Unde sa nu ramai in pana. MFC

Miercurea fără cuvinte, joc găzduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate.

Sursa foto: https://pixabay.com/users/haim_charbit-18266955/

Foto: https://pixabay.com/users/makunin-37005/

Foto: https://pixabay.com/users/rja1988-5385704/

Culori strălucitoare in deşert. Reflexii in oglindă

Depresiunea Afar (Depresiunea Danakil sau Triunghiul Afar) este o depresiune geologică ce include, între altele, Deşertul Danakil şi cel mai jos punct din Africa, Lacul Assal (în partea centrală a statului Djibouti, 155 de metri sub nivelul mării). Numai râul Awash se varsă în depresiune, unde se termină într-un lanţ de lacuri care au salinitatea crescută.

Depresiunea Danakil (din deşertul cu acelaşi nume) cuprinde teritoriul Dallol, un sit de minerit izolat accesibil doar călare pe cămilă. În Danakil lumina zilei e orbitoare.

Regiunea Dallol este una din cele mai îndepartate şi slab populate locuri de pe Pământ.

Dallol (121 m sub nivelul mării) este unul dintre cele mai fierbinţi locuri de pe Terra, pe tot parcursul anului, cu un record la umbră de 64.4 ° C. Temperaturile variază de la aproximativ 25 ° C în timpul sezonului ploios (200 milimetri de ploaie pe an; septembrie-martie) la 48 ° C în timpul sezonului uscat (martie-septembrie). (wikipedia). Această zonă a fost denumita de National Geographic ”drept cel mai crunt loc de trăit de pe suprafaţa Terrei”.

Călătoria până la Dallol, din orice direcţie, este lungă şi anevoioasă. Localnicii se referă la zonă ca la Poarta spre Iad pentru că nu există drumuri, iar împrejurimile Deşertului Danakil fac ca trecerea să fie extrem de dificilă. Călătoria pe cămilă poate dura o zi întreagă din cel mai apropiat centru populat.

Peisajul ireal şi culorile strălucitoare sunt date de sarea existentă in zonă, de izvoarele fierbinţi de apă minerală, de gheizere, de rezervele naturale de potasiu, sulf şi tot felul de oxizi.

Vulcanul Dallol este cel mai jos de pe Pământ (48 de metri sub nivleul mării), vulcan care a erupt ultima dată in anul 1926. Zona este una dintre cele mai colorate din lume.

Frumuseţea creşte odată cu pericolul. O crustă subţire acoperă piscine de acid colorat, fiecare bolborosind pe rând la suprafaţă prin unul dintre numeroasele izvoare fierbinţi. În afară de crusta casantă, piscinele de acid şi şuvoaiele de sulf, pericolele din zonă numără şi ameninţarea focului, denumirea dată de localnici furtunilor de nisip. O altă ameninţare este tribul de nomazi Afar, cunoscut pentru ferocitatea membrilor săi.

Dacă doreşti să participi, publică într-un articol pe blogul tău o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai "văzut in oglinda ta“ (poate fi si cea retrovizoare) şi inscrie articolul la Reflexii in oglindă.

Sursa foto: Turism de Aventura (Etiopia 2016)

Caravana sării

La o suta si mai bine de metri sub nivelul mării, la o temperatura de 40 de grade Celsius (poate ajunge si la 60), se afla cel mai aspru loc de pe Pământ: deşertul Danakil (Danaquil). Peisajul pare ireal, intr-un fel, lunar, atat de uscat este.

In depresiunea Danakil, in special in zona lacului Afdera (Afrera), se afla locul care asigura aproape intreaga productie de sare a Etiopiei. Timp de zece luni din an afarii musulmani si creştinii tigrai de pe platourile etiopiene se aduna zilnic pentru a “aduna” sarea si a o transporta in oraselul Barahile.

Platourile de sare din depresiunea Danakil se intind de-a lungul granitei dintre Etiopia si Eritreea, fiind situate la o suta de metri sub nivelul marii. Crusta de sare este foarte groasa, fiind in unele locuri si de 1000 de metri, ajungand adanc in scoarta terestra. Minerii, lucrand in conditii extrem de grele, desprind aceste placi de sare folosind un topor, le taie in placi (de 4 sau 8 kg), le stivuiesc si le leaga pentru a le pregati pentru transport. Transportul e asigurat de negustorii de sare, care incarca productia pe camile, catâri si măgari si o duc la Barahile, de unde, traversand deşertul Danakil, ajung la Mekele – de aici, sarea va fi transportata in intreaga Etiopie, fie pentru consum uman fie pentru adaugarea in hrana pentru animale.

In zonă, de secole, metoda de extragere si transportare a sarii (“aurul alb”) nu s-a schimbat, dar azi, tot mai multe camioane au inceput sa faca acest traseu si, la un moment dat, o multime de oameni vor ramane fara vreun venit. Monopolul afacerii il deţin afarii, iar daca ei decid introducerea camioanelor prea multe nu mai raman de facut.

In trecut, blocurile de sare (numite amolé) erau folosite peste tot in Etiopia cu rol de bani. Azi, banii (moneda se numeste birr) au inlocuit sarea dar comerţul cu sare a ramas principalul mod de viaţă al afarilor din nord.

Traseul caravanei nu e simplu; pe langa pericolele naturale – puţuri de apa dulce puţine, care pot seca peste noapte, eruptiile vulcanului acid Dallol, cu manifestarile lui geotermale in culori ireale – caravanele mai infrunta uneori amenintarea unor “rebeli” inarmati (Frontul Unitatii Democratice Revolutionare Afar) care opresc caravanele, cer bani si fac necazuri.

Depresiunea Danakil este “casa” teribilului trib Afar, oameni care traiesc in ţarile este-africane precum Etiopia, Djibouti, Somalia si Eritreea. E un trib de oameni măndri si necruţători cu cei care incearca sa le faca rău. Uciderea din razbunare si razboiul sunt (au fost) doua caracteristici importante ale culturii acestui trib, desi violenta scade pe zi ce trece, practic. Până acum cateva zeci de ani, un tânăr nu ar fi fost considerat barbat până nu ar fi ucis un om, de regula unul dintr-un trib rival. Indiferent de ţara in care traiesc, afarii traverseaza deşertul Danakil in lung si-n lat cu animalele lor, reusind sa supravietuiasca in cel mai crud loc de pe Pământ.

Sursa foto Turism de Aventura. (pagina fb nu mai exista la adresa)

Postare in jocul lui Sorin: Reflexii in oglinda

Salar de Uyuni, deşertul de sare

Salar de Uyuni este cel mai mare  deşert de sare si cel mai plat loc din lume. Se afla in sud-vestul Boliviei, aproape de hotarul cu Chile, in mijlocul celui mai inalt platou din Muntii Anzii Cordilieri: Altiplano.

Desertul, extrem de intins, reflecta razele soarelui astfel incat formeaza iluzia unei oglinzi in care se reflecta cerul.

Stratul de sare, cu o grosime care variaza intre 2 si 20 de metri, face ca suprafata sa fie uimitor de plana: dupa ce apele din sezonul ploios se topesc partea superficiala a depozitului de sare se transforma intr-un enorm lac, cu adancime foarte mica. Procesul, repetat de mii de ori de-a lungul timpului, a dus la aplatizarea perfecta a saraturii.

Suprafata extinsa, cerul senin si planitatea exceptionala a suprafetei fac din acest deşert de sare locul ideal pentru calibrarea altimetrelor satelitilor de observare a Pamantului

E situat la o altitudine de 3656 de metri deasupra nivelului marii si s-a format dupa ce un lac imens, Minchin, s-a evaporat treptat in ultimii douazeci de mii de ani. Ramasitele lacului sunt vizibile si azi in apropierea pustiului din Uyuni. Lacurile Poopo, Uru Uru si marele lac Titicaca sunt conectate intre ele in timpul sezonului ploios, reconstituind o parte din suprafata lacustra a vechiului Minchin. In desert se afla mai multe lacuri de culori ciudate, produse de depozitele de minerale din zona.

Cu aspectul unei enorme mari albe, Salar de Uyuni are in centru mai multe insule, varfurile unor vechi vulcani, care candva ieseau dintr-o mare de apa, nu de sare. Varfurile stancoase sunt acoperite de corali fosilizati si de depozite sedimentare cu urme de viata marina.

Salar de Uyuni este o zona climatologica tranzitionala: impozantii nori tropicali cumulus congestus si  cumulus incus care se formeaza in partea estica a desertului de sare in timpul verii nu pot patrunde dincolo de marginile uscate din vest, in apropiere de granita chiliana si Desertul Atacama.

Salar de Uyuni este si un loc major de reproducere pentru cateva specii de flamingo roz.

Sursa fotografii Turism de Aventura:  https://www.facebook.com/ExtremeTravelandAdventure

actualizare 2021: adresa paginii s-a schimbat intre timp, foto nu mai sunt in albumele actuale

Bună dimineața, Soare! Popas

Învață să te abții de la judecăți.

Învață să asculți.

Intră în contact cu propriul sine.

Privește viața cu bucurie.

Nu plânge niciodată pentru ceva ce nu poate plânge pentru tine.

(Cheewa James Modoc)

Sursa foto: Turism de Aventura (albumul “Argentina, Chile feb 2011”) / http://www.extreme-travel.ro/

Pentru Buna dimineata, Soare! jocul inițiat de Iulisa, la care găsiți tabelul pentru înscriere.

Copacul din deșert. Bună dimineata, Soare!

Un bărbat călătorea prin deșert, flămând, însetat și obosit, când tocmai văzu un arbore înalt, plin de fructe, care dădea umbră larga, iar la baza trunchiului susura un izvor cu apă cristalină. Călătorul s-a oprit lângă copac, a mâncat din fructele delicioase, s-a săturat cu apa rece și s-a odihnit la umbra deasă.

Când a fost pe punctul să plece a privit către copac, spunând:

- O, copacule, cu ce aș putea să te binecuvântez? Ar trebui să te binecuvântez cu fructe dulci? Dar acestea sunt dulci. Ar trebui sa te binecuvantez cu o umbră deasă? Dar umbra ta e din belsug. Ar trebui să te binecuvântez cu un izvor de apă rece la rădăcina ta? Dar un izvor deja curge. Există, totuși, ceva cu care să te binecuvântez: fie ca toți copacii plantați din semințele tale să fie ca tine…

(din Midrash)

Notă: Midrash (Midraș) este o colecție de comentarii, povestiri, eseuri etice scrise de rabini pentru a explica pasaje din Scripturile evreișeti (Tanach) și sunt aranjate în ordinea cărților Învățăturile (Tora), Profeții, Scrierile.

Text scris pentru Buna dimineata, Soare! jocul inițiat de Iulisa, la care găsiți tabelul pentru înscriere.

Între cer și nisip

Întinsă pe o dună, în deșert, cu privirea pierdută în albastrul infinit, se lăsa acoperită de vălul tremurător al aerului fierbinte. Gândurile se alungau sub fruntea ei, nereușind să se contureze vreunul. Nici nu putea! Mintea îi era cuprinsă de acel albstru azuriu, fară vreo pată pufoasă de care să se agațe. Sub soarele ca un punct de aur pe întinderea albastrului infinit aproape nimic nu mișca. Alizeele se alergau încetișor și abia ridicau granulele perfect rotunde de nisip auriu-roșcat în aerul pe care l-au secat de umiditate. Sahara tace, dar tăcerea ei îți spune povestea întregii omeniri dacă știi să o asculți. Îți dezvăluie secretele unul după celălalt și știe că nu le poți transmite mai departe, pentru că nu poți transmite o stare pe care altul nu o trăiește - iar dacă o trăiește o simte altfel. Toate forțele Naturii au afectat acest peisaj arid, modelându-l cu forța lor. E ținutul în care linia dintre viață și moarte e mai fragilă decât oriunde în altă parte. E o întindere pustie de nisipuri mișcătoare și roșcate în strălucirea soarelui, un pustiu sumbru, un teren sterp unde vântul își face de cap modelând nisipul în forme fantastice înalte de până la 180 de metri pentru ca mai apoi să le distrugă și să le mute în altă parte, și e o întindere pustie și pietroasă pe care nimic nu crește. Și deasupra albastru, mult albastru. Cerul pare o mare îmbietoare dar la care nu poți ajunge să te răcorești de arșița care-ți usucă buzele și ochii. Scrutezi cu privirea întinderea albastră sperând la un norișor cât de mic care să îți promită un strop de ploaie, un norișor care să îți fie călăuză pe întinderea fierbinte și portocalie pe care pășești tot mai anevoios dacă te încumeți la drum, simțind firișoarele fine și rotunde de nisip pătrunzându-ți până în adâncul ființei…

În depărtare se zărea un norișor prăfos, roșcat și strălucitor care se disipa spre cer. Din mijlocul lui, la apropiere, a deslușit hainele albastre ale celor care s-au încumetat să trăiască în ținutul atât de puțin prietenos cu tot ce este ființă. Acel albastru indigo îl recunoștea oriunde, oricând. S-a temut pentru viața ei și s-a rostogolit de partea cealaltă a vârfului dunei, sperând că nu a fost văzută. Bărbații aceia înalți, cu chipurile și capul acoperite de tagelmust, turbanul albastru de care nu se despărțeau nici în somn o fascinau și o înfiorau de teamă în aceeași măsură. Îi zărise cu takoba, sabia lungă de un metru, cu două tăișuri, ridicată spre cer, strălucind albastru metalic în lumina strălucitoare a soarelui. Au oprit cămilele la poalele dunei. Prinzând curaj, s-a târât prin nisip, ignorând neplăcerea provocată de nisipul atât de fin încât părea lichid, și s-a cocoțat pe vârful dunei, aruncând o privire spre stăpânii absoluți ai deșertului. Albastrul hainelor strălucea puternic și i-au părut ca niște pete de oțel lichid căzut pe întinderea nisipoasă. Îi invidia puțin pentru viața aceea în libertate, între cerul albastru infinit și galbenul nisipurilor înșelătoare, între cenușiul de bazalt al rocilor și ochiul albastru al oazelor în care-și găseau uneori refugiu. Regatul acestor oameni era în inima Saharei, în Munții Ahaggar, unde înainte de apusul soarelui fenomenele optice reliefează puternic contururile stâncilor și coloanele din bazalt par a fi paznicii tăcuți - dar letali - ai ținutului.

La baza dunei în vârful căreia se credea bine ascunsă de ochii ageri ai temuților oameni albaștri ai deșertului, bărbații aceia cu înfățișare aspră se închinau unei femei extraordinar de frumoasă, cu ochi mari și negri, strălucitori. A recunoscut-o pe Tin Hinan legendara regină a oamenilor albaștri ai deșertului, muza tuaregilor, cea căreia îi închinau versuri înainte de a pleca la luptă și pe care o purtau în gând și în suflet când conduceau caravanele prin deșert. S-a ridicat din nisip, știind că va fi în siguranță, și s-a dus de-a berbeleacul până la baza dunei. S-a oprit cu fața aproape de vârful unui bocanc. Ușor nedumerită s-a ridicat, dornică să cunoască un mândru și nobil tuareg… chiar încălțat cu bocanci. Dar a dat nas în nas cu prietenul ei îmbrăcat în haine de culoarea nisipului. Ochii ei albaștri ca două bucăți de cer senin s-au rotit în orbită, în căutarea oamenilor albaștri. N-a răspuns la întrebarea iubitului ci și-a ridicat privirea spre cerul albastru, făcând un semn cu ochiul. S-a îndreptat spre tabără zâmbind unui gând foarte albastru care nu se va materializa niciodată altfel decât în vis.

Pentru Oamenii Albastri si Povestile colorate am încălecat pe-o cămilă și v-am scris Povestea mea albastră.

Au mai scris Poveste albastră: Silving, Dama de caro, Zinnaida, Life is but a dream, Vienela, Irealia, Mirela, Lolita, Mala