mari și mușchi faciali mult mai puternici, fiind în stare să ucidă chiar și un bizon.

Lupul este un animal robust și suplu. Femelele adulte cântăresc între 18-55 kg și măsoară 1,37-1,52 m lungime totală; masculii cântăresc 20-70 kg și au 1,27-1,64 m lungime totală; coada e lungă de până la cca. 0,8 m, în funcție de subspecii.

Lupul este un animal digitigrad, călcând pe perinițele degetelor și având unghii neretractile, astfel încât acestea se văd clar în urmele lăsate pe pământ moale sau pe zăpadă.

În căutarea hranei lupii pot parcurge peste 100 km într-o singură noapte. Viteza de alergare a lupului poate depăși 60 de km/oră.

Lupii au părul lung și variind în culoare de la albul pur la cenușiu stropit și maro, putând ajunge la negru cărbune. În general în România lupul are culoarea cenușiu cărunt. Blana este formată din două rânduri de peri: un rând des, lânos, lângă piele, de culoare gălbui-cenușie și un al doilea rând, spicul, format din peri mai lungi, aspri, cu vârful negru, astfel încât, în ansamblu, culoarea generală a blănii este brun-cenușie. Sunt întâlnite însă destul de multe variații cromatice, în funcție de sezon și de mediu.

Botul lupului este triunghiular, de aproximativ 10 cm lungime, expunând organelor olfactive o suprafață extinsă. Aceasta permite lupului să detecteze mirosul prăzii la o distanță de 2,4 km în condiții favorabile. Nu doar mirosul este deosebit de fin, dar și auzul și văzul, lupul putând vâna foarte bine atât noaptea - timpul său preferat de vânătoare - cât și ziua sau în perioadele de amurg și dimineață.

Alimentația și dentiția sunt tipice pentru un carnivor.

Lupul trăiește 15-16 ani însă în sălbăticie poate atinge doar 10 ani. Vârsta unui exemplar se poate aprecia cu oarecare aproximație în funcție de uzura dentiției. Din punct de vedere al dezvoltării ontogenice, lupii se clasifică în: nou născuți - 0-6 luni; juvenili - 6-18 luni; subadulți - 18-30 luni; adulți - peste 30 luni.

Lupul este și deosebit de inteligent. La vânătoare folosește felurite tactici, de la strategia de învăluire pe flancuri a prăzii la mânarea treptată către zone închise. De multe ori izbutește să observe și să ocolească capcanele puse pentru el. Sunt mai inteligenți chiar și decât câinii domestici, doar că nu se lasă dresați - într-un fel, sunt ca pisicile: pot fi învățați să facă numai ce vor ei. Laponii spun că ursul are minte cât un om și putere cât șapte, iar lupul are putere cât un om și minte cât șapte.

Surse info: wikipedia.org, http://www.carnivoremari.ro/lupul.php

Sursa foto: Wolf Tales https://www.facebook.com/pages/Wolf-Tales/233988696640514

Pe aceeași temă:

Lupul (Canis lupus)
pentru mai multe despre lup clic pe eticheta "lupul" de la sfarsitul postarii.

Lupul (Canis lupus)

Din punctul meu de vedere, lupul este un animal fascinant. Mi-au plăcut lupii de când urmăream, în copilărie, filme și citeam cărți “cu indieni”. Indienii erau prieteni cu lupii - nu înțelegeam pe atunci că nativii americani, pieile roșii, erau prieteni cu toate animalele și vânau numai cât le era necesar pentru hrană și îmbrăcăminte.

Am vazut lupii, de la distanță, iarna, prin pădurile din Poiana Brașov și le-am auzit urletul. Tata ne liniștea spunându-ne că lupii nu atacă omul, și la vremea aceea pădurarii se preocupau cu adevărat să hrănească sălbăticiunile tocmai pentru a le ține departe de așezările umane. Peste ani am și plimbat un lup, în lesă.

Lupul este cea mai mare specie din familia câinilor (Canidae). Această specie este una din cele șapte care formează ordinul carnivorilor (Carnivora).Cele două specii de lupi sunt lupul (Canis lupus) și lupul roșu (Canis rufus). Subspeciile lupului sunt lupul polar, lupul nord-american, lupul de șes și lupul obișnuit.

Deși cercetările arată că lupul nu atacă oamenii, prea multe filme l-au arătat în postura de vânator feroce împotriva omului. Cercetătorii afirmă că nu există dovezi în acest sens, dar există dovezi că lupii s-au hrănit cu cadavrele celor înghețați sau al soldaților lăsați pe câmpul de luptă - după bătălia de la Hastings din 1066, soldații englezi căzuți au fost lăsați pradă viermilor și lupilor pe câmpul de luptă - și există dovezi ale faptului că, uneori, atacă gospodăriile umane pentru hrană - în secolul XVI, sub domnia reginei Maria Stuart, în Scoția a avut loc o invazie de lupi; ultimul lup scoțian a fost omorât în anul 1743.

Statisticile nord-americane arata ca in ultimii 60 si ceva de ani au fost dovedite, in zona, numai doua cazuri fatale in care au fost implicati lupii.

Lupul este cea mai răspândită specie dintre mamiferele care trăiesc în prezent si se adapteaza cu succes la cele mai diferite condiții de trai. Este un vânator foarte talentat, însă modul lui de trai are un impediment major: este concurentul direct al omului și, pe majoritatea zonei lui de răspândire, a pierdut în această luptă inegală.

Lupii au fost exterminați din toate țările Europei centrale și de nord în perioada secolului XIX și al doilea război mondial. Au mai rămas populații în Portugalia, Spania, Italia, Grecia și Finlanda, deși lupii au repopulat în mod natural multe părți ale Europei, recolonizând Franța, Germania, Suedia și Norvegia. Cele mai mari populații sunt întâlnite în Europa de est, România, Peninsula Balcanică și Polonia. În România, mai ales în timpul ultimului dictator comunist, lupul a fost vânat frenetic, aproape exterminat, dar populația de lupi a început să se refacă - având o rată medie de creștere de circa 0,5 %, dar rata de creștere este neconcludentă deoarece stabilitatea populației nu a fost încă apreciată. În munții din Transilvania mai trăiesc lupi în număr mare, fapt ce a dat naștere numeroaselor legende despre oameni-lupi, legende care sunt la fel de populare și în Marea Britanie, așa cum în S.U.A., în rândul americanilor nativi în special, sunt populare credințele privind animalele totem.

Surse info: wikipedia.ro, http://www.carnivoremari.ro/lupul.php

Sursa foto: Wolf Tales (pagina FB)

Pe acceași temă:
Lupul - caracteristici fizice generale

Reflexii în oglindă. Tandrețe

Sursa fotografie: Wolf Tales (pagina FB)

Pentru jocul "Reflexii in oglinda", la SoriN