Didi urmărește elfii AEC 12

Didi asculta pe ascuns ședința pe care Moș Crăciun o ține cu elfii care îl ajuta în toate pregătirile necesare sezonului.

Moș Crăciun știe ca mai e un spiriduș pe-aproape, dar se face ca nu știe. Probabil ca și elfii știu, dar dacă Moș Crăciun tace, tac și ei, atenți la ceea ce li se spune. Nu e ca și cum n-ar ști ce au de făcut, în general, dar unele amănunte se schimba de la an la an și ei nu le știu chiar pe toate.

Dovada ca Moș Crăciun și elfii știau ca Didi e pe-acolo e faptul ca imediat ce spiridușul și-a pierdut interesul elfii s-au aliniat în fața Moșului Crăciun. 

Îl pregătesc pentru călătoria în jurul lumii din acest an. Pun la punct cele mai mici amănunte, prevăzând și imprevizibilul.

Cei cinci elfi vernil sunt confecționați din pufuleții descoperiți în cuibul 12 din bradul-calendar pentru Adventul Exploratorului Creativ. 

Au fost 11 pufuleți în cuib: cinci vernil și șase albi. Cei albi sunt pe post de butuc în dreptul cărora stau elfii – să se ascundă urgent dacă apare vreun pericol. Neoficial: pufuleții vernil sunt lipiți de cei albi pentru ca altfel nu stăteau vertical... elfii. Al șaselea pufuleț alb e îmbrăcat în haina lui Moș Crăciun (ambalajul de la ciocolata Moș Crăciun primita lângă bradul-calendar).

Fesurile sunt din fetru și au câte un pompon în vârf. Am desenat pe ei cu carioca.

Am trecut o sarma prin pufuleții-butuc pentru a păstra elfii pe verticala. Beteala e de jur-împrejurul lor pentru a fi estetica și din spate, decoratiunea. Estetica, un fel de a spune, pentru că și privita din față... Hm.

Aceștia sunt cinci dintre spiridusii care îl ajuta pe Moș Crăciun – ca să se știe.

Un oval cu bilute. AEC 4. Oul lui Columb

Ideea pentru acest ornament din polistiren a fost ceva în genul Oul lui Columb.

În cartea sa Istoria lumii noi (1565), istoricul și călătorul italian Girolamo Benzoni, relatează o intamplare de care a avut parte navigatorul Cristofor Columb, descoperitorul Americii.

Navigatorul se afla la o petrecere cu mai mulți nobili spanioli; principal subiect de discuție era descoperirea Lumii Noi. Celebrul navigator a suportat ironiile unora dintre comeseni, răutățile lor – aceștia afirmau ca, din moment ce America există, oricine ar fi putut ajunge acolo, dacă s-ar fi gândit.

Cristofor Columb nu le-a dat replica dar, la un moment dat, a rugat sa ii fie adus un ou și i-a întrebat pe comeseni care dintre ei ar reuși sa așeze oul vertical, pe unul dintre capete. Au încercat pe rând, dar n-au reușit. Atunci, Columb a lovit ușor oul la unul dintre capete și l-a așezat în poziție verticala. Povestitorul spune ca nobilii ar fi zis că așa s-au gândit și ei, iar replica celebrului navigator ar fi fost: Cu siguranță; trebuie doar să vă treacă prin cap.

Altfel spus: după ce o fapta a fost făcută, toată lumea are impresia ca știe cum s-o facă – acesta este înțelesul expresiei. Sau... după război, mulți viteji se arată.

Așa și eu, cu ovalul și biluțele din polistiren! Mi-a venit ideea ornamentului după ce am văzut ce a făcut Suzana folosind șiraguri de margele. E drept, n-am ales margele pentru a decora, dar fără acea inspirație m-aș fi uitat și acum la ovalul alb din polistiren descoperit în trusa exploratorului creativ.

Pe oval am lipit – cu prenadez! - biluțe din silicon descoperite în cuibul din bradul-calendar de Advent din ziua 4.

Prenadezul aproape ca dizolva polistirenul – arata ca și cum ar avea arsuri cicatrizate – dar biluțele s-au lipit perfect. Am imprastiat bilutele intr-o cutie apoi am "uns" ovalul cu prenadez si l-am presat peste bile (bilele mai mari le-am omis pentru ca nu se lipeau bine cele mici).

Printre ele, pentru ca nu am putut lipi biluțe pe întreaga suprafața, am presărat sclipici auriu și argintiu. Marginile ovalului le-am vopsit cu oja argintie. Agățătoarea este dintr-o agrafa pentru prins hârtii.

Cu acest ou al lui Columb ma prezint în jocul Adventul Exploratorului Creativ.

Vivi și globul strălucitor

Un glob strălucitor, cu paiete albastre, e lucrat dintr-o bila de polistiren aflata în trusa exploratorului creativ primita de la Mihaela – eu am ales bila mica, Vivi a acoperit-o cu paiete, prin hocus-pocus, ala-bala fără portocala.

Probabil că de Halloween Vivi a purtat veșmântul unei vrăjitoare adevărate – altfel nu se explica magia. Ea, desigur, și-o explică: are puteri paranormale, fără legătură cu rochia sau mătura și degeaba am încercat să-i explic că numai de la costum poate fi, nu de la ea – pentru că nu și-a mai manifestat niciodată vreo putere. Ea insistă că bila a acoperit-o cu puterea minții, și din cum era, albă, netedă, a devenit glob strălucitor potrivit ca ornament în brad, prin casă sau... glob zglobiu în vreun club al spiridușilor (dacă or avea spiridușii club – vrăjitoarele au sigur).

Să nu mai zic cum încearcă să mă convingă să-mi spună viitorul citindu-l în globul strălucitor care – zice ea – are strălucire proprie, nu de la paiete. Degeaba-i tot spun că știu trecutul, trăiesc prezentul și nu mă interesează viitorul. La ce mi-ar folosi să-l știu?!

Văzând că nu convinge pe nimeni să stea în fața ei, la masă, pentru ca ea să se dea mare că știe viitorul altora, a agățat globul de coada măturii, s-a așezat comod pe masă și așteaptă ca mătura să demareze.

O să tot aștepte. Și cât ea așteaptă, eu înscriu postarea în jocul găzduit de Rux: Salvăm păpuși, tema nr. 17.

Vivi nu și-a amintit nici până azi de ce a fost trimisa aici. Era ceva despre un mesaj pe care trebuie să îl transmită, dar, poate, scopul era tocmai acela de a fi mesageră la Salvăm păpuși – și în loc de mesager ea a reținut mesaj (se mai întâmplă, în cazul teleportărilor).

Fotografiile sunt editate în programul online, gratis, fără inregistrare pe site:

https://www.online-image-editor.com/

Advent foto cu stea alba

Azi, 3 decembrie, a fost rece, mai întâi, apoi și mai rece, apoi frig, apoi și mai frig... E clar: pofta de ninsoare am agățat-o într-un cui... de gheață.

Ziua a treia în Adventul fotografic ediția a II-a este despre ornamente care pot fi agățate sau prinse. Pofta nu e ornament, așa ca... am apelat la steaua din polistiren din trusa primita de la Mihaela.

N-am uitat de Didi! Cum aș putea?! Nici bine n-am scos steaua albă ca s-a și prezentat sa dea indicații: dai cu lipici, apoi presari sclipici! S-o contrazic? Eu nu! Mai ales ca i s-au desprins mâinile de trup – în sensul ca acum sunt libere să se „miște” (nu în sens ca i-au căzut!) Probabil ca aveam dreptate: începe să-și recapete puterea de spiriduș.

Didi a agățat steaua pe o crenguță de brad și o admira de parca ea ar fi acoperit-o cu sclipici!

Ca sa vezi! Pe Didi ninge! Pe stea o fi praf de stele!

Eh! Așa e când ești spiriduș: ești mai bine văzut de spiritele Naturii: vrei ninsoare, primești ninsoare! Oh! Ninsoare îmi doream eu! Mi-o fi citit gândurile și vrea să-mi facă în ciuda! Când vă zic că spiridușii pot fi și răutăcioși... să mă credeți.

Știți ce murmură? Versuri din poezia Ninge, a poetului Liviu Deleanu:

Ninge... ninge... ninge... / Și din nori se-ntoarnă, / Fulguind pe drumuri, / Zvăpăiata iarnă. (...)

Și de-a lungul nopții, / Pân-spre dimineață, / Înfloresc pe geamuri / Stânjenei de gheață.

Uitați-vă la ea cum stă, mândră, lângă stea:

Fotografiile sunt editate în programul online, gratis, fără inregistrare pe site:

https://www.online-image-editor.com/