2018-05-10

Teama mea de văcuţe. Fleur and color

E posibil să vi se pară ciudat că m-am temut cândva de văcuţe! Nu m-au speriat lupii şi urşii dar m-am temut de vaci! Nu doar că m-am lecuit de “această teamă” dar nici nu prea mai pot mânca din carnea “de vită”!
Povestirea Ellei, “O zi la fermă”, mi-a amintit o întâmplare din trecut, când aveam vreo 20 de ani – o iarnă in care am mers cu un văr la un văr de-al lui, să luăm un brad pentru Crăciun.
Acest văr al vărului deţinea o păşune in Poiana Braşov, unde îşi creştea şi păştea văcuţele, şi unde avea (pe lângă grajd) două “vagoane” pentru a dormi. Fiind silvicultor avea şi dreptul de a tăia - şi vinde - brazi pentru Crăciun. Pentru că tata se pensionase şi nu ne mai putea aduce brad am apelat la verişor. Am urcat in Poiană şi când ne-am apropiat de fermă ne-a întâmpinat - lătrând cu furie - un dulău. Aveam biscuiţi la mine (mereu am ceva de ronţăit la mine) şi i-am “oferit” unul, din mână. L-a luat - cu multă reticenţă - l-a mâncat şi apoi ne-a însoţit fără să mai latre. Văru-meu era crispat! Are o teamă nebună de câini! In fine… Am ajuns la locul unde era bradul păstrat pentru mine. Până să-l scoată omu’ aşteptam in zăpadă, in faţa vagonului. La un moment dat simt că mă împinge cineva din spate. Cum nu-mi plac astfel de gesturi m-am întors – oarecum furioasă – şi-am dat cu ochii de o văcuţă (arăta, aproximativ, ca in poză)! Am înţepenit pe loc! “Doar nu ţi-e frică de vaci!” îl aud pe vărul vărului. “Ba da…”, recunosc cu jumătate de gură. “Îmi hrăneşti din mână cel mai aprig dulău şi ţi-e frică de vaci?!” se distrează omu’. Înghit in sec şi dau din cap ca da. “Tu nu vezi ce mutrişoară are?! Mângâi-o pe funte!” Abia atunci privesc acei ochi mari şi căprui ai văcuţei şi ma “topesc” toată! Era atât de drăgălaşă!! I-am mângâiat fruntea, apoi boticul acela umed şi negru care se mişca adulmecându-mă! S-ar putea spune că a fost “dragoste la prima vedere”! Până atunci chiar că nu mai privisem o văcuţă, cu adevărat. Se purta văcuţa ca un câine! Se împingea cu botul in mine şi părea că mă îndeamnă s-o mângâi! In timp ce mergeam spre maşină ea se ţinea după mine şi mă tot împungea cu boticul!
Din acea zi nu mi-a mai fost teamă de văcuţe şi… nici nu mai apreciez prea mult carnea “de vită”. Vorba unui prieten: o sa ajung, involuntar, vegetarian (asta-i altă poveste).
Unde-s florile şi unde-s culorile?! In suflet! Pe acea păşune, in unul dintre vagoane, am petrecut de atunci multe zile minunate! Vara, in special – dar nu numai – vărul vărului şi soţia lui îmi permiteau să stau câteva zile (doar atâta puteam!) departe de larma oraşului, de vacarmul vieţii mele obişnuite. Acolo am ascultat, prima dată, liniştea. Am văzut stelele foarte “de aproape” şi am admirat floricelele sălbatice (numai ciuboţica cucului, rostopasca, brânduşele şi viorelele am reuşit să le identific).
 Fleur an Color on Wednesday 
Fapt divers
In februarie 2018, o vacă (din Olanda) numită Hermien a fugit de oamenii care voiau să o ducă la abator şi s-a refugiat in pădure, de unde nu voia să iasă şi pare ca nimeni n-o putea scoate (nu ştiu ce s-a întâmplat cu ea la acest moment). Internauţii au adunat cca. 50 de mii de euro pentru a-i salva viaţa şi pentru a o putea duce într-un adăpsot unde să trăiască in tihnă până moare de bătrâneţe. J Inclusiv familia regală a cerut cruţarea ei.

10 comentarii:

  1. Hello dear Diana!
    Great post! I read about this cow in The Netherlands!
    A touching story indeed! Stunning pictures of the beautiful Spring flowers!!!
    Have a lovely weekend!Hugs!
    Dimi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hello dear Dimi!
      Thank you! <3
      Have a lovely weekend too! Hugs!

      Ștergere
  2. emotionant cum ai povestit episodul acesta din viata ta, Diana draga. Vacutele sunt blânde, majoritatea... Pe aici, în Alpi, insa s-au intamplat in numeroase rânduri accidente, chiar mortale. Aici in zona Alpilor, vacile sunt la pascut, nesupravegheate si au fost cazuri cand excursionisti, au fost alergati si loviti cu copitele de catre vacutele care nu sie nimeni din ce motiv s-au simtit in primejdie... Sunt cazuri izolate (trei in 6 ani) dar urmarile sunt foarte grave!
    Primavara a trecut usor si minunatele flori odata cu ea. Vara nu mai este la fel de bogata în culori, insa e verde si fierbinte ;-) Ca niciodata (zau ca nu imi mai amintesc vreun an asemanator!) primavara aceasta a fost fara pic de ploaie si a fost deosebit de calda. Florile au aparut de-a valma si si-u purtat coroanele cu manrie, vreme indelungata. Primavara aceasta a fost EXTRAORDINARA! Acum, suntem in prag de "Sfintii de gheata" si speram din suflet ca natura sa fie blânda, sa nu avem parte de ploi cu grindina, sa fie doar ploi - pentru ca natura s-a dezvoltat superb si pamantul este uscat, are nevoie neaparat de ploaie.
    Te pup. Imbratisari si ganduri bune pentru trio, de la trio <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Carmen draga! <3
      Ooo, da! :) Cele mai multe sunt blajine dar... in copilarie - tot in Poiana, unde vacile pasteau nesupravegheate candva - am vazut una cam... sarita! :)) Poate ca de atunci ma temeam de ele, plus ca auzisem si unele povesti, mai tarziu. :)
      Si la noi a fost o primavara ca vara! :) Au explodat - parca - brusc - toti bobocii dar pamantul era tare uscat. Saptamana aceasta a plouat de cateva ori si pamantul s-a mai umezit... Sper sa ploua si in zonele unde e neaparata nevoie de apa - in agricultura - mai ales ca, in anii 1990, cele mai multe sisteme de irigatii au fost distruse si... vandute la fier vechi! :((
      "Sfintii de gheaţă"! :) Imi place cum suna, dar nu si ce "aduc". :) Imi vin in minte acei "oameni de gheaţă" din serialul "Urzeala tronurilor". :) Si eu sper sa fim feriti de grindina... dar si de "pojghitele" care ar putea invalui plantele.
      Imbratisari si pupici, cu drag, de la trio pentru trio! <3

      Ștergere
  3. Bună Diana!
    Drăguță și emoționantă povestioara ta,am citit și eu articolul
    cu văcuța fugită de la abator!
    O zi frumoasă și plină de bucurii să ai!
    Pupici,îmbrățișări și mulțumiri de vizită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Elena draga!
      M-a emotionat tare povestea vacutei fugita de la abator. :) Un motiv in plus - mi-ar zice unii :) - sa nu mai mananc carne de vacuta. :)
      Multumesc, la fel!
      Imbratisari si pupici, cu drag!

      Ștergere
  4. Nici nu puteai sa scapi de o astfel de frica decat fata in fata cu ochii ei! Si sunt tare... dragalasi! Multumesc, Diana draga pentru aceasta frumoasa amintire! Si un astfel de loc de refugiu, din cand in cand, face minuni!
    O dupaamiaza placuta sa ai! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Drept e! :) Putem invinge "teama de ceva" doar confruntand-o. :) Cu vacuta a fost o chestiune involuntara - cu insectele... e ceva voluntar! :)) De fapt, nu ma tem de insecte ci doar... simt asa... sila! Si cele mai multe sunt curate... pe picioruse! :) Cu toate acestea, n-as putea omori nici o musca! Prefer sa "ma muncesc" cu ea si s-o dau afara din casa, de exemplu. :) Nici tantarii nu-i ucid! :)) Nici nu ma pisca. :)
      Nu mai am parte de acel super refugiu! Acum cativa ani au vandut pasunea... :( Tare rau mi-a parut. Trebuie sa gasesc alt loc. :)
      Multumesc, Suzana draga! Zile senine iti doresc! Pupici! <3

      Ștergere
  5. Frumoasă întâmplare ne-ai povestit, dragă Diana! Da, văcuțele sunt simpatice, în general, dar mai sunt și nărăvașe. Îmi amintesc în copilărie că ne chinuiam mult cu vaca bunicilor, care era tare rea și încăpățânată. Până într-o zi când am reușit să o... călăresc, îndemnat de un prieten din vecini, care venea acasă de la islaz numai călare pe vacă. Nu vă povestesc cum a reacționat vaca, când m-a simțit pe spinarea ei. Am fugit ca la rodeo, spre amuzamentul celor aflați pe drum atunci.
    Foarte frumoase floricelele de pe pajiște. Adevărate bijuterii!
    Numai bine, dragă Diana și o duminică plină de bucurii! :-)

    RăspundețiȘtergere
  6. Diana draga, mereu ai o poveste care sa ma înduioseze!
    Tu stii ca nici eu nu "apreciez" carnea de vacuta si vorba ta aproape ca am ajuns vegetarian ... zic aproape pentru ca nu fac mancare doar pentru mine! 😉
    Da, Hermien si Zus pentru ca au fost doua vaci îsi duc traiul linistit la pensiune acum!
    Asa cum stii am avut laptopul stricat ...dar sa rezolvat între timp!
    Duminica placuta! Pupici!

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.