Înainte de plimbare

Mi-am spus că nu prea am cu ce să mă laud la FFFB, pentru că fiecare zi seamănă - în cea mai mare parte - cu cealaltă. Citind, însă, rândurile Anastasiei mi-am dat seama că deși seamănă zilele între ele motanii noștri și cățeii pe care îi avem uneori în custodie ne amuză mereu cu ceva nou.

O prezint pe Miki, care adoptă poziția din foto aproape de fiecare dată când simte că ne pregătim pentru plimbare. Și, da, în plimbările noastre, mereu e ceva nou de văzut. Iată cum îmi dau seama că zilele nu sunt deloc la fel!

Plimbând câinele avem - vrem nu vrem - timp liber! Fie că plouă, fie că e vânt sau ger sau caniculă!

Pentru rubrica FFFB, la Anastasia

Între cer și nisip

Întinsă pe o dună, în deșert, cu privirea pierdută în albastrul infinit, se lăsa acoperită de vălul tremurător al aerului fierbinte. Gândurile se alungau sub fruntea ei, nereușind să se contureze vreunul. Nici nu putea! Mintea îi era cuprinsă de acel albstru azuriu, fară vreo pată pufoasă de care să se agațe. Sub soarele ca un punct de aur pe întinderea albastrului infinit aproape nimic nu mișca. Alizeele se alergau încetișor și abia ridicau granulele perfect rotunde de nisip auriu-roșcat în aerul pe care l-au secat de umiditate. Sahara tace, dar tăcerea ei îți spune povestea întregii omeniri dacă știi să o asculți. Îți dezvăluie secretele unul după celălalt și știe că nu le poți transmite mai departe, pentru că nu poți transmite o stare pe care altul nu o trăiește - iar dacă o trăiește o simte altfel. Toate forțele Naturii au afectat acest peisaj arid, modelându-l cu forța lor. E ținutul în care linia dintre viață și moarte e mai fragilă decât oriunde în altă parte. E o întindere pustie de nisipuri mișcătoare și roșcate în strălucirea soarelui, un pustiu sumbru, un teren sterp unde vântul își face de cap modelând nisipul în forme fantastice înalte de până la 180 de metri pentru ca mai apoi să le distrugă și să le mute în altă parte, și e o întindere pustie și pietroasă pe care nimic nu crește. Și deasupra albastru, mult albastru. Cerul pare o mare îmbietoare dar la care nu poți ajunge să te răcorești de arșița care-ți usucă buzele și ochii. Scrutezi cu privirea întinderea albastră sperând la un norișor cât de mic care să îți promită un strop de ploaie, un norișor care să îți fie călăuză pe întinderea fierbinte și portocalie pe care pășești tot mai anevoios dacă te încumeți la drum, simțind firișoarele fine și rotunde de nisip pătrunzându-ți până în adâncul ființei…

În depărtare se zărea un norișor prăfos, roșcat și strălucitor care se disipa spre cer. Din mijlocul lui, la apropiere, a deslușit hainele albastre ale celor care s-au încumetat să trăiască în ținutul atât de puțin prietenos cu tot ce este ființă. Acel albastru indigo îl recunoștea oriunde, oricând. S-a temut pentru viața ei și s-a rostogolit de partea cealaltă a vârfului dunei, sperând că nu a fost văzută. Bărbații aceia înalți, cu chipurile și capul acoperite de tagelmust, turbanul albastru de care nu se despărțeau nici în somn o fascinau și o înfiorau de teamă în aceeași măsură. Îi zărise cu takoba, sabia lungă de un metru, cu două tăișuri, ridicată spre cer, strălucind albastru metalic în lumina strălucitoare a soarelui. Au oprit cămilele la poalele dunei. Prinzând curaj, s-a târât prin nisip, ignorând neplăcerea provocată de nisipul atât de fin încât părea lichid, și s-a cocoțat pe vârful dunei, aruncând o privire spre stăpânii absoluți ai deșertului. Albastrul hainelor strălucea puternic și i-au părut ca niște pete de oțel lichid căzut pe întinderea nisipoasă. Îi invidia puțin pentru viața aceea în libertate, între cerul albastru infinit și galbenul nisipurilor înșelătoare, între cenușiul de bazalt al rocilor și ochiul albastru al oazelor în care-și găseau uneori refugiu. Regatul acestor oameni era în inima Saharei, în Munții Ahaggar, unde înainte de apusul soarelui fenomenele optice reliefează puternic contururile stâncilor și coloanele din bazalt par a fi paznicii tăcuți - dar letali - ai ținutului.

La baza dunei în vârful căreia se credea bine ascunsă de ochii ageri ai temuților oameni albaștri ai deșertului, bărbații aceia cu înfățișare aspră se închinau unei femei extraordinar de frumoasă, cu ochi mari și negri, strălucitori. A recunoscut-o pe Tin Hinan legendara regină a oamenilor albaștri ai deșertului, muza tuaregilor, cea căreia îi închinau versuri înainte de a pleca la luptă și pe care o purtau în gând și în suflet când conduceau caravanele prin deșert. S-a ridicat din nisip, știind că va fi în siguranță, și s-a dus de-a berbeleacul până la baza dunei. S-a oprit cu fața aproape de vârful unui bocanc. Ușor nedumerită s-a ridicat, dornică să cunoască un mândru și nobil tuareg… chiar încălțat cu bocanci. Dar a dat nas în nas cu prietenul ei îmbrăcat în haine de culoarea nisipului. Ochii ei albaștri ca două bucăți de cer senin s-au rotit în orbită, în căutarea oamenilor albaștri. N-a răspuns la întrebarea iubitului ci și-a ridicat privirea spre cerul albastru, făcând un semn cu ochiul. S-a îndreptat spre tabără zâmbind unui gând foarte albastru care nu se va materializa niciodată altfel decât în vis.

Pentru Oamenii Albastri si Povestile colorate am încălecat pe-o cămilă și v-am scris Povestea mea albastră.

Au mai scris Poveste albastră: Silving, Dama de caro, Zinnaida, Life is but a dream, Vienela, Irealia, Mirela, Lolita, Mala 

Iubirea nu are limite - Happy Weekend!

Un tanar in varsta de 18 ani din Insula Bali s-a casatorit cu o vaca. Tanarul a descoperit intr-o buna zi ca nu poate trai fara aleasa inimii lui, cu toate ca, in prima faza, localnicii s-au opus unui asemenea mariaj. Pana la urma, tanarului i s-a permis sa se casatoreasca cu animalul.

Un tanar sudanez s-a casatorit cu o capra. Tanarul a fost nevoit, insa, sa plateasca o compensatie serioasa stapanului caprei, inainte de a se casatori cu ea. Din pacate, "familia" nu a rezistat prea mult. "Mireasa", intr-o zi, a inghitit o cana de plastic, murind asfixiata.

Un tanar din Australia s-a casatorit cu labradorul sau, insa a declarat ca aceasta casatorie nu se va consuma, ea fiind facuta doar pentru a arata lumii cat de atasat este de animalul sau de companie.

Eija-Riitta Berliner-Mauer (ultimele doua cuvinte inseamna "Zidul Berlinului") este primul om care a vorbit public despre atractia sa pentru un obiect. Ea s-a indragostit de Zidul Berlinului inca din copilarie, iar la sfarsitul anului 1979 a insistat sa se casatoreasca cu el.
Din pacate, "mariajul" lor sfarseste tragic in anul 1989, Zidul fiind pus la pamant, iar femeia ramanand distrusa. Niciodata aceasta nu a mers sa vada ramasitele "sotului" sau, insa are acasa o miniatura a constructiei originale, in semn de respect si credinta.

Erika Eiffel este, poate, cea mai cunoscuta persoana din lume care s-a casatorit cu un obiect. Frantuzoaica a decis sa ia numele celebrului turn Eiffel, dupa ce i-a facut curte trei luni. Tanara declara ca e fericita cu "sotul" ei. In plus, a creat si o pagina web, prin care transmite si altor oameni cu pasiuni ciudate asemanatoare sa i se alature.

Maria Griffin din San Bernadino, California, s-a temut ani la rand ca ar fi asexuala, deoarece nu simtea nimic pentru ceilalti oameni. A recunoscut ca primul orgasm l-a avut in timp ce se gandea la cladirea Chrysler din Manhattan. Cu timpul a dezvoltat pasiuni ciudate pentru diverse vehicule, fiind atrasa, in special, de camioanele Ford.
Nu mai voia sa mimeze ca ii plac barbatii. Si-a cumparat un camion si s-a casatorit cu el. Conform femeii, viata lor sexuala este excelenta si foarte activa.

Sursa: ziare.com

HAPPY WEEKEND! - Editia 36

Vineri 13

Mulți cred că cifra 13 e cu ghinion. La fel se crede și despre ziua de vineri. Așadar, când e vineri și e 13 e de două ori cu ghinion! Vorbește lumea! Și, pentru a “dovedi”, oferă unii fel și fel de exemple despre tragediile care s-au petrecut în zile de vineri, în zile de 13 dar mai ales în zile de vineri 13. Tragedii, însă, au loc în orice zi! Doar că n-a stat nimeni să le adune. Poate or fi mai multe în zilele de vineri, să zicem, dar numai din “era modernă” când sfârșitul de săptămână - zilele libere - încep vineri și cei mai mulți, obosiți de muncă, cu gândul la relaxare, devin mai neatenți. În zi de 13, sub influența superstiției, pot deveni la fel de neatenți - ceva de genul: “de ce ți-e frică, de aia nu scapi”! Tot o superstiție!

Vineri 13, este percepută drept cea mai ghinionistă zi dintre toate fiindcă uneşte două dintre cele mai puternice superstiţii: numărul 13 şi ziua de vineri.

Care e, însă, originea superstiției? Unii zic că vine tocmai din adâncul istoriei, din mitologie: alungarea din Rai a lui Adam şi a Evei, pornirea potopului lui Noe şi crucificarea lui Hristos, toate au avut loc în zile de vineri; sfârşitul cavalerilor templieri a venit într-o zi de vineri 13; în secolul al XVII-lea se credea că nu este bine ca la masă să fie aşezate 13 persoane.

La fel ca teama de numărul 13, se pare că şi cea legată de ziua de vineri porneşte de la scrierile din Noul Testament. În anul 1852, în publicaţia periodică Notes and Queries se scria "Vinerea este considerată o zi care aduce ghinion, fiind ziua Crucificării, şi la fel de nenorocos este şi numărul 13, care este asociat cu Cina cea de Taină".

La începutul anului 1887, sub conducerea lui David McAdam, judecător la curtea orăşenească (New York), Thirteen Club (Clubul Treisprezece) îşi propune să "refacă reputaţia" zilei de vineri. Membrii clubului erau convinşi că ziua de vineri a început să fie percepută ca aducătoare de ghinion din cauza execuţiilor care se ţineau doar în această zi. Prin urmare, au decis să îşi folosească influenţa pe care o aveau în justiţie pentru a-i convinge pe judecători să stabilească execuţii în oricare altă zi a săptămânii.

Specialiştii afirmă că oamenii au făcut legătura între vineri şi ziua de 13 abia la sfârşitul secolului al XIX-lea - începutul celui de-al XX-lea.

Conform dicţionarului de superstiţii, prima referire la vineri 13 ca superstiţie independentă a fost făcută în 1913 în Notes and Queries, unde era menţionat "ghinionul adus de vineri 13". Alte surse susţin că primul text care menţionează de ziua de vineri 13 ca superstiţie "combinată" este bibliografia lui Gioachino Rossini (29.02.1792 -13.11.1868, compozitor italian de muzica religioasă), scrisă în 1869 de Henry Sutherland Edwards (1828-1906, jurnalist britanic).

Unii specialişti sunt de părere că "vinovat" pentru introducerea superstiţiei în mentalul colectiv ar fi fost Thomas W. Lawson, un finanţist şi specluator de bursă, supranumit şi "regele cuprului". Lawson a fost autorul unor diatribe la adresa speculaţiilor la bursă şi, în 1907, a publicat singurul său roman intitulat "Vineri, treisprezece". Deşi azi este complet dat uitării, se pare că acest roman a stat la baza coroborării dintre cele două superstiţii temute, în imaginarul colectiv.

Treisprezece superstiții despre vineri 13:

1. Dacă un copil să naşte într-o zi de vineri 13, nu va avea noroc niciodată.

2. Un om născut într-o zi de vineri 13 va muri tânăr.

3. Un copil născut într-o zi de vineri 13 va avea mereu ghinion, dar o parte din această nefericire va fi înlăturată dacă ziua naşterii lui va fi tăinuită.

4. Un copil născut într-o zi de vineri 13 nu va avea noroc decât după ce toţi cei care îi ştiu adevărata dată a naşterii vor muri.

5. Un copil născut într-o zi de vineri 13 va trebui să poarte cu el un picior de iepure de la un iepure ucis la miezul nopţii de un fermier saşiu. Dacă copilul va pierde piciorul de iepure, va muri.

6. Dacă o femeie îşi serbează ziua într-o zi de vineri 13, în mai puţin de un an se va căsători şi va avea un copil.

7. Este de rău augur să te căsătoreşti într-o zi de vineri 13.

8. Dacă un cortegiu funerar taie calea unui om într-o zi de vineri 13, atunci persoana în cauză va fi condamnată la moarte.

9. Cine iese din casă în noaptea de vineri 13 va avea convulsii.

10. Dacă 13 persoane stau la o masă pe data de vineri 13, una dintre ele se va îmbolnăvi grav.

11. Nu purta negru în ziua de vineri 13, sau în scurt timp vei purta doliu.

12. Nu te tunde în ziua de vineri 13, sau cineva din familia ta va muri.

13. Nu te muta în casă nouă într-o zi de vineri 13, vei avea ghinion.

Sursa: descopera.ro

Reflexii în oglindă - Văzută-n brad

Pentru a participa, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta", (poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la "Reflexii in oglinda".

Ziua minunată să vă fie!

Miercurea fără cuvinte - Gură-cască!

Postarea participă la Wordless Wednesday! (37)

Cine dorește să participe postează pe blogul său o fotografie (sau o serie de fotografii) care să vorbească fără cuvinte apoi scrie linkul în tabel, la Carmen, Intre vis si realitate

HAPPY WW! 

Actualizare:

Decor urban - Stockholm

Pink Mondays - Colecție de toamnă?

Foto de I.R.

Pink Mondays (karmapolice)