Palatul de Justitie Brasov - Prefectura

În numărul din 16 mai 1885 al Gazetei de Transilvania s-a făcut o referire la construirea unui Palat de Justiţie în oraşul Braşov dar abia în 19 iulie 1900, când preşedintele Tribunalului Regal dl. Georg von Weer a formulat cererea către comunitatea oraşului Braşov pentru un teren de 9450 mp pe care să se construiască Palatul de Justiţie, s-a demarat operațiunea.

Terenul pe care a fost construit Palatul de Justiție a fost cedat de municipalitate contra unei sume simbolice, cu condiţia ca toate construcţiile existente şi ridicate ulterior să fie predate cu titlu gratuit comunității braşovene. La licitaţia ţinută în sala de consiliu a Tribunalului Regal Braşov s-a hotărât construirea Palatului de Justiţie, a penitenciarului şi a unor ateliere pentru puşcăriaşi, termenul de finalizare a construcției fiind fixat pentru 1 noiembrie 1901. A fost dată în folosință în anul 1902. Lucrările au fost terminate în stilul eclectic francez (deși am citit și că ar fi în stilul Art Nouveau și neobaroc, specific monumentelor ungurești budapestane din aceeași perioadă - dar nu mă pricep la stiluri) și imobilul a fost înscris în Cartea funciară ca Palatul Tribunalului, închisoare şi atelier, funcţionând conform destinaţiei până la instaurarea regimului comunist, când acolo își avea sediul Consiliul Judeţean de Partid.

Palatul Justiției din Brașov, situat în apropierea centrului istoric al orașului, pe bulevardul Eroilor, este unul dintre cele mai reprezentative edificii ale orașului, fiind declarat monument istoric. Cu toate acestea, Prefectura, care - prin reprezentanți - e administrator al clădirii, nu se deranjează să consolideze construcția deși de zece ani există un proiect de reparaţii, doar că până acum nu au existat bani pentru a fi pus în practică. Autoritățile speră ca anul acesta să fie gata studiul de fezabilitate, care nu va costa nimic, dar suma pentru reabilitare s-ar putea ridica la 15-20 milioane de euro.

Palatul de Justiţie de astăzi (Curtea de Apel Braşov) este în aceeaşi clădire cu Prefectura, Consiliul Județean ș.a.. Clădirea aparţine Ministerului Justiţiei, prin Curtea de Apel, și a fost dată în administrare Instituţiei Prefectului.

Zona din fața Prefecturii este unul dintre locurile unde, la evenimentele din decembrie 1989, s-a deschis focul asupra cetățenilor. Aici s-au adunat brașovenii, în 21/22 decembrie 1989, alăturându-se celor din Timișoara și București.

A rămas locul unde, de regulă, se adună cetățenii când sunt nemulțumiți de unele chestiuni publice, de aleșii lor sau… diverse.

Primaria                                                            Posta

La distanță mică de acest palat pot fi văzute Palatul Poștei, construit în anul 1906 şi care are şi azi aceeaşi destinaţie; Palatul Finanţelor, ridicat între anii 1897-1898, de firma Martin Stenner, este astăzi sediul Primăriei. Palatul Telefoanelor a apărut la sfârşitul anilor 1930 şi s-a extins ulterior prin demolarea Vilei Schuller.

Tot in zonă este și clădirea unde a funcționat Închisoarea Centrală. În clădire își au sediul mai multe instituții (peste drum de magazinul Star) dar când era închisoare acolo a fost deținut și fostul președinte al statului, Nicolae Ceaușescu. A stat șase luni, din februarie până în august 1936. Ajunsese acolo împreună cu ceilalți comuniști din Prahova, arestați odată cu el, acuzat de propagandă împotriva statului. Judecata a avut loc la actualul Centrul Militar Zonal, comisariatul de pe strada Lungă. Pe atunci era Tribunalul Militar al Corpului 5 de Armată. Avea vârsta de 18 ani când a fost condamnat. Aici a învățat pentru prima dată o limbă străină (franceza) și a devenit membru al Partidului Comunist Român.

În zonă s-a aflat cândva Lacul Vrăjitoarelor.

Fapt divers. Unde dai și unde crapă: prin anul 2012, pe acoperișul clădirii creștea un pomișor (sau o tufă); un cetățean sesizează conducerea instituției - prin mai 2013 - și i se trimite răspuns în scris; citez din răspuns:

referitor la stadiul de degradare a fațadei, s-au inițiat demersuri în scopul alocării sumelor necesare actualizării expertizei tehnice de reabilitare și consolidare a clădirii, deoarece se impune în prezent o reevaluare a stadiului de uzură a clădirii. Delirul (cum îl numește autorul) se încheie cu afirmația: consolidarea și abilitarea acestui monument național (…) reprezintă o prioritate a conducerii Instituției Prefectului - Județul Brașov. (Sursa: http://prinbrasov.com/2013/05/raspunde-prefectura-cand-creste-copac-acoperis/)

Era doar o tufă!!!

Lacul vrăjitoarelor

În timp, dovada existenței acestei zone (Țara Bârsei) merge până la 60 de mii de ani în urmă. Acest loc a fost martorul trecerii a numeroase civilizații străvechi care s-au și stabilit în regiune de-a lungul timpului – și fiecare a lăsat o urmă a existenței sale.

Fiind înconjurat din trei părți de munți, Brașovul a constituit locul ideal pentru construirea unei cetăți. Anul 1203 apare în unele documente și calendare ca fiind data începerii zidirii cetății Brașov, dar nu e o dată certă…

Membri Ordinului Cavalerilor Teutoni au primit permisiunea papei pentru a se stabili aici; acest ordin a luat ființă pentru a lupta împotriva cumanilor care amenințau să cucerească întreaga zonă. Teutonii au dorit să înființeze un stat propriu, dar papa s-a opus.

Lacul Vrăjitoarelor

La intersecția unde începe strada numită azi “Republicii” se afla Lacul Vrăjitoarelor. A fost numit astfel deoarece acolo erau supuse judecății divine femeile bănuite a fi vrăjitoare. Întunecimea evului mediu făcea din orice tămăduitoare – cunoscătoare a beneficiilor plantelor – o vrăjitoare. Vrăjitoare erau considerate chiar și femeile foarte frumoase care atrăgeau atenția majorității bărbaților și îi abăteau de la preocupările ce ar fi trebuit să le aibă în mod obișnuit. Se spunea că numai din cauză că slujesc diavolului pot subjuga bărbații prin puterea dragostei și îi pot tulbura atât de tare încât aceștia să ajungă a nu-și mai îndeplini nici datoriile față de urbe, nu doar față de familie.

Femeile bănuite de vrăjitorie erau aduse pe malul lacului – în gălagia mulțimii isterice – li se legau greutăți de picioare și erau aruncate în apa tulbure. Cele care nu se înecau erau considerate slujitoarele satanei. Oricine își poate imagina că nu există documente care să arate că a scăpat vreuna. Cele care se mențineau deasupra apei erau luate și arse pe rug.

Legenda mai spune că fetele nemăritate care vedeau o vrăjitoare plutind pe apă aveau ghinion tot anul. Locul era păzit, mai ales după miezul nopții, când nimeni nu avea voie să se apropie sau să înnopteze în apropierea lacului. Fetele care nu țineau cont de regulile impuse riscau să înnebunească sau din tinere, frumoase și cuminți să devină violente și ușuratice, ispite pentru păcătoșii de joasă speță.

Parcul Rudolf – numit astăzi “Nicolae Titulescu” – era o prelungire a acestui lac “al vrăjitoarelor”. La începutul secolului al XIX-lea lacul a fost asanat.

Există voci care afirmă că a fost construită o troiță pe acel loc, probabil din dorința de a proteja zona de duhurile rele. Astăzi, o troiță poate fi văzută în fața clădirii Prefecturii (cândva Palatul Justiției), din apropiere.

Dar, mai aproape de adevăr – cred – troița a fost ridicată acolo la mult timp după asanarea lacului deoarece locul a devenit intersecție de drumuri iar dupa obiceiul străbun al șcheienilor se ridicau la răspântii de drum cruci-troițe ca suport moral pentru călătorul creștin, pentru a fi apărat de puterea divină în drumul său.

Până în 1989 acel punct din oraș era “loc de întâlnire” pentru îndrăgostiții care se plimbau mai apoi în Centrul orașului, “loc de adunare” pentru “valutiști”, hoți de buzunare, proxeneți și alții de acest gen, dar și un loc unde se întâlneau non-conformiștii, tinerii cu preferințe muzicale aparte.

Bineînțeles că nu există documente care să ateste “vânătoarea de vrăjitoare” în această zonă. Această nebunie a început la sfârșitul secolului XV și a durat până în secolul XVII. În această neagră perioadă, în Europa mai ales, mii de persoane au fost torturate cu bestialitate și ucise sub acuzația de vrăjitorie – și există unele documente care dovedesc aceste atrocități. Conform inchizitorilor vrăjitoarele venerau diavolul și comiteau acte diabolice. Cei mai mulți cercetători consideră că aceste așa-numite vrăjitoare au fost doar victime ale isteriei în masă a diverselor comunități needucate sau a prejudecăților preoților. Totuși, în epoca victoriană s-ar fi format un curent minoritar care susținea că există cultul vrăjitoarelor – un cult pan-european și precreștin. Acest cult este wicca – o “religie” care s-a răspândit spectaculos în ultimul timp și se estimează că există – la nivel mondial – cel puțin un milion de adepți wicca. Este recunoscută ca religie în S.U.A. și U.K – în acest ultim stat, în anul 2004, a avut loc prima căsătorie în ritual wiccan.

Palatul de Justitie

 Ultimele victime ale inchiziției se pare că au fost în Transilvania: în anul 1752 o femeie a fost acuzată de vrăjitorie (fusese vazută transformată în gâscă) și arsă pe rug de consilierii de religie protestantă a orașului Târgu Mureș; aceiași consilieri au ars în anul următor un bărbat.

Sursa foto Modarom (public domain) http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Modarom.jpg

 

Modarom 2006

Prefectura