Viaţa trebuie trăită
cu faţa spre viitor, dar înţeleasă cu faţa spre trecut.
₪
Prea tânărul meu prieten,
[…] Cel care e disperat din motive personale este pândit ca
disperarea lui să nu fie nici adevărată nici profundă, ci să fie o simplă
decepţie, un regret. Dar nu in acest mod trebuie să-şi trăieşti tu disperarea,
pentru că nu ţi s-a luat nimic, eşti in posesia totului. Dacă cel deznădăjduit
crede că nefericirea de care suferă are o mulţime de cauze aflate in afara lui,
disperarea in care trăieşte nu este adevarată; ea îl va face să urască lumea in
loc s-o iubească. Fiindcă, dacă e adevărat că lumea îţi provoacă supărarea
vrând să fie pentru tine ceea ce nu e, e iarăşi adevarat că atunci când te vei
regăsi pe tine in disperare, o vei iubi aşa cum este. Din păcate,
culpabilitatea, o conştiinţă încărcată îl împing pe individ in disperare şi el
îşi va regăsi cu greu mulţumirea. Şi atunci eu zic: disperă! Disperă din tot
sufletul şi din tot spiritul; cu cât aştepţi mai mult, cu atât mai dure vor fi
condiţiile, iar de plătit vei plăti la fel. Ca in întâmplarea cu Tarquinius,
căruia o femeie i-a oferit o colecţie de cărţi. Acesta a refuzat să-i dea
preţul cerut de ea pe toată colecţia, şi atunci femeia a ars o treime din
cărţi. Pentru cele două treimi rămase i-a cerut preţul de la început.
Tarquinius a refuzat din nou. Femeia a mai ars o treime din colecţie. Când a
văzut hotărârea femeii, Tarquinius s-a învoit să-i dea preţul cerut pentru
toată colecţia, dar nu mai luă decât o treime.
(Scrisoare către un prieten, de Sóren Kierkegaard. Editura
Maşina de scris, 1997, traducere de Kjeld Jensen şi Elena Dan)
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot
alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia
într-o carte, la un moment dat.
₪
In istoria filosofiei, gândirea lui Sóren Aabye Kierkegaard
(05.05.1813 – 11.11.1855) apare ca o reacţie a individualismului faţă de marile
abstracţiuni ale lui Hegel. Alături de Nietzsche, e considerat un
întemeietor şi un reprezentant major al existenţialismului.
Era creştin pătimaş, dar dispreţuia profund organizarea
religioasă şi orice tip de doctrină care tocea conştiinţa existenţei personale
a omului, remarcând: Gânditorul care in toată gândirea lui uită că este şi un
individ existent, nu va putea explica niciodată viaţa. El face doar o încercare
de a înceta să mai fie o fiinţă omenească (in “Post-scriptum final
neştiinţific”).
Opera sa teologică se axează pe etica creştină şi instituţia
Bisericii. Opera sa în domeniul psihologiei explorează emoţiile şi sentimentele
indivizilor atunci când se confruntă cu alegerile pe care le fac în viaţă.
Kierkegaard a fost un melancolic, uneori deznădăjduit. Avea
o înfăţişare ieşită din comun: firav şi cu o malformaţie a şirei spinării,
care-l făcea să meargă strâmb şi clătinându-se; avea un cap mare, o claie de
păr blond, ochii albaştri spălăciţi şi nasul şi gura cu trăsături ferme. Cei
care l-au cunoscut depun mărturie in privinţa farmecului său extraordinar, a
vivacităţii şi caracterului său deosebit de prietenos. Profesorul de filosofie
de la Universitatea din Copenhaga a scris: E greu de descris zâmbetul şi
înfăţişarea lui atât de expresive. Avea felul lui special de a te saluta de la
distanţă, cu o simplă privire. Izbutea să transmită o blândeţe şi o afecţiune
infinită prin privirile lui, dar, pe de altă parte, era in stare să-i şi scoată
din sărite pe oameni prin ironiile şi sâcâielile lui.
(Mic dicţionar al filozofiei occidentale, Diane Collinson,
Editura Nemira, 1995, traducere de Andrei Bantaş)
₪
Într-o însemnare din Jurnale,
Kierkegaard scria: Important este să găsesc un adevăr care este real pentru mine, să găsesc ideea pentru care pot să trăiesc şi să mor.
sursa foto:
https://en.wikipedia.org/wiki/S%C3%B8ren_Kierkegaard
Da, este o mare provocare să încerci să cauți ”ideea pentru care pot să trăiesc şi să mor”, poate cea mai mare. Existențialiștii erau adepții marilor angajamente, pe care le și respectau, pentru că un asemenea deziderat nu este la îndemâna oricui.
RăspundețiȘtergereDragă Diana, să ai o toamnă frumoasă ca aurul și senină ca peruzeaua! :)
Intr-un fel, toti cautam ideea pentru care sa traim - mai puţini sunt cei care ar muri pentru o idee. :)
ȘtergereMultumesc, Mirela draga! O minunata zi iti doresc sa ai si tu!
”Important este să găsesc un adevăr care este real pentru mine, să găsesc ideea pentru care pot să trăiesc şi să mor.” Iată că tot la adevăr ne întâlnim!
RăspundețiȘtergereSăptămână excelentă, dragă Diana! ☺
Exact acest gand l-am avut si eu cand am vazut postarea ta (venita "sa iau link-ul"). :)
ȘtergereMultumesc, Zina draga! Minunata zi iti doresc sa ai! <3
Stiam eu de ce nu prea am reusit sa citesc filozofie. Mereu aveam (am) senzatia ca pentru orice idee ce ar fi putut fi expusa intr-o fraza ei reuseau sa scrie tomuri intregi. SI daca ai ghinionul sa sari cuvintele esentiale? Ca mintea noastra ne face sa credem niste lucruri si daca nu intelegem la timp e chiar grav? Din fericire, stadiul filozofic a fost cumva depasit si stiinta ne confirma multe aspecte despre neuronii nostri.
RăspundețiȘtergereUltimul citat:"Important este să găsesc un adevăr care este real pentru mine, să găsesc ideea pentru care pot să trăiesc şi să mor", poate fi suprapus peste intrebarile esentiale: de ce si pentru ce ne-am nascut. Ele ascund chiar Adevarul scopului nostru pe Planeta. Ar mai fi o mica problema: si noi sa fim convinsi / constienti ca avem un scop. Altfel...
sigur nu ne vom intersecta cu vreo scriere filozofica adanca...
Cred ca am batut campii cam mult, dar ai spus ca nu te superi asa ca... :)
Pupici si o saptamana interesanta, colorata si senina, Diana draga! <3
:) Daca toti ar bate campii cum o faci tu! :) Filosofie: orice propozitie care incepe cu "daca" e moarta din start. :)
RăspundețiȘtergereGreu se poate sari peste cuvintele esentiale pentru ca... ceea ce e esential pentru unul ar putea sa fie neimportant pentru altul (altfel spus. fiecare gaseste esentialul... lui). Ideile se... decanteaza, pentru ca retinem, in general, ceea "ni se potriveste" la un moment dat.
S-ar putea raspunde, intr-o fraza, la intrebarea "de ce ne-am nascut?" dar orice raspuns posibil trebuie argumentat - si cam asa fac filosofii: argumenteaza si contraargumenteaza. :) Ei cauta intrebari.
Ca avem un scop e o idee acceptata si acceptabila - diferentele (filosofarile) abia apoi urmeaza; e probabil ca acest scop sa fie diferit... de la oameni la oameni. :)
Multumesc, Suzana draga! Iti doresc sa ai si tu o saptamana minunata!
Pupici! <3
Era sa ratez postarea asta! :)
RăspundețiȘtergereNu am citit pana acum Kierkegaard, dar cine stie, poate o voi face datorita extrasului scris de tine.
Multumesc pentru postare!
Saptamana cu spor si frumuseti! Pupici! <3
"Scrisoare catre un prieten" este tot ce am citit (integral) scris de el. Altfel... doar citate, si despre el si opera lui. :)
ȘtergereMultumesc pentru apreciere, vizite si urari, Ella draga! Cu placere. :)
Zilele senine sa iti fie! Pupici! <3
interesant !!! cam greu să mă aplec spre filozofie la această oră târzie şi cam obosită de munca zilei, dar mi-a plăcut ceea ce ai scris ! m-ai apropiat de gândirea lui ! mi.a plăcut citatul din final:''Important este să găsesc un adevăr care este real pentru mine, să găsesc ideea pentru care pot să trăiesc şi să mor. ''
RăspundețiȘtergerefelicitări pentru postare !
pupic !
Multumesc pentru apreciere. :)
ȘtergereSi mie imi place cel mai mult citatul mentionat de tine.
Toti filosofam, mai mult sau mai puţin. :) Ma gandesc in acest moment la fotografiile pe care le-ai postat, cu apusul de soare (nu numai, dar mai ales). Poate gresesc, dar sunt sigura ca frumusetea apusului a trezit ganduri aproape filosofice. :)
Zi frumoasa iti doresc si spor in tot ceea ce ai de facut! Pupici!