2013-09-21

Curuculum Vitea neieuropean

Prenume: FătFrumos
Nume: DinZmeuraCoaptă
Părintii: o Fecioara și un Taur
Vârsta: 30 de ani de când mama m-a făcut
Stare civilă: fără stare
Domiciliu: pe unde apuc
Telefon: 89.89.9899 - apăsați tasta 1
E-mail: venit_luat@...
Sudii:
- 12 clase - prima, de 12 ori
- 4 ani școala superioară Codlea
- un an stagiu de perfecționare Jilava
Activitate profesională:
- specializat în chifteluțe
- vânător de zestre
- cartofor
Poziția actuală: președinte la Bursa Neagră
Cultură politica: nu consum, dar care dă mai mult
Limbi străine:
- Jeanette, Brigitte, Claudette, Marika - nivel avansat
- Natalia - nivel mediu
- Aisha - nivel începători
Hobby:
- cititul cărților de telefon, de imobil, de poker;
- îmi place să număr bani
- îmi place sportul, îmi dă poftă de viață: coniac canoe, halbere, fuga pe fereastră, fuga de caralii
Aptitudini practice:
- cunoștinte avansate de operare yale;
- mecanic auto - pornitor din fire
Profil personal:
- frumos, ridicol de deștept, modest
- fără dependențe
- perfecționist, atent la detalii
Referințe: consilierul de probațiune Pleașcă Nucușor

Postarea participa la Happy Weekend! Editia 37

2013-09-20

Reflexii în oglindă - “Fantome”

Foto de L.T.











Și rămân fară reflexii…  :)






Dacă doresti sa participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta", (poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la
"Reflexii in oglinda".

2013-09-17

Povestea vulpii prinsă în scorbură

A fost, cândva, o vulpe ca toate vulpile dar aceasta murea de foame și căuta, cu disperare, ceva de mâncare. A tot căutat și a căutat dar de găsit n-a găsit. Îi țiuiau urechile de foame! În cele din urmă s-a hotărât să pornească spre marginea pădurii, sperând că pe acolo va găsi ceva de mâncare. Tot privind în jur a văzut un copac înalt și gros cu o scorbură strâmtă. Vulpea caută și acolo - găsește un pachet. Sperând că e ceva de-ale gurii sare în scorbură și desface pachetul. Nu mai putea de fericire! Erau acolo de toate: carne, pâine, fructe.
Pachetul era așezat acolo de unul dintre tăietorii de lemne care lucrau în pădure; era prânzul lui.
Fericită, vulpea a început să mănânce cu lăcomie. Și a tot mâncat și a mâncat până a simțit că se satură. Acum îi era sete, și s-a decis că e cazul să plece și să se adape din apa rece și cristalină a izvorului din apropiere. Hopa! S-a străduit din răsputeri dar nu reușea să iasă din scorbură! Mâncase atât de mult încât acum era mult prea mare pentru a se putea strecura afară din scorbură și nu mai era mult până când tăietorul de lemne ar fi făcut pauză și ar fi gasit-o în scorbura unde și-a pus la păstrare alimentele...
Foarte tristă, și-a spus: “Ar fi trebuit să mă gândesc puțin înainte de a sări în scorbură”.
Morala: Acesta e rezultatul când faci ceva fără să gândești înainte.

(Povești nemuritoare, Ed Ion Creangă, București, 1977)

Uite maidanezul, nu e maidanezul!

Ionuţ Anghel, în vârstă de patru ani, a murit pe 2 septembrie, după ce a fost atacat de câini maidanezi, în apropierea Parcului Tei, iar fratele acestuia, de şase ani, a fost muşcat de un picior, dar a reuşit să fugă şi să-şi anunţe bunica.

Acum, după ultimele investigații, rezultatul cercetărilor a fost dat publicității, și se pare că nu câinii maidanezi au ucis băiețelul în 2 septembrie, ci un câine de luptă. Probele prelevate de pe corpul micuţului indică faptul că nu există nicio urmă de ADN ale celor şase câini vagabonzi, ceea ce întăreşte ipoteza conform căreia copilul ar fi fost ucis de un câine de luptă.
Sursa: adevarul.ro

Dar e bine că unii s-au străduit - de fapt nu le trebuia mult - să asmută oamenii unii împotriva celorlalți.

E destul de greu de crezut - și mulți au observat chiar atunci - că un copil în vârstă de 6 ani, mușcat de picior de maidanezii care dăduseră de gustul sângelui a reușit să fugă pentru a-și anunța bunica. Iar dacă traseul pe care se presupune că l-au parcurs copiii este cel prezentat în videoclipul de la adresa de mai jos e și mai greu de crezut varianta cu maidanezii ucigași. Cei care locuiesc în București au mai multe șanse de a afla exact unde s-a întamplat nenorocirea și pot confirma sau infirma cele prezentate în videoclip.
Traseul (presupus, pentru ca nu am posibilitatea sa verific)
http://www.youtube.com/watch?v=7mhibif7c60

Tragedia, însă, rămâne, iar unele chestiuni, precum știrile și filmarile (îmi) par a fi tentative de manipulare trebuie să mă întreb... unde e adevărul? Atunci când ceva e ambiguu se pot face fel și fel de speculații, iar această tragică întâmplare nu pare clară deloc. Singurul lucru cert este moartea unui copil și vinovatul moral - cu toți câinii care nu au ce căuta pe străzi (e un fapt) - este bunica. De i-ar fi supravegheat i-ar fi văzut îndepărtându-se și ar fi avut timp să îi întoarcă din drum.
Autoritățile trebuie să caute acum un eventual proprietar de câine de luptă. Pur și simplu nu-mi vine a crede că un om a putut fi atât de inconștient încât să lase liber un câine antrenat pentru lupte! Mai că mi-aș dori să fie vina amărâților de câini maidanezi decât să aflu că un om a fost atât de tâmpit! Altfel nu vreau să-l numesc.
Sunt foarte interesată să aflu cum se va încheia ancheta cu privire la uciderea lui Ionuț, deși copilului nu îi mai e de vreun folos dar, sper, nu vor mai muri și alți copii din aceeași cauză - oricare ar fi aceasta.

*
În acele zile am văzut și multe dintre chipurile ascunse sub măști. Deși sunt de părere că trebuie să avem încredere în oameni și să ne așteptăm la orice de la ei am fost foarte surprinsă de cele constatate. Mă întreb - retoric, evident - celor care tremurau când schieunau urăsc cââââiniiiii și celor care au fost atât de nestăpâniți în arăta ura pentru câini în general și pentru maidanezi în special - nu le va fi puțin jenă că și-au dezvăluit chipul greșind ținta? Despre acești cetățeni, de fapt, nu știu cât urăsc ei câinii și cât îi urăsc pe cei care au și grija câinilor. Fiecare are pe lângă locuință pe cineva care are câini, pe cineva care îi hrănește pe stradă etc. și acum au prins momentul să-și strige frustrările. Nu e, oare, jalnic?

Câinii erau mulți pe străzi și unii erau periculoși. Era obligatoriu să se rezolve această chestiune și să fie adunați. Trebuia să moară un (alt) copil pentru ca românii să se trezească și să-și dea seama că trebuie să lucreze cot la cot pentru a realiza ceva bun? Nu mă refer la cei care urăsc oamenii care iubesc câinii! Aceștia se vor întoarce de unde au venit și vor mai ieși când vor avea iar ocazia să își arate ura pentru… pisici, dar, de fapt, pentru cei care iubesc pisicile, când vor simți că e rost să fie văzuți la TV… Mă refer la cei echilibrați, care analizează lucrurile obiectiv, la rece, încercând să găsească soluții! Tensiunea arterială crescută nu e de niciun folos.

2013-09-16

Buna dimineata, Soare!

La români, se zice că soarele, în mersul lui, e tras până la prânz de doi bivoli; până la amiază, de un bou; până de amiază îndeseară de o căprioară, iar până la asfinţit de un iepure şchiop, apoi trece pe lumea cealaltă.

Urarea bună dimineața înseamnă spor, reuşită în toate, sănătate şi fericire în cursul zilei ivite.
În popor se crede că, dacă dimineaţa începi cu bine, apoi peste toată ziua are să‑ţi meargă bine, căci ziua bună se cunoaşte de dimineaţă.
Se dă bună dimineaţa toată ziua, ba chiar şi noaptea, la nuntă, ceea ce însemnează o neîntreruptă urare de belşug, de sănătate şi de fericire tinerilor soţi. La Moş Ajun se zice toată ziua şi toată noaptea bună dimineaţa, în scopul de neîntreruptă urare de belşug, de sănătate şi de fericire pentru anul viitor.
Când te trezeşti dimineaţa cu faţa în sus eşti norocos.
Când cântă cocoşii dimineaţa, din noapte şi până se luminează de ziuă bine, va fi ziua bună.
Când se culcă găinile devreme şi se scoală târziu, e belşug, iar de se scoală dimineaţă şi se culcă târziu, tot umblând după mâncare, îi a foamete.
Să nu dai dimineaţa foc din casă, că toată săptămâna o să ai pagubă.
Copiii să se scalde numai dimineaţa, după răsăritul soarelui, şi seara mai înainte de a apune, ca să nu‑și piardă vederile când se vor face în vârstă.
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001

Undeva, o fi vreo nuntă, așadar: Bună dimineața!

Pentru rubrica Buna dimineata Soare! la Iulisa

Pink Mondays cu roz din august

Pentru rubica Pink Mondays (karmapolice)