2 mai 2017

O baltă şi trei copii

Computerul îl am aşezat pe o masă lângă ferestre - oberlihtul e mereu deschis - aşa că, fie lucrez, fie mă joc la computer sunt lângă ferestre şi, vreau nu vreau, ajung la urechile mele diverse fragmente din conversaţiile trecătorilor - mai ales conversaţiile purtate cu ton ridicat.

balta dupa asfaltare
In una dintre zile, după ce plouase, aud o voce:
- Chiar in balta cea mai mare te-ai găsit să intri!
Era o voce de femeie (am presupus că e mama), veselă, care îşi atenţiona copilul mititel să iasă din baltă. - Te rog să vii aici! Nu mai bate cu picioarele in apa din baltă!
Era fetiţă vinovatul; femeia o striga pe nume şi doar că nu râdea de micuţa care nu voia să iasă. In final a convins-o şi au plecat.

La nu prea multe minute după prima scenă se aude un strigăt, mai întâi:
- Măăăăi! şi imediat: Ieşi din baltă, prostul naibii!
O alta femeie, un alt copil. Probabil că băieţelul se distra in apa bălţii pentru că femeia a continuat, aproape răcnind: - Ţi-am spus să ieşi din baltă, idiotule! Vino aici!
Şi această femeie - mama sau ce-o fi fost - a convins copilul să iasă şi au plecat.

Aceeaşi zi, spre seară; aud o voce gravă, calmă, de bărbat:
- Te rog foarte mult să ieşi din baltă.
Copilul, probabil, nu-l lua in seama aşa că tatal (sau ce i-o fi)  îl strigă pe nume, cu ton ridicat: - Ieşi din baltă când îţi zic! Copilul… nimic. - Ieşi din baltă! strigă bărbatul. Te-ai băgat ca prostul unde e apa mai adâncă! (vocea gravă devenise subţire, probabil de nervi).

Balta cu pricina este una care-ţi iese in cale din cam orice direcţie vii, dacă nu eşti pe trotuar, şi e lată, iar imediat după ploaie e şi adâncă la centru - până aproape de glezna unui adult (foto e mai veche, balta nu e la dimensiunea la care era in ziua la care mă refer). Aş zice că e… plăcerea copiilor (şi) această baltă, pentru că aceştia nu sunt singurii care şi-au atras revolta părinţilor măsurând adâncimea bălţii cu picioruşele lor, dar cei trei amintiţi aici au facut-o in aceeaşi zi, la intervale de timp nu prea mari.

Atenţia mi-a atras-o, de fapt, atitudinea adulţilor care au reacţionat atât de diferit...

12 comentarii:

  1. Dacă n-ai fost atent sau pur şi simplu l-ai lăsat să intre în baltă, lasă-l să se bucure.
    E drept că nu ştiu cum aş reacţiona dacă, grăbit fiind ar trebui să scot copilul din baltă sau...ori...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai un blanos! :) Sunt sigura ca ai avea rabdare cu un mititel care se distreaza in balta, oricat de grabit ai fi. :)

      Ștergere
  2. Ne mai pierdem cumpătul, uneori, în fața boacănelor celor mici și bineînțeles ar fi indicat să reacționăm mai cu grijă, cu veselie, cu atenția cuvenită pentru a nu-l speria pe cel mic... Numai de ne-am putea stăpâni ieșirile de fiecare dată... O zi veselă să ai! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E inerenta pierderea cumpatului in anumite cazuri :), dar de aici si pana la a-i spune copilului "idiot" sau "prost" e cale lunga.
      Multumesc, Dana. Ziua minunata sa iti fie!

      Ștergere
  3. Sinera sa fiu cred ca si eu m-as infuria daca ... :)))
    Dar pana la "epitete" ... Imi aduc aminte de anii '80 cand încaltamintea ptr copii era o problema! Si apoi "epitetele" ar trebui adresate consiliului popular ... ei sunt idiotii care se ocupa de întretinerea trotuarelor! :))
    Zile senine îti doresc! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un verisor de-al meu, mai in varsta si fara copii, ori de cate ori avea ocazia spunea ca ar trebui cursuri obligatorii pentru parinti...

      Ștergere
    2. Ella draga, nu stiu daca mi te pot inchipui furioasa. :) De fapt, da, dar am senzatia ca te infurii ca o amica a mea: ii faci sa rada pe toti cei prezenti, cu toata "furia" pe care ai simti-o vazand micutul in balta.
      Da, "dililor" ar trebui sa le adresam "complimentele" - in acest loc se formeaza balta de cand ma stiu, dar e asa de mare de la ultima "mare asfaltare". :)
      Multumesc. Ziua minunata sa iti fie! Pupici! <3

      Ștergere
    3. O-ho! :)) Cei care nu au copiii par a sti mai bine ce si cum. :)) Cred ca, de fapt, ei au mai multa rabdare daca au ocazia de a sta, ocazional, cu vreun micut (nu neaparat micut) si atunci isi imagineaza ca si parintii ar trebui sa aiba. :)
      Pe de alta parte, unii parinti chiar au nevoie de "cursuri" - nu mai stiu prin ce stat, exista... Apoi, exista o multime de carti! :)) Teoria ca teoria... :)

      Ștergere
  4. Interesant cum mereu se gasesc justificari pt nervii parintilor. O prostie!
    Lasi copilul sa descopere lumea, e la varsta la care e normal. Ii cream amintiri, bucurii, oricat de "incomod" o fi pt parinti. Hainele se spala si se usuca, dar amintirea "furiei"ramane toata viata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De acord cu tine! Nervii nu au ce cauta in relatia parinte-copil. :) Cumpatul si-l pot pierde, uneori, dar nervii pe copii nu-i bine sa-i descarce. Multi se gandesc la incaltamintea care ar putea ceda in apa. :) Chiar si asa, se pot adresa fara urlete si fara sa-i smuceasca.
      Cred ca (si) datorita faptului ca ai mei m-au lasat sa topai in balti azi nu ma deranjeaza daca imi murdaresc aiurea vreo haina - nici cand sunt stropita de vreun sofer "grabit". :)) Bomban, dar nu ma enervez.

      Ștergere
  5. Reactii diferite, chiar. Unii parinti sunt mai impliniti, altii atat de tristi incat au nevoie sa strige si sa le vorbeasca urat copiilor. Odata ce s-a bagat in balta, gata :)) il lasi sa se distreze putin, si il scoti (chemi) afara frumos si iti vezi de drum. E zi ploioasa, exista balti.. Nu stiu, n-am copii. Dar am umblat si eu cu copii prin ploaie si zapada, ba chiar si in graba :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate: nemultumirea parintilor se revarsa asupra copiilor in te miri ce situatie deloc grava. :(
      Nici eu nu am copii am avut grija de mai multi (copii ai prietenilor si rudelor) - si n-a reusit nici unul sa ma scoata din fire astfel incat sa urlu la el sau sa-l smucesc. Dupa unul dintre piticii de care am avut grija un timp ma bagam in balta si-l luam pe sus, razand, si il duceam cativa pasi mai departe de balta si ii distrageam atentia - baltile erau ca un magnet pentru acest micut! :)) Ma laud puţin: atunci cand cineva voia sa stie ca micutii lui stau cuminti (la vreo petrecere sau cand plecau pentru cateva ore) imi solicita ajutorul - imi place sa ma joc si ii tin ocupati pe cei mici pana ii ia somnul. :) De regula, imi pierd repede rabdarea, dar niciodata cu copiii mici.

      Ștergere