Apariţia
parlamentului e considerată ca exprimând cerinţa umană de participare la facerea legilor, participare care este
de fapt prima dintre legile democraţiei.
Care cred unii oameni că este rolul
Parlamentului: să facă ceea ce trebuie; să nu mai alegem greşit; să se ocupe de
funcţia lor; "decât" îşi vede rostul de a ne spune votaţi, ne promite multe şi
nimic; să se aloce locuri de muncă mai multe, să fie salarii mai mari; să dea
legi pentru societate.
Rolul şi structura Parlamentului
sunt precizate in art. 61 din Constituţia României:
(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al
poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.
(2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi
Senat.
Ce înseamnă a fi organ reprezentativ suprem al poporului român
Poporul
a delegat exerciţiul dreptului său, natural şi inalienabil, de a legifera unor
reprezentanţi ai săi (delegaţi, mandatari), astfel desemnaţi încât să poată
exprima juridiceşte voinţa acestuia – aşa au apărut sistemele electorale,
deputaţii şi senatorii, parlamentul (Drept constituţional şi instituţii
politice, Ioan Muraru, Ed. Actami, Bucureşti, 1997).
Altfel spus, deputaţii şi senatorii trebuie să legifereze după cum vrea poporul
– a nu se înţelege că orice dorinţă e in regulă pentru interesul general. Se
întâmplă aşa ceva in România? Nu prea. Prin Constituţie se interzice poporului
să aibă iniţiative legislative in problemele fiscale, cele cu caracter
internaţional, amnistia şi graţierea (art. 74).
Vă amintiţi scandalul cu Ordonanţa 13, când mii de oameni au fost in stradă solicitând retragerea acesteia?
Spuneau unii pe atunci că “poporenii” nu se pricep la drept, deci nu ştiu ce e
bine pentru ţară. Conform Constituţiei nu trebuie să ne pricem la drept pentru
a ne da seama când sunt făcute legi in interesul unor infractori cu ştaif.
Proiectele de legi trebuie
dezbătute public – sunt publicate pe site-ul Senatului, in general, alături de
“expunerea de motive” (adică de ce se justifică modificarea sau legiferarea).
Cetăţenii interesaţi pot transmite opiniile lor.
Cetăţenii au dreptul de a iniţia legi in condiţiile prevăzute in
art. 74 din Constituţie. Din păcate, puţine legi au iniţiat cetăţenii (de fapt,
nu ştiu care ar fi legea iniţiată de cetăţeni şi adoptată de parlamentari). Ar
putea fi iniţiată (şi susţinută) una: mai
puţine privilegii pentru parlamentari (există o petiţie pe temă) – parlamentarii au, oricum, un program de lucru redus şi nici nu prea
au dovedit că se spetesc muncind (se spetesc, poate, dormind in poziţii
incomode, in sală) şi se remarcă prin absenteism. Dintre sutele de parlamentari
numai câţiva au vreo iniţiativă legislativă sau iau cuvântul in parlament -
unii au şi cate trei-patru mandate consecutive la activ.
Singurul mod in care parlamentarii
pot fi sancţionati este referendumul – mod deloc satisfăcător pentru a sancţiona
acei parlamentari care mint de îngheaţă apele, care nu se prezintă la muncă şi
care vor privilegii pe motiv că e tare periculos să fii politician in ziua de
azi (oare politicienii de prin anii 1945-1950 or fi avut şi ei atâtea
privilegii pe motiv că e periculos şi deosebit de greu?)
E Parlamentul unica autoritate de legiferare a ţării? Pare că nu.
Guvernul emite ordonanţe de urgenţă pe bandă rulantă (pentru care parlamentarii
vor emite o lege de aprobare – uneori cu multe modificări). Faptul acesta, plus
lipsa de interes a parlamentarilor, au dus la legislaţia stufoasă pe care o
avem, la legi care, uneori, au dispoziţii contradictorii, la legi care par a fi in interesul unor anumite grupuri – cum ar fi ideea recentă a unora de a elimina
impozitul pe dividende sau de a pune in sarcina angajatului sumele
pentru anumite contribuţii suportate azi de angajatori.
Auzim uneori texte de genul: nu
avem lege care să prevadă… deci
nu putem face nimic. Afirmă aşa ceva unii dintre reprezentanţii diferitelor
instituţii de stat. Ok.! Nu e lege! Ştiu parlamentarii? I-a sesizat cineva cu
această chestiune, să facă o lege? Nu e lege dar e necesară una într-un anumit
domeniu? Faceţi lege! Solicitaţi
parlamentarilor o lege...
Pentru ca o lege să poată intra in
vigoare trebuie analizată/discutată şi aprobată de ambele camere ale
Parlamentului (Camera Deputaţilor şi Senat – structura parlamentului) şi apoi promulgată de preşedintele ţării
(şi publicată in Monitorul Oficial – abia după publicare poate fi aplicată).
Mulţi parlamentari fac greşeli de
gramatică. Unii nu ştiu câte stele sunt pe drapelul Uniunii Europene. Unii nu
au idee ce lege au votat cu doar câteva minute după ce au făcut-o. Mulţi au
impresia că cetăţenii sunt la cheremul lor şi trebuie să execute ce spun ei. Mulţi
nu au idee ce se întâmplă in circumscripţia lor electorală, nu-şi amintesc când
au discutat ultima data cu cei care i-au ales.
Ce ne-ar putea determina să credem că ei ştiu care este rolul lor
acolo, de ce au fost aleşi?
Deputaţii şi senatorii lucrează vreo două zile pe săptămână (in plen), o zi
sau două pe la comisii şi vineri (unii cică şi sâmbătă) sunt ”in teritoriu”, pe
la circumscripţiile electorale unde au fost aleşi şi „trimişi” in Parlament. Ca
să vezi! Sala goală a parlamentului
ne arată că se dau de ceasul morţii cu lucrul pentru binele naţiunii; la
comisii nu se pot lua, uneori, hotărâri, pentru că nu sunt prezenţi suficienţi
pentru cvorum iar ”in teritoriu”... Câţi
dintre cetăţeni ştiu măcar unde au biroul parlamentarii pe care i-au ales?
Nu e cumva şi dezinteresul majorităţii cetăţenilor cauza acestui haos
generalizat? Din păcate, prea mulţi spun: politica nu mă interesează. Pe
noi, românii, ar trebui să ne intereseze, măcar până când vom avea instituţii
care să funcţioneze fără a depinde de şefii numiţi politic sau până când vom
avea organizaţii non-guvernamentale şi sindicate care să reprezinte cu adevărat
interesele cetăţenilor.
Parlamentul e cea mai importantă instituţie din stat.
Altele:
Atribuţiile Preşedintelui şi ale Guvernului:
https://diana-kundalini.blogspot.com/2017/02/atributiile-presedintelui-si.html
https://diana-kundalini.blogspot.com/2017/01/despre-conduita-parlamentarilor.html
E o idee buna sa aduci in discutie altfel de subiecte. Este bine sa fin informati. De aceea, politicienii nostri au obrazul gros...pentru ca mizeaza pe ignoranta poporului si, se pare, ca e o idee buna (pentru ei). Te felicit pentru aceasta postare. Iti voi urma exemplul.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru apreciere, Laura.
RăspundețiȘtergereDin om in om, poate ca mai multi vor sti mai multe si, poate, va fi mai bine.
Unii dintre parlamentarii nostri chiar cred ca poporul trebuie sa fie la dispozitia lor (cel puţin asa lasa sa se inteleaga) - atat de inculti politic sunt. :(
Weekend frumos iti doresc! :)
Ai dreptate, dragă Diana! Noi, oamenii din popor, suntem de vină că le tolerăm acestor nesimțiți asemenea derapaje impardonabile. Ajung acolo, pentru a nu-și face datoria față de alegători și față de țară? Ba unii mai sunt și supărați și tupeiști, atunci când li se cere socoteală pentru că lipsesc de la datorie. Oamenii sunt ocupați cu afacerile personale și alte matrapazlâcuri de toată jena.
RăspundețiȘtergereDa, ar trebui să ne zbatem și să propunem legile atât de necesare, dar și să-i tragem de mânecă pe politicieni, pentru ca să le voteze la timp și cum trebuie! Slăbiciunea poporului le alimentează ăstora tupeul și nesimțirea. Știu că le merge!
O duminică frumoasă, dragă Diana! :-)
Tragedia consta si in faptul ca nu avem cum sa-i sanctionam... Sa zicem ca nu le dam votul, unora... Pentru ei nu-i bai! Trec de la un partid la altul si tot ajung unde vor. Nu au locuri prin parlament sau guvern? Nu-i bai! Sunt destule "agentii de stat" (si alte institutii) - daca nu sunt suficiente, se mai fac... :( Multi secretari de stat, multe agentii, prea multi functionari publici in unele locuri si prea puţini unde trebuie mai multi... Salarii mari la politaii comunitari (fara scoala de politie) si salarii mici pentru cei care au urmat cursurile scolii sau academiei de politie... Totul e varza! :(
ȘtergereMultumesc, Alex draga! Iti doresc sa ai o saptamana minunata!