2017-10-26

Arta şi lupta

O minte deschisă e cea mai bună armă in lupta dintre lumină şi întuneric.
(Soke Behzad Ahmadi)

Ceea ce este mai gingaş pe lume biruie încet-încet asupra a ceea ce este mai solid. Ceea-ce-nu-are-plinuri străpunge ceea-ce-nu-are-goluri. Prin aceasta învăţăm avantajul non-acţiunii (Lao-Tse)

Artele marţiale nu sunt numai nişte tehnici de luptă. Ele sunt şi prelungiri spirituale. O tehnică de luptă poate deveni o artă şi o iniţiere.

Nimic nu e mai străin iniţierii şi spiritualităţii decât războiul, agresiunea şi lupta. Şi totuşi există artele marţiale! Filosofia care le susţine spune că, eliberându-se de adversar, iniţiatul se eliberează, de fiecare dată, de sine. El nu ucide pur şi simplu un duşman, ci şi o umbră a lui însuşi.

Tirul cu arcul, de exemplu, este o tehnică fără ceva in comun cu aceea cunoscută in lumea profană. Important nu e atingerea ţintei, ci, lovind ţinta, să atingem “ceva” din noi şi din lume. In această tehnică e vorba despre un sentiment care trebuie simţit şi de un fapt concret care trebuie trăit pentru a putea vorbi despre aceasta.

Artele marţiale sunt diferite: judo, jiu-jitsu, karate etc. Fiind arte ale luptei sunt mai mult sau mai puţin iniţiatice, mai mult sau mai puţin “orientate spre interior”. Principiul pe care se bazează – adesea denaturat in zilele noastre nu doar din cauza presiunii competiţiei-spectacol – constituie o dialectică între plin şi gol. In box, cineva se opune unui adversar; îi ţine piept, forţei celuilalt îi opune forţa sa. Reflexul profanului e de a răspunde forţei cu forţă. In judo, unul se fereşte de lovitura celuilalt şi îşi târăşte adversarul până la capatul mişcării sale, cu scopul de a-l dezechilibra. Altfel spus, cel care cunoaşte “arta judo” nu contracarează forţa, ci o foloseşte pentru a-i conferi un sens diferit, dispărând din faţa adversarului pentru a-l pune pe acesta in contact cu dezordinea pe care a creat-o in lume. Raportată la masele populare, aceasta dă naştere non-violenţei explicate de Gandhi.

Dacă tirul cu arcul e o veche disciplină zen, artele marţiale propriu-zise sunt relativ mai recente (mai puţin de trei secole). Doctrina zen a aparut in anul 800 şi s-a dezvoltat până in secolul al XII-lea. Aceasta doctrină porneşte de la principiul că fiecare fiinţă îl poartă in ea pe Buddha şi că, printr-un mijloc sau altul, această “prezenţă” trebuie descoperită sub straturile de ignoranţă (de obscurităţi intime).

Azi, in practica artelor marţiale instructorii constată adesea că e mai greu să păstreze un elev decât să-l atragă pentru că cei mai mulţi se prezintă fiind atraşi de mitologia reieşită de prin filme. In karate, de exemplu, dar nu numai, elevii constată că e nevoie de efort şi fizic şi psihic pentru că e necesară o schimbare a modului de viaţă pe care o cer karate. Din păcate, mulţi instructori acceptă in rândurile elevilor şi pe cei care nu sunt interesaţi de partea psihică a artelor marţiale, ci numai de tehnica ce le poate aduce avantaje de forţă in faţa unor eventuali adversari.

In Extremul Orient există concepţia potrivit căreia corpul este slab dacă nu-l susţine tăria spiritului.

<><><><><><><>””<><><><><><><>””<><><><><><><>””<><><><><><><>””<><><>
Referinţe:
Le Zen dans le tir a l’arc chevaleresque, Herrigel Eugen, Dervy, 1998;
Maeştrii ocultismului, Andre Nataf, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1995 

23 de comentarii:

  1. Uneori, dar doar uneori ... cand sunt suparata si ma enerveaza cineva, ma gandesc? De ce nu am invatat ceva judo, karate ... ca atunci nu mai eram contrazisa cu asa vehementa! HYAAAAAAA ... si aveam dreptate!😅
    Sa ai o zi frumoasa, draga Diana!
    Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Cunoasterea artelor martiale confera un oarecare avantaj (nu doar fizic) asupra celorlalti, dar daca ai fi invatat, nu ai fi folosit tehnica pentru a nu fi contrazisa cu vehementa, dar - probabil! - n-ai fi contrazisa pentru ca... ceilalti n-ar putea fi siguri de reactie! :))
      Multumesc, Ella draga! Iti doresc sa ai si tu o zi frumoasa! Pupici! <3

      Ștergere
  2. Acuma, zi sincer, tu ce practici? Eu te-as vedea cu un arc in mana si impartind dreptatea de pe un cal roib... Asa, bineinteles metaforic...😅
    (iar am furat emoticonul Ellei - nu ma pot abtine!)
    Sunt curioasa cum s-ar fi modificat citatul lui Lao Tse, daca ar fi stiut ca materia are mai multe goluri decat isi imagina el!

    Pupici si multa... pace, Diana draga! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Desigur ca o vezi cu un arc pe un cal roib ... ca doar Diana (Artemis)este regina amazoanelor! In mitologia greaca, ele simbolizeaza femeile-care-ucid-barbatii: ele vor sa se substituie barbatului, sa rivalizeze cu el, infruntandu-l, in loc sa-l contempleze. Asa ca fara HYAAAAAAA ... îi da una cu sabia si la scurtat de un cap! Diana.. Diana... aplauzeeeeeee!
      😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅 .....
      Pupici pentru amandoua, amazoanele lui mama! 😅

      Ștergere
    2. 😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅😅
      pauza de respiratie!

      Ștergere
    3. Faceti petrecere, nu gluma! Imi plac petrecerile unde sunt doar prieteni! :)
      Dragele mele amazoane, voi vedeti "emoticonii" in mesaje?! Eu vad doar patratele! Nu, nu m-am lovit la cap! :))
      Pupici! <3

      Ștergere
    4. Suzana, n-as zice ca practic - sunt prea lenesa pentru sporturi. Imi place filosofia. :) Si-apoi... e ca "mersul la sala" doar ca se invata si ceva ce ar putea fi util (mai bine sa nu fie cazul) :)
      Cred ca la fel i-ar fi fost zisa pentru ca picatura de apa "nu are plinuri" iar stanca, fierul etc. pe care le poate strapunge sunt "fara-goluri" cand le privim ca atare.
      Iti doresc, cu drag, sa ai o seara minunata! Pupici! <3

      Ștergere
    5. :))) Hahaha!
      Ella, nu-s asa rele amazoanele. Nu-i ucid pe barbati fara motiv - in lupta o fac, mai ales :) Barbatii erau pentru ele un "rău necesar": o data pe an mergeu prin vecini sa se "iubeasca" apoi... daca nasteau fete le pastrau daca erau baieti ii trimiteau acasa la tata (n-aveau tupeu sa refuze) sau pe aiurea sau ii pastrau ca sclavi. Dar, da! Ii scurtau de cap cand era cazul!
      Am senzatia ca multe femei de azi sunt ca amazoanele! Or fi urmasele acestora! :))
      Seara minunata iti doresc, cu drag, sa ai! Pupici! <3

      Ștergere
    6. Suzana, trebuie neaparat sa-mi explici cum arata "emoticonii". :))
      <3

      Ștergere
  3. http://corinabacalu.blogspot.ro/2014/04/unde-mancam-vegan-in-brasov.html
    Ia iuta-te ce am gasit in Brsovul tau!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aflu noutati de la tine! Multumesc.
      Sunt departe de vegani - si la propriu si la figurat. :)
      Practic, in cam toate restaurantele se poate manca vegan - comanzi ce vrei.
      Dintre cele amintite in articol am fost doar la Amasi (o data) si am fost destul de reticenta, imaginandu-mi ca au numai produse din oaie - n-a fost cazul! E un local foarte fain, primitor.
      Pupici! <3

      Ștergere
  4. Ce frumos spus "corpul este slab dacă nu-l susţine tăria spiritului"!
    Nu am practicat niciunul din sporturile aici citate. Tata a fost profesor de sport si printre alte sporruri (parasutism, inot, hambal, volei, schi) are si brevet de instructor de Judo. Noi, copiii lui insa, nu am invatat si practicat decat schi, inot, volei. Drept sa zic, judo nu ma tenta, insa parasutismul mai mai ca 😊 Teama parintilor ca puiului i s-ar putea intampla ceva, a fost mai puternica, asa ca am ramas doar la pregatirea simulata.
    Salutari si imbratisari de la trio pentru trio.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Unul dintre prieteni m-a "dus" la sport, cand eram tanara! :))
      Tata ne-a invatat sa schiem (acum cred ca nu mai stiu), sa jucam volei si altele. La volei si baschet m-au selectat la scoala, dar nu m-am dus decat pana am fost in primul cantonament (cu echipa de baschet) si nu mi-a placut "viata la comun". :)
      Ce faaaain! Instructor de judo! Super!
      Cat despre parasutism! Pfuuu! Inca mai visez sa sar cu parasuta! Cine stie, intr-o zi se va ivi ocazia si voi afla din timp! :))
      Si mama avea emotii sa nu patim ceva. :) Abia am convins-o sa ne cumpere bicicleta! :)
      Multumesc, Carmen draga! Imbratisari si pupici, cu drag, de la trio pentru trio! <3

      Ștergere
  5. Nu m-a pasionat niciun fel de sport,dar...mi-au placut sportivii(!)Am fost rezistenta la drumetii,prin munti,varfuri de cucerit,sau catarari in
    scopuri "alimentare":cules de zmeura(cu fuga de urs!),de afine,de mure,de
    ciuperci...
    Multumesc pentru instruire intr-un domeniu necunoscut,draga Artemis !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si drumetiile sunt sport! Si culesul e un fel de sport! :) Prin padure, prin munti am fost destul de des dar acum... Oare ce s-o fi intamplat cu mine?! :) Cred ca am uitat de Artemis. :)
      Eu am reusit sa fiu spectator la fotbal (cand se juca in campionatul mondial) - acum nu-mi mai place; la cursele de formula unu (pana cand a murit pe pista - sub ochii mei, oarecum - pilotul meu preferat, Ayrton Senna); si-mi place patinajul artistic si azi! Sa-l privesc! De patinat, patinez doar cat sa ma deplasez pe patinoar.
      Cu multa placere, Natalia draga!
      Iti doresc sa ai o seara minunata! <3

      Ștergere
  6. Bună Diana!
    Foarte interesant subiectul,din păcate nu am practicat niciun sport!
    Un weekend plăcut și plin de reușite,draga mea!
    Pupici,îmbrățișări și mulțumiri de vizită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Elena draga!
      Nici eu n-as zice ca am practicat, in adevaratul sens al termenului pentru ca nu am participat la competitii si nu mergeam regulat la antrenamente - e un fel de "mers la sala". :)
      Multumesc.
      Iti doresc sa ai o seara frumoasa! Imbratisari si pupici, cu drag!

      Ștergere
  7. îmi place cum ai scris !
    nepoţelul meu practică artele marţiale de mic... l-am urmărit, cu drag, cum a evoluat ! are o mare forţă fizică şi iuţeală, iar psihic a avut un mare avantaj maturizându-l !
    îţi doresc un weekend plăcut !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, draga prietena-japoneza.
      Ce draguti sunt cei mici care practica arte martiale! :) Desi eu nu am practicat, cu adevarat - habar nu am cum se numesc miscarile, posturile etc. - cred ca am influentat pe unul dintre nepoti... Ii placea sa se joace cu mine de-a "Bruce Lee" si s-a rugat de ai lui pana l-au inscris. Totusi, nepotul meu nu pare sa fi prins ceva din filosofia artelor martiale pentru ca mi se pare mai mult bataus decat artist. :)
      Artele martiale dau si o mare putere psihica. Succes nepotelului! <3
      Multumesc. Iti doresc sa ai o seara frumoasa! Pupici! <3

      Ștergere
  8. Hei! Te-ai dus undeva sa inveti sa lupti?
    Sper ca esti bine si doar net-ul cel celebru isi face de cap!
    Pupici!<3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Suzana draga!
      Hmmm... :) S-ar putea spune: sa ma lupt cu morile de vant.
      Reteaua e bine - si monitorul, docamdata: l-am desfacut, pentru ca era "sarit" din locas butonul de deschidere/inchidere. L-am pus la loc; sa vad cat ţine. :)
      Pupici! <3

      Ștergere
  9. Cu mulți ani în urmă cochetasem cu ideea de a mă înscrie la un curs de karate, chiar citisem câte ceva despre asta. De atunci ştiu că este o disciplină a minții şi a trupului în perfectă armonie şi apoi un mod de apărare, nicidecum de atac. Nu m-aş mai vedea în această ipostază... O seară cât mai plăcută să ai, Diana dragă! 😚

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru aparare dar, din pacate, sunt utilizate in atac de oameni care le confunda cu bataia de maidan. :( In plus, din cauza competitiilor partea "meditativa" a acestor discipline e aproape ignorata. Din cate am inteles mai sunt puţine scoli, cu traditie, unde elevul invata si disciplina mintii si a trupului, si cauta sa-si afle limitelele si sa le depaseasca. :)
      Mi-ar placea sa ma apropii mai mult pentru ca nu reusesc sa invat rabdarea. :) Nerabdarea ma ţine departe: vreau rapid rezultate :) si cu graba n-am sa vad. :)
      Multumesc, Dana draga! Noapte buna iti doresc si zi frumoasa! :)

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.