2017-05-11

Strict litera legii

Nu cred că există om care să nu fi avut contact direct cu vreun funcţionar public – funcţionar de stat, altfel spus, al cărui salariu e plătit (şi) din banii cetăţenilor in interesul cărora se presupune că lucrează.

Dacă o persoană care stă la “biroul de informaţii” ar putea fi “auxilar” – nu are statut de funcţionar public – nu la fel e cazul celor care primesc, eliberează etc. diverse documente. Să zicem că “auxiliarii”  au scuze când o dau de gard.

Zilele trecute, cu o procură, merg să ridic de la primărie un act pentru o prietenă. Întind procura; îmi cere actul de identitate. Dau să-l scot din geantă… şi-mi amintesc că era acasă! De la primărie urma să merg la priveghiul mamei prietenei care-mi făcuse procura in cauză şi schimbasem genţile. Am făcut ce-oi fi făcut şi cartea de identitate a rămas acasă. Ştiind că notarilor le permite legea să confirme identitatea unei persoane pe care o cunosc personal (art. 85 din legea notarilor publici), atunci când aceasta (din cine ştie ce motiv) nu are un act de identitate asupra ei şi trebuie să încheie vreun act, le spun celor două funcţionare că una dintre colegele lor din biroul vecin mi-ar putea confirma identitatea iar in dosarul actului respectiv există o copie după actul meu de identitate. Una dintre ele s-a răstit:
- Atunci mergeţi la X, să va dea actul!
- Nu mi-l poate da, dar ar putea confirma identitatea, cum le permite legea notarilor, şi coroborat cu…
- Doamnă, vă rog să terminaţi! N-aveţi act de identitate nu vă eliberez niciun document.
Am vrut să mai zic ceva dar atunci au început amândouă funcţionarele – una dintre ele cu ton foarte ridicat. Evident că am plecat. Era greşeala mea: uitasem actul. Ce naivitate! Să cred că un funcţionar public ar vrea să ajute un cetăţean într-o situaţie de gen – ştiu că nu sunt prima persoană care o păţeşte (am fost martoră când o femeie şi-a uitat actul de identitate şi n-a putut ridica certificatul de naştere românesc al nepotului ei născut in străinătate) şi sunt aproape sigură că nu sunt nici ultima. Nu înţeleg de ce le mai trebuie copiile de pe actele de identitate ale împuterniciţilor şi de ce mai au ditamai bazele de date la dispoziţie….

De acord, unde-i lege nu-i tocmeală – nu susţin că ar trebui să fie altfel – dar la fel de adevărat este că legea are literă şi spirit, iar in anumite cazuri cred ca ar trebui să se ţină seama şi de spiritul legii, mai ales in situaţii ca cea de mai sus: era acolo o femeie care-mi putea confirma identitatea şi – mai ales! – in dosarul respectiv exista o copie după actul meu de identitate: cu poză, alte date de identificare, data valabilităţii actului.

Am fost mai apoi, cu actul de identitate, şi le-am rugat pe funcţionare să mă scuze pentru insistenţa de zilele trecute (in ziua cu pricina n-am avut şansa de a mai rosti ceva), dar m-am bazat pe ideea că de le este permis notarilor li se permite şi funcţionarilor publici – in anumite situaţii – să confirme identitatea cuiva. Au dat-o pe “aşa e legea”, “noi am fi trase la răspundere dacă”…
Dacă ce? Era copia actului meu acolo, era o colegă de-a lor să-mi confirme identitatea… iar ei au acces la diferite baze de date, unde pot verifica identittatea cuiva doar apăsând câteva taste.



Colac peste pupăză! Biroul in care insistam nici nu era biroul unde trebuia să mă prezint! Şi-au căutat femeile acelea actul… de numa’-numa’! N-a fost intenţia mea de a pierde timpul acolo şi de a-l pierde pe al lor… Spiritul legii, însă, rămâne valabil (din punctul meu de vedere). In biroul corect a fost chiar distracţie pe tema confuziei mele, dar spiritul legii nu a fost acceptat oficial. 

11 comentarii:

  1. Mi se strange stomacul de cate ori e nevoie sa fac ceva demersuri cu acte, taxe, drumuri și lucruri ce par chineza. Tu ai avut și ideea buna, si cunostinta faptului ca se poate, ceea ce ma face sa te admir nespus. Cat despre functionari, ce sa zic? Unii sunt chiar ok. Unii doar...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie! :( Acum nu mai am prea des contact cu ei...
      Am intalnit multi functionari amabili. Sa lucreze cu publicul nu e lucru usor, dar ei si-au ales drumul. :) Dar birocratia!!! Oh, birocratia! E ceva de speriat! :(
      Multumesc pentru apreciere, Adriana. Pupici! <3

      Ștergere
  2. Sunt o fericită! Soțul meu se ocupă de toate cele, am extrem de rar de-a face cu astfel de lucruri. Îmi închipui ce te-ai înfuriat, cel puțin în sinea ta. Bine că s-a rezolvat!

    Zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Acum nu mai am contact cu ei asa de des, dar birocratia a ramas aceeasi... Oh, m-am revoltat! Nu aveam dispozitia sa ridic si eu tonul - la una, cu alta ocazie, l-am ridicat, pentru ca s-a rastit la mine cand a vazut ca nu am un dosar complet si mi-a zis: "eu sa va invat ce sa faceti?" Si-am intrebat-o, cu calm: "păi, cine?" Atunci a sarit ca arsa si i-am dat replica pe acelasi ton ridicat. M-a "invatat", si mai nervoasa, ce am de facut. :)
      Ma bucur ca s-a rezolvat!!! Cate hartii trebuie adunate pentru orice fleac!!! E ceva de speriat.

      Mutumesc, Zina. Noapte linistita!

      Ștergere
  3. Eu sunt si mai fericita ca Suzana!:))) Nu numai ca soata se ocupa de chestii din astea, dar la noi majoritatea lucrurilor se fac on line. Eu am nevoie de pasaport ... cred ca numai daca plec in vacanta! :))
    Nu imi mai aduc aminte unde am folosit pasaportul ultima data pentru o chestie administrativa?! Ah, ce viata de nabab am! Hahahahaha....
    Pupici draga mea, sper sa ai zile mai linistite! Condoleante prietenei tale! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Online! Super! Acum nu mai stiu cum e, dar la un moment dat cica se puteau trimite online niste declaratii financiare. DAR! Dupa ce transmiteam declaratia online trebuia sa ne deplasam la sediul institutiei si sa depunem si formularul de hartie!! E drept, puteam merge si dupa termenul de depunere si nu stateam la cozi infernale... :))
      Cum?!!! Daca-ti cumperi mocheta nu trebuie sa arati un act de identitate?! :)) Cred ca au eliminat nebunia si la noi (n-am mai cumparat ceva cu factura, ci doar pe baza de bon fiscal) dar cine voia factura pentru vreun produs (martisor sau mocheta) trebuia sa dea codul numeric personal.
      Avem online, la BV, programarea pentru schimbarea cartii de identitate si pentru inamtriculare auto (nu am folosit siteurile in cauza dar banuiesc ca functioneaza). :) Macar scapam de cozile imense!
      Noi, in faţa functionarilor publici, umblam cu cartea de identitate in mâna cum umblau pe vremuri iobagii cu căciulile in mâna in faţa mosierului.
      Multumesc, Ella draga. M-a luat prin surprindere (si) moartea aceasta... A fost un om tare cumsecade.
      Pupici cu drag! <3 Noapte buna! :)

      Ștergere
    2. Cred ca te-ai prins ca am botezat-o pe Zina ! Am numit-o Suzana! :)))))))

      Ștergere
    3. M-am prins, dar am ales sa nu atrag atentia asupra... botezului. :))) Apoi, eram sigura ca vei sesiza chiar tu. :) Ai un spirit de observatie ca un... Scorpion. :) Pupici! <3

      Ștergere
  4. Poate ca exista o boala a importantei muncii depuse si noi nu stim. Mai ales munca in slujba cetatenilor. Nu stiu, doar ma intreb. Daca ar fi o boala, poate ca exista si un medicament...:D Sau o condica de eventuale sugestii, ca reclamatie suna urat. Realitatea este ca de multe ori m-am intrebat cum acesti functionari suporta propriul mediu. Uneori mi-e mila de ei. Am vazut birouri fara aer, cu maldare de hartii care in mod normal ar trebui sa stea altfel, in fisete sau arhive. Pe sefii lor i-as intreba daca asa e normal. Adevarul se afla mereu pe la mijlocul drumului.
    Oricum, bine ca ai rezolvat. Notiunea de empatie e asa, mai rara...

    Numai bine si fruntea sus, Diana draga! Pupici!<3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca e vreo boala :) dintre cele care ar trebui inregistrate in categoria "cu cauze puţin cunoscute si incurabile"... N-am pretentia sa se ploconeasca - ar fi absurd! - dar ar trebui sa-si controleze "iesirile". Ei si-au ales profesia, deci stiau ca trebuie sa aiba rabdare pentru ca oamenii care vin la ei nu vin de placere, ci pentru a rezolva unele chestiuni, si pot fi zapaciti de felul lor sau de vreo situatie momentana... Da, au si functionarii publici probleme fel de fel, dar nu stiam ca e la moda sa isi descarce nervii pe straini. :)
      Cu astfel de atitudine ei spera sa ii sustina populatia pentru a obtine salarii mai mari? (stiu ca cei mai multi au salarii mici, cu toate sporurile ce le revin)
      Nici eu nu inteleg dar... ei trebuie sa rezolve chestiunile care-i nemultumesc - sa ceara sefilor rezolvarea (dar au curaj?). Am vazut si eu teancuri-teancuri de hartii! Mi-e mila de pomi cand vad atata hartie! Cica suntem in era digitala! Ar trebui sa le spuna cineva si functionarilor... Hm... De fapt, daca totul ar fi "informatizat" ar trebui sa concedieze multi, pentru ca nu s-ar mai justifica un numar prea mare de functionari.
      Si eu ma bucur ca am rezolvat. Am intalnit multi functionari amabili, rabdatori... Probabil ca sunt aceia carora chiar le place ceea ce fac.

      Multumesc, Suzana draga! Pupici! <3

      Ștergere
  5. Aoleu! :( Acolo nu au nici scuza unei ere "comuniste"... Mi s-ar parea tare hazliu ca in Turcia, azi, sa nu fie birocratie in halul in care e la noi. :)
    Multumesc, Luiza. Imbratisari!

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.