vineri, 6 octombrie 2017

Care este rolul parlamentului?

Apariţia parlamentului e considerată ca exprimând cerinţa umană de participare la facerea legilor, participare care este de fapt prima dintre legile democraţiei.

Care cred unii oameni că este rolul Parlamentului: să facă ceea ce trebuie; să nu mai alegem greşit; să se ocupe de funcţia lor; "decât" îşi vede rostul de a ne spune votaţi, ne promite multe şi nimic; să se aloce locuri de muncă mai multe, să fie salarii mai mari; să dea legi pentru societate.

Rolul şi structura Parlamentului sunt precizate in art. 61 din Constituţia României:
(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.
(2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.

Ce înseamnă a fi organ reprezentativ suprem al poporului român
Poporul a delegat exerciţiul dreptului său, natural şi inalienabil, de a legifera unor reprezentanţi ai săi (delegaţi, mandatari), astfel desemnaţi încât să poată exprima juridiceşte voinţa acestuia – aşa au apărut sistemele electorale, deputaţii şi senatorii, parlamentul (Drept constituţional şi instituţii politice, Ioan Muraru, Ed. Actami, Bucureşti, 1997).

Altfel spus, deputaţii şi senatorii trebuie să legifereze după cum vrea poporul – a nu se înţelege că orice dorinţă e in regulă pentru interesul general. Se întâmplă aşa ceva in România? Nu prea. Prin Constituţie se interzice poporului să aibă iniţiative legislative in problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea (art. 74).

Vă amintiţi scandalul cu Ordonanţa 13, când mii de oameni au fost in stradă solicitând retragerea acesteia? Spuneau unii pe atunci că “poporenii” nu se pricep la drept, deci nu ştiu ce e bine pentru ţară. Conform Constituţiei nu trebuie să ne pricem la drept pentru a ne da seama când sunt făcute legi in interesul unor infractori cu ştaif.

Proiectele de legi trebuie dezbătute public – sunt publicate pe site-ul Senatului, in general, alături de “expunerea de motive” (adică de ce se justifică modificarea sau legiferarea). Cetăţenii interesaţi pot transmite opiniile lor.

Cetăţenii au dreptul de a iniţia legi in condiţiile prevăzute in art. 74 din Constituţie. Din păcate, puţine legi au iniţiat cetăţenii (de fapt, nu ştiu care ar fi legea iniţiată de cetăţeni şi adoptată de parlamentari). Ar putea fi iniţiată (şi susţinută) una: mai puţine privilegii pentru parlamentari (există o petiţie pe temă) – parlamentarii au, oricum, un program de lucru redus şi nici nu prea au dovedit că se spetesc muncind (se spetesc, poate, dormind in poziţii incomode, in sală) şi se remarcă prin absenteism. Dintre sutele de parlamentari numai câţiva au vreo iniţiativă legislativă sau iau cuvântul in parlament - unii au şi cate trei-patru mandate consecutive la activ.
Singurul mod in care parlamentarii pot fi sancţionati este referendumul – mod deloc satisfăcător pentru a sancţiona acei parlamentari care mint de îngheaţă apele, care nu se prezintă la muncă şi care vor privilegii pe motiv că e tare periculos să fii politician in ziua de azi (oare politicienii de prin anii 1945-1950 or fi avut şi ei atâtea privilegii pe motiv că e periculos şi deosebit de greu?)

E Parlamentul unica autoritate de legiferare a ţării? Pare că nu. Guvernul emite ordonanţe de urgenţă pe bandă rulantă (pentru care parlamentarii vor emite o lege de aprobare – uneori cu multe modificări). Faptul acesta, plus lipsa de interes a parlamentarilor, au dus la legislaţia stufoasă pe care o avem, la legi care, uneori, au dispoziţii contradictorii, la legi care par a fi in interesul unor anumite grupuri – cum ar fi ideea recentă a unora de a elimina impozitul pe dividende sau de a pune in sarcina angajatului sumele pentru anumite contribuţii suportate azi de angajatori. 

Auzim uneori texte de genul: nu avem lege care să prevadă… deci nu putem face nimic. Afirmă aşa ceva unii dintre reprezentanţii diferitelor instituţii de stat. Ok.! Nu e lege! Ştiu parlamentarii? I-a sesizat cineva cu această chestiune, să facă o lege? Nu e lege dar e necesară una într-un anumit domeniu? Faceţi lege! Solicitaţi parlamentarilor o lege...

Pentru ca o lege să poată intra in vigoare trebuie analizată/discutată şi aprobată de ambele camere ale Parlamentului (Camera Deputaţilor şi Senat – structura parlamentului) şi apoi promulgată de preşedintele ţării (şi publicată in Monitorul Oficial – abia după publicare poate fi aplicată).

Mulţi parlamentari fac greşeli de gramatică. Unii nu ştiu câte stele sunt pe drapelul Uniunii Europene. Unii nu au idee ce lege au votat cu doar câteva minute după ce au făcut-o. Mulţi au impresia că cetăţenii sunt la cheremul lor şi trebuie să execute ce spun ei. Mulţi nu au idee ce se întâmplă in circumscripţia lor electorală, nu-şi amintesc când au discutat ultima data cu cei care i-au ales.
Ce ne-ar putea determina să credem că ei ştiu care este rolul lor acolo, de ce au fost aleşi?

Deputaţii şi senatorii lucrează vreo două zile pe săptămână (in plen), o zi sau două pe la comisii şi vineri (unii cică şi sâmbătă) sunt ”in teritoriu”, pe la circumscripţiile electorale unde au fost aleşi şi „trimişi” in Parlament. Ca să vezi! Sala goală a parlamentului ne arată că se dau de ceasul morţii cu lucrul pentru binele naţiunii; la comisii nu se pot lua, uneori, hotărâri, pentru că nu sunt prezenţi suficienţi pentru cvorum iar ”in teritoriu”... Câţi dintre cetăţeni ştiu măcar unde au biroul parlamentarii pe care i-au ales?

Nu e cumva şi dezinteresul majorităţii cetăţenilor cauza acestui haos generalizat? Din păcate, prea mulţi spun: politica nu mă interesează. Pe noi, românii, ar trebui să ne intereseze, măcar până când vom avea instituţii care să funcţioneze fără a depinde de şefii numiţi politic sau până când vom avea organizaţii non-guvernamentale şi sindicate care să reprezinte cu adevărat interesele cetăţenilor.

Parlamentul e cea mai importantă instituţie din stat.

Altele:

4 comentarii:

  1. E o idee buna sa aduci in discutie altfel de subiecte. Este bine sa fin informati. De aceea, politicienii nostri au obrazul gros...pentru ca mizeaza pe ignoranta poporului si, se pare, ca e o idee buna (pentru ei). Te felicit pentru aceasta postare. Iti voi urma exemplul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pentru apreciere, Laura.
    Din om in om, poate ca mai multi vor sti mai multe si, poate, va fi mai bine.
    Unii dintre parlamentarii nostri chiar cred ca poporul trebuie sa fie la dispozitia lor (cel puţin asa lasa sa se inteleaga) - atat de inculti politic sunt. :(
    Weekend frumos iti doresc! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai dreptate, dragă Diana! Noi, oamenii din popor, suntem de vină că le tolerăm acestor nesimțiți asemenea derapaje impardonabile. Ajung acolo, pentru a nu-și face datoria față de alegători și față de țară? Ba unii mai sunt și supărați și tupeiști, atunci când li se cere socoteală pentru că lipsesc de la datorie. Oamenii sunt ocupați cu afacerile personale și alte matrapazlâcuri de toată jena.
    Da, ar trebui să ne zbatem și să propunem legile atât de necesare, dar și să-i tragem de mânecă pe politicieni, pentru ca să le voteze la timp și cum trebuie! Slăbiciunea poporului le alimentează ăstora tupeul și nesimțirea. Știu că le merge!
    O duminică frumoasă, dragă Diana! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tragedia consta si in faptul ca nu avem cum sa-i sanctionam... Sa zicem ca nu le dam votul, unora... Pentru ei nu-i bai! Trec de la un partid la altul si tot ajung unde vor. Nu au locuri prin parlament sau guvern? Nu-i bai! Sunt destule "agentii de stat" (si alte institutii) - daca nu sunt suficiente, se mai fac... :( Multi secretari de stat, multe agentii, prea multi functionari publici in unele locuri si prea puţini unde trebuie mai multi... Salarii mari la politaii comunitari (fara scoala de politie) si salarii mici pentru cei care au urmat cursurile scolii sau academiei de politie... Totul e varza! :(
      Multumesc, Alex draga! Iti doresc sa ai o saptamana minunata!

      Ștergere