Vivi și globul strălucitor

Un glob strălucitor, cu paiete albastre, e lucrat dintr-o bila de polistiren aflata în trusa exploratorului creativ primita de la Mihaela – eu am ales bila mica, Vivi a acoperit-o cu paiete, prin hocus-pocus, ala-bala fără portocala.

Probabil că de Halloween Vivi a purtat veșmântul unei vrăjitoare adevărate – altfel nu se explica magia. Ea, desigur, și-o explică: are puteri paranormale, fără legătură cu rochia sau mătura și degeaba am încercat să-i explic că numai de la costum poate fi, nu de la ea – pentru că nu și-a mai manifestat niciodată vreo putere. Ea insistă că bila a acoperit-o cu puterea minții, și din cum era, albă, netedă, a devenit glob strălucitor potrivit ca ornament în brad, prin casă sau... glob zglobiu în vreun club al spiridușilor (dacă or avea spiridușii club – vrăjitoarele au sigur).

Să nu mai zic cum încearcă să mă convingă să-mi spună viitorul citindu-l în globul strălucitor care – zice ea – are strălucire proprie, nu de la paiete. Degeaba-i tot spun că știu trecutul, trăiesc prezentul și nu mă interesează viitorul. La ce mi-ar folosi să-l știu?!

Văzând că nu convinge pe nimeni să stea în fața ei, la masă, pentru ca ea să se dea mare că știe viitorul altora, a agățat globul de coada măturii, s-a așezat comod pe masă și așteaptă ca mătura să demareze.

O să tot aștepte. Și cât ea așteaptă, eu înscriu postarea în jocul găzduit de Rux: Salvăm păpuși, tema nr. 17.

Vivi nu și-a amintit nici până azi de ce a fost trimisa aici. Era ceva despre un mesaj pe care trebuie să îl transmită, dar, poate, scopul era tocmai acela de a fi mesageră la Salvăm păpuși – și în loc de mesager ea a reținut mesaj (se mai întâmplă, în cazul teleportărilor).

Fotografiile sunt editate în programul online, gratis, fără inregistrare pe site:

https://www.online-image-editor.com/

Figurina Halloween din tub de carton

Octombrie pleacă azi. A fost o luna în care vara și toamna păreau ca au ajuns la o înțelegere: în timpul zilei sa stăpânească vara, pe timp de noapte să fie sefa toamna. Chiar și așa, frunzisul de chihlimbar, aur și cupru a impodobit – cu un gust desavarsit – arbori și arbusti, parcuri și străzi. Dovleacul copt sau făcut plăcinta incanta simturile amatorilor, iar bostanii așteptau să fie luați acasă pentru a impodobi case și curti în ultima zi din luna, de Halloween.

Restanta fiind la jocuri, am adunat aici una-alta, într-o ordine aleatorie, câteva fotografii cu ce-am reușit sa realizez în materie.

Transformari creative, tema 3

Jocul Transformari creative – octombrie 2023 are și o tema potrivita pentru realizarea unor decoratiuni – din tuburi de carton - pentru Halloween: fantome, dovleci, paianjeni, palarii de vrajitoare sau chiar vrajitoare și tot așa.

Am ales sa confectionez un dovleac, din inele (1 cm latime, diametrul de circa 4 cm) tăiate dintr-un tub de carton invelit în prealabil în hârtie portocalie (primita de la Mihaela, gazda Transformarilor). Mi-a ieșit un dovleac de mărimea unei castane mai mari.

Ideile sunt ceva care de obicei vin ca pompierii - prea târziu, spune un proverb evreiesc care mi se aplica în aproape toate cazurile când confectionez diverse fără să mă inspir din munca altora. Tubul de carton l-am tăiat pe lungime, după ce l-am invelit în hârtie, pentru a putea taia inelele curat; apoi am prins fiecare inel cu o capsa – dacă (acest dacă!) aș fi capsat inelele la diametre diferite aș fi avut un dovleac mai neted și ar fi intrat, probabil, toate inelele (mi-au rămas doua din opt).

Si-am mai confectionat – dintr-un tub de carton de la hârtie igienica infasurat în banda izolatoare neagră... Noh! Aici e cu dichis. 

Mi-am imaginat ca lucrez o pisica neagră... După ce i-am lipit firisoarele de blanita la urechi mi-am zis ca pare veverita (la fel au crezut și alții); cineva m-a întrebat dacă e vulpe, iar altcineva a zis ca are urechi de bufnița. Așa stand lucrurile, o prezint aici ca fiind... o creatura de Halloween.

Coada din blanita e lipita pe sârma; labutele sunt doua bucăți de blanita lipite intre marginea tubului și bulina din carton lipita pentru a astupa tubul; nasul e pioneza; conturul ochilor e din lipici cu sclipici verde făcut.

Haine noi, Salvam papusi

Pentru octombrie, Rux, pe blogul Provocari verzi, a propus hainute noi, de sezon, pentru papusi, pentru mesagera/mesagerul jocului pornit la început de an (și la care n-am prea avut spor sa particip) sau pentru alta păpușa...

Banuiesc (spre știu) ca Rux s-a referit la haine de toamna, dar am ales – mi-a fost mai la indemana – sa confectionez un costum de Halloween pentru Vivi, mesagera pe care am ales-o la momentul de început al jocului.

Pălăria e dintr-un con confectionat din hârtie, peste care am lipit catifea – borul e din carton infasurat în banda neagră izolatoare, pe care am lipit catifea, apoi am decupat un cerc de diametrul capului papusii.

Pe rochie am lipit doua patratele argintii și o bucățică de material auriu – sa se asorteze, măcar un pic, rochia cu pălăria. 

Parându-mi-se saracacios costumul am lipit din vârful palariei trei fasii din matase gri imprimata cu ceva dungi negre.

Apoi m-am jucat un pic, si am rugat vrajitoarea sa mature (daca tot avea matura la ea) pe unde am imprastiat scame in timpul lucrului.

A dat ea ce-a dat cu matura, apoi si-a dat seama ca traieste in mileniul trei si "abracadabralalalala" a transformat o veioza de veghe in aspirator cu baterie - gandeste in termeni de "energie alternativa", mdeh! Ar fi vrut sa faca o vraja, dar nu i-a iesit. Puteam sa-mi pun mintea cu ea?! 

Reflexii în oglinda

Pentru ca am jucat pe doua planuri, am zis sa joc și pe al treilea: jocul gazduit de Carmen, pe blogul Intre vis și realitate – Reflexii în oglinda.

Am pus în scena, așa cum m-am priceput, reflexii pe care mi le imaginez potrivite pentru seara de Halloween.

Presata de timp n-am reusit sa adaug textului diacritice – tastatura n-o pot "converti" la limba româna și folosesc un program separat pentru diacritice, program care nu păstrează editarea și... consuma timp procedura (pe scurt) Diacriticele din text exista pentru ca am scris într-un editor word, unde am "dicționar" și cuvintele se "înlocuiesc" pe măsura ce le scriu – evident, dicționarul e incomplet.

😸 Happy Halloween! 👀

Editare ulterioară

Mi-am amintit târziu, așa că revin să scriu o glumă de la Starea Nației citire – din descrierea videoclipului cu dialogul realizatorului Starea Nației cu doi jurnaliști (de investigație) de la Recorder:

Știi cum bagi spaima într-un politician? Îl suni și îi spui: Bună ziua, de la recorder va deranjez!

sursa: https://www.youtube.com/watch?v=G37G2eRs5-Q

Scene din poveste. Salvam papusi

A fost odată ca niciodată...

Frații melci, Kiyi și Yogo, se iubeau foarte mult și erau nedespărțiți, dar de când Yogo se îmbolnăvise, Kiyi era mai mult trist și nu știa ce să mai facă pentru a-l ajuta pe frățiorul lui.

A vorbit cu vraciul Bufniță, dar acesta nu le-a fost de niciun folos real, așa că s-a hotărât s-o abordeze pe doamna Broască țestoasă care tocmai trecea pe lângă adăpostul lor din zid.

Vivi, mesagera, se hotărâse să nu fie prezentă la întâlnirea dintre frații melci cu doamna Broască țestoasă, dar era aproape și-i vedea cum discută.

Doamna Broască țestoasă știa că e pe-acolo și Vivi așa că l-a rugat pe Kiyi să-i transmită că se poate apropia – nu e ea țestoasa care să se teamă de-o păpușă.

Cu multă plăcere, Vivi s-a apropiat și s-a făcut comodă, întinzându-se pe burtă, să fie cât mai aproape de ei.

Kiyi a întrebat-o pe doamna Broască țestoasă dacă n-ar putea să facă pentru Yogo o învelitoare așa cum are ea. Doamna Broască țestoasă a spus că îl ajută pe Yogo cu plăcere, dar el va trebui să stea un timp sub carapacea ei și îi va pune pe spate o cochilie ușoară, așa ca pentru el. Cei doi melci n-au stat pe gânduri.

Când timpul de stat sub carapace a trecut, Yogo și doamna Broască țestoasă au revenit în locul unde îi așteptau Kiyi și Vivi.

Mare bucurie, mare, când cei doi frați s-au reîntâlnit.

Vivi era emoționată tare de marea dragoste dintre cei doi melci dar și de solidaritatea dintre specii. Să fie acesta mesajul pe care îl avea de transmis, și în lumea ei și în lumea unde era? Era un mesaj valabil pentru oricare lume, pentru oricare timp: dragoste și solidaritate.

Yogo era tare mândru de cochilia lui spiralată și molfăia cu poftă un fir de iarbă.

Kiyi nu mai putea de bucurie. În sfârșit, fratele lui avea un adăpost sigur de vreme rea. Cât despre el, care era puternic și obișnuit cu orice fel de greutăți, n-avea nevoie de nicio cochilie.

Cu toate acestea, tot Kiyi era întotdeauna cel care ieșea primul afară după ploaie, să privească în jur și să se asigure că e senin iar soarele va încălzi cărarea pentru fratele sau Yogo.

De atunci, melcii târâtori (...) ies încă și acum primii afară, pentru a pregăti calea pentru urmașii lui Yogo, melcii cu cochilie. (citat din poveste)

Așa am spus povestea lui Kiyi și Yogo din cartea Trei povești minunate, de Regina Fabiola.

O punere în scenă așa cum m-am priceput, pentru jocul Salvăm păpuși de pe blogul Provocări verzi.

(desenele sunt fotografii ale ilustrațiilor din carte)

Un nou personaj si recuzita. Salvam papusi

Cei doi melci, Kiyi și Yogo, sunt din alt timp, din altă lume – a aflat Vivi, mirată, însoțindu-i în drumul lor. Ea crezuse că povestea s-a transformat în realitate.

Cumva, trecutul s-a întrepătruns cu viitorul când ea era aici – poate așa trebuia să se întâmple? Îi era total neclară posibilitatea universurilor paralele, posibilitatea lumilor paralele... Dar trăia această posibilitate și se străduia să o înțeleagă – poate nu trebuia să înțeleagă, ci doar să accepte posibilitatea.

Frații melci erau pe drum pentru că Yogo a răcit rău când a căzut într-o băltoacă cu apă foarte rece...

Pentru a-l ajuta pe Yogo, la început Kiyi l-a acoperit cu o frunză, să-l ferească de răcoare, dar frunza a fost luată de vânt. 

Mai apoi, Kiyi a căutat un adăpost mai sigur și a găsit niște găuri într-un zid – în una din ele și-au și găsit adăpost frații melci; Kiyi a adunat frunze uscate făcând un culcuș călduros. Când Yogo s-a vindecat au ieșit la plimbare, pentru că era soare, era cald dar – vai! - soarele s-a ascuns și din cer a început să toarne cu găleata, iar Yogo a răcit din nou, pentru că n-a ajuns la timp în adăpost. Și atunci au plecat să-l caute pe vraciul Bufniță.

La un moment dat, după ce frații melci au vorbit cu vraciul Bufniță, și acesta nu prea i-a putut ajuta, Vivi a hotărât că e mai bine să îi lase pe cei doi frați singuri, dar să stea pe aproape, știind că o vor căuta pe doamna Broască țestoasă.

Ce-au vorbit cu doamna Broască țestoasă Vivi știa deja, din cartea de povești, dar se temea ca prezența ei să nu sperie țestoasa și, astfel, să schimbe trecutul, dând viitorul peste cap - mai ales viitorul lui Yogo.

De ce nu apare Vivi

Lucrând pe repede înainte am uitat sa fac o poza în care să apară, pe undeva, și păpușa-mesager Vivi... Așa că am inventat un motiv pentru ca ea să stea deoparte în acest episod.

Cum am confecționat broasca țestoasă și frunza

O frunză căzută trandafirului japonez am vopsit-o cu galben apoi am presat-o pe o bucată de mătase verde și am decupat pe contur frunza – după ce s-a uscat vopseaua.

Carapacea pentru broasca țestoasă e dintr-o cutie de cremă învelită într-o bucată de material rămasă de la covorașul împletit.

Capul, picioarele și coada - din materialul amintit mai sus - sunt umplute cu melană. Sunt croite separat și toate sunt lipite între cutia învelită și un carton verde. Ochii sunt albaștri – m-a amuzat să fac o broscuță cu ochi albaștri.

Broasca țestoasă e un nou personaj în serialul Salvăm păpuși, iar frunza e recuzita – recuzita fiind tema cu numărul trei din jocul găzduit pe blogul Provocări verzi. 

Broscuța cu ochi albaștri apare aici pentru că ideea unui alt personaj - alături de cel principal - nu e respinsă.

Fratii melci. Salvam papusi

Lumea – sau vremea – în care a fost teleportată era foarte diferită de a ei. Sesizase o diferență esențială, considera ea: femeile păreau a nu trăi în umbra bărbaților.

Copiii și jucăriile, deși altfel, erau copii și faptul o bucura, chiar dacă păpușile pe care le-a întâlnit erau elegante și mult mai frumoase decât cele considerate foarte frumoase în timpul ei. Ea, fiind una dintre acelea dorite de mai toate fetițele, se simțea puțin tristă pentru că aici era privită ca o ciudățenie. Cum ar fi privit copiii din timpul ei jucăriile de aici! Oh! Cât de mult i-ar plăcea să le vadă uimirea din ochii lor strălucitori. Era sigură că în foarte scurt timp și copiii aceia ar fi început să desfacă aceste jucării ciudate pentru a vedea ce au înăuntru. Da: copiii vor fi copii în orice timp, în orice lume – cu unele excepții, poate.

Cu o mie de întrebări în căpșorul ei, Vivi nu mai era sigură dacă a venit aici pentru a aduce un mesaj sau pentru a prelua unul. Oricum ar fi, când va fi timpul să plece, va avea ce povesti. Într-un fel, abia aștepta.

Descoperise o carte a cărei copertă i-a atras atenția. O carte de dimensiuni mari și prin comparație cu ea dar și prin comparație cu alte cărți: Trei povești minunate, de Regina Fabiola (copertă și ilustrații: Coca Crețoiu-Șeinescu)

Destul de greu, luptându-se cu paginile, a reușit să citească cele trei povești. Aproape epuizată de la întorsul paginilor s-a așezat pe un pled, să savureze cele citite, când – ce să vezi?! - de locul unde ședea se apropiau doi melci care păreau că se plimbă ținându-se de mână (dacă melcii ar avea mâini).

Una dintre poveștile din carte era despre doi melci frați! Și iată, doi melci în apropiere, iviți de nicăieri! Nu-i mai părea ciudat pentru că totul în această lume era altfel decât în lumea de unde venea. A privit spre melci zâmbind, curioasă unde s-or duce și ce și-or zice... Dacă sunt cei din poveste știe, deja, despre ce e vorba.

Poate doar i s-a părut, dar unul dintre melci – cel mărișor – a privit spre ea cu ochișorii lui bulbucați și i-a transmis că sunt frați și că merg în căutarea cuiva care i-ar putea ajuta să rezolve o problemă pe care o are frățiorul lui cel mic, Yogo.

Vivi și-a dorit, în gând, să-i poată ajuta, iar melcul Kiyi – așa se prezentase – a răspuns, înainte că ea să-și termine gândul, că nu îi poate ajuta, dar i-ar plăcea să-i însoțească, să mai schimbe o „vorbă” și, dacă va fi cazul, să-i protejeze după puterile ei.

Frații melci – Kiyi și Yogo – și-au văzut de drum însoțiți de Vivi.

Vivi cunoștea ce urma – îi era clar că frații melci sunt cei din povestea pe care o citise în cartea editată în anul 1976 și aleasă – de cine știe cine – să fie trezită la viață pentru etapa se conturează un personaj, din programul Salvăm păpuși desfășurat în țara Provocări verzi. Cum de știa ea despre program... Asta nu-i era prea clar, dar nici nu-și obosea mintea – ce trebuie să afle va afla, la un moment dat.

Cum am confecționat frații melci

Din resturile de material rămase de la covorașul împletit am decupat forma melcului, după desenul copiat din carte cu foaie de calc.

Am pus materialul în două și am tăiat; am cusut pe margine, am întors materialul pe față și am umplut forma cu melană. Ochii sunt lipiți pe bucățele de sârmă – la fel și antenele, care au la vârf mărgeluțe de nisip maro. Sârma am introdus-o la un capăt în material și am lipit-o, sa aibă rezistență. Am folosit marker permanent negru pentru linia de demarcație a pieptului și pentru gură.

Vivi si martisorul. Salvam papusi

Vivi tot nu-și amintea care-i treaba ei în anul 2023, dar părea că nimănui nu-i prea pasă. Sau... gândeau că de n-o presează pe vizitatoare să-și amintească, și discută despre orice altceva, ceva-ceva îi va readuce în minte mesajul. Poate nu era despre vreun mesaj, ci doar despre participarea la joc?! Evident, n-avea cum ști – posibilități erau prea multe.

Când a ieșit din camera rezervată ei i s-a părut că e pustiu sediul Salvăm păpuși. În hol, pe un afiș, a văzut scris cu roșu și alb: 1 Martie, Ziua Mărțișorului. 

A zâmbit. La ei nu se prea păstra tradiția. La începutul secolului XX erau puține femei care purtau la mână sau la gât șnurul alb-roșu care simbolizează, prin culorile lui, lumina, puritatea, candoarea – prin alb – și vitalitatea, tinerețea, prin roșu. Poate erau multe, dar nu le-a văzut ea. Va privi mai cu atenție cand se va întoarce în timpul ei.

Acest șnur răsucit, numit mărțișor, era menit să ocrotească de rele, să aducă noroc și sănătate persoanei care-l primea. Ea nu-și amintea să fi purtat un șnur roșu la încheietura mâinii sau la gât – cu atât mai puțin pe piept (cum observase în fotografia aflată lângă afiș). Se pare că tradiția purtării mărțișorului se schimbase un pic, prin adăugire, cel puțin, prin alăturarea unei amulete la mărțișor.

A pornit spre ieșire, nerăbdătoare să se mire în continuare. Lângă ușa de intrare, pe o măsuță, era un mărțișor cu o amuletă formată din trei inimioare suprapuse. 

L-a ridicat și l-a privit cu atenție, apoi a ieșit, lăsând mărțișorul unde l-a găsit.

Privea spre femeile care-i ieșeau în cale, căutând simbolul acesta al primăverii. Poate îl purtau la încheietura mâinii sau la gât, pentru că n-a văzut decât două care aveau mărțișorul prins în piept. Celor două le-a zâmbit și le-a urat „Primăvară frumoasă!” Ele i-au mulțumit la fel, zâmbind.

Mărțisorul e realizat în cadrul primei teme a jocului Salvăm păpuși, la Provocări verzi.

E confecționat din fetru roz, spumă roșie și o inimioară rozaliu-movulie din setul de inimioare primit de la Mihaela (Explorator prin viață).

Primăvară frumoasă să avem! Cu bucurii și veselie!

Vivi mesagera. Salvam papusi

Când călătorii în timp – și spațiu – au auzit că se pregătește o nouă serie a jocului Salvăm păpuși au sunat adunarea. Jocul se desfășoară tot în țara - și timpul - Provocărilor verzi și voiau ca de această dată să participe și reprezentanți de-ai lor.

Vivi, o blondină de pe la începutul secolului XX, a auzit și ea vestea.

Se număra printre cei aleși la un moment dat să călătorească în timp. Până acum n-a avut ocazia. Probabil nici acum n-ar fi plecat dacă nu insista pe lângă responsabili să trimită și ei pe cineva cu un mesaj pentru cei din anul 2023. Zis și făcut. Au ales mesajul și-au pregătit-o pe Vivi.

Blondina s-a rematerializat destul de greu. Nu se așteptase. Discutând cu unii dintre cei care veneau din „viitor” în timpul ei – cu vreun mesaj sau vreo misiune – a înțeles că nu-i deloc complicată teleportarea. Ușoară dezorientare la sosire, poate și/sau ușoară amețeală, dar cu recuperare rapidă. Ea a ajuns bucăți! A durat ceva până s-a rematerializat, la o margine de oraș, într-un hambar părăsit în câmp.

Noroc că au venit după ea ceilalți! Exceptând identitatea și faptul că e la prima călătorie în timp, Vivi nu-și amintea aproape nimic.

Acum ședea, liniștită, într-o cameră amenajată special pentru ea, și încerca să-și amintească mesajul pe care-l avea de transmis, dar mai mult derula în gând tot ceea ce văzuse – lucruri și comportamente care i-au produs o mare mirare! Se vede după ochi cât de mare îi este mirarea.

*

Vivi e lucrată din material-vâscoză. Am ales materiale care să nu necesite călcare și care să nu se deșire la lucrat.

Tiparul pentru corp e desenat cam la nimereală, ajustat să se potrivească. Am desenat o formă umană și am decupat pe contur.

Corpul e umplut cu melană (la fel și capul); am introdus și sârmă subțire, moale, pentru ca păpușa să aibă mobilitate. Arată ca și cum ar fi stat pe grătar pentru că nu m-am gândit să cos fața materialului ca fiind dosul.

Părul este din fire de mohair (am lipit cu silicon)

Pentru rochie am folosit tiparul corpului, conturând la distanță de circa un cm, ignorând forma picioarelor. Pe brâu e cusută o floricică lucrată din mărgeluțe de nisip.