marți, 13 august 2019

Fatalitatea. Citate favorite

Tot ceea ce ramâne este soarta al cărei rezultat este fatal. În afara acestei singure fatalităţi a morţii, totul, fericire sau bucurie, este libertate. Rămâne o lume în care omul este singurul stapân. Ceea ce îl lega era iluzia unei alte lumi.
(Albert Camus, “Mitul lui Sisif”, Ed. pentru Literatura Universală, Bucureşti, 1969, traducere de Irina Mavrodin)
*
Geniul are fatalitatea sa. Nu trebuie să vedem în operele sale o manifestare a voinţei Providenţei?
[Arsène Houssaye, pseudonimul lui Arsène Housset (n. 28.03.1815 - d. 26.02.1896), romancier, poet şi om de litere francez; cunoscut şi sub pseudonimul Alfred Mousse]
*
Obscuritatea există doar pentru că poate înceta să existe. În ea stă oportunitatea oricărei victorii şi a tuturor progreselor. Fie că se numesşe fatalitate, moarte, noapte sau materie, este piedestalul vieţii, al luminii, al libertăţii şi al spiritului. Căci reprezintă rezistenţa - adică punctul de sprijin al întregii activităţi, prilejul dezvoltării şi triumfului ei.
[Henri Frédéric Amiel (n. 27.09.1821 - d. 11.05.1881), filosof moral, poet şi critic elveţian]
*
Câteodată, împotriva educaţiei sale, părintele Desmoulins înclina să creadă in predestinare, care nu era însă voinţa lui Dumnezeu, ci natura omului. Avea impresia că viaţa fiecărui om era determinată de ceva din firea lui. Acordul dintre firea interioară şi împrejurările exterioare constituia fatalitatea, iar bătrânul preot ştia că acesta este un adevăr mai vechi decât însăşi biserica.
(Louis Bromfield, “Delta salbatică”, Ed. Vivaldi, Bucureşti, 1993, traducere de Petronela Negoşanu)
*
Îi era dor de ea. Spusese odată in felul ei incoerent că viaţa era guvernată de nişte forţe invzibile, tainice şi subtile, pe care mintea omenească nu le poate cuprinde. La gândul acesta, un fatalism straniu, nou apărut, aprinse in el o rază slabă de speranţă. In tot cuprinsul vieţii se obişnuise să se bazeze pe faptul cert şi incisiv. Acum însă avea impresia vagă că există o altă forţă, mai înaltă, mai profundă decât raţiunea…
(A.J.Cronin, “Gran Canaria”, Ed. Tribuna, Craiova, 1991)
======================================================================
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.
======================================================================
Fatalitatea nu se referă la ceva rău, neapărat, ci este acel ceva care nu poate fi evitat: moartea, de exemplu, sau o întâlnire karmică.

10 comentarii:

  1. S-a spus ca moartea este o boala cu care ne nastem toti. Mai cred ca frica de ea a generat si genereaza mereu comportamente si decizii uneori discutabile. Am intalnit punctul de vedere al unui om care spunea ca el ar scrie ca titlu acolo unde se aprind lumanari la biserici, in loc de 'Morti','Mai Vii'. E un alt punt de vedere. Vii si mai Vii. Interesante idei despre fatalitate. Este una din ideile pe care o evit. Pur si simplu pentru ca am descoperit ca pot introduce modificari in viata proprie daca gandesc mai mult si nu doar reactionez la stimuli exteriori. Exista acea "forţă, mai înaltă, mai profundă decât raţiunea…" si ar merita abordata mai constructiv si nu ignorata de cele mai multe ori.
    Ai ales o serie deosebita de citate si se mai pot spune multe despre acest subiect! :)
    O saptamana frumoasa, draga Diana! Plina de ganduri senine! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, da! Se pot spune multe pe acest subiect - e aproape inepuizabil. Multumesc pentru apreciere, Suzana draga!
      Cred ca moartea nu este boala, ci un final logic ("tot ceea ce are un inceput are si un sfarsit") - de preferat, cat mai tarziu. :) Ar fi ilogic sa fie altfel, ar fi, cumva, chiar cumplit sa traim la nesfarsit (chiar daca am ramane tineri!) Timpul (ceea ce numim astfel) nu are inceput si nu va avea sfarsit.
      Frica de moarte face calvar din viata celor care se tem de ea.
      Acel om zicea bine - mai ales daca ar fi sa ma ghidez dupa ceea ce spun preotii in special la inmormantari: omul care a murit nu a trecut in nefiinta, ci a intrat intr-o alta lume (ceva de genul) :)
      Acea forta mai profunda decat ratiunea o fi subconstientul, o fi altceva? Voi avea vreodata raspunsul?! Poate numai la nivel intuitiv, dar nu un raspuns fara echivoc. :)
      Multumesc, la fel! Zile senine iti doresc, si ganduri limpezi! Pupici! <3

      Ștergere
  2. Filozofice citate și interesante !
    M-am oprit la Louis Bromfield..
    Așa cred, că nu toate acțiunile omului sunt de natură divină sau demonică, multe din gândurile, pornirile și acțiunilor omului provin din însuși firea si eul lui personal care-l are fiecare..

    O Zii Superbă !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Numai prin filosofie, cred, putem "diseca" fatalitatea. :) Uneori, ma gandesc ce simpla ar fi viata daca nu ar exista curiozitatea omului; simpla, dar si banala (cred!), insa daca n-am fi cunoscut altceva nu am fi simtit banalitatea. :))
      Actiunile omului nu sunt de natura divina sau demonica - mi se pare aproape certitudine, dar ce stiu eu?! :) Si chiar de-ar fi de natura demonica, unele, avem libertatea de a alege (poate ca nu si puterea) daca suntem sanatosi la cap. :)

      Multumesc, Stef! Zi superba iti doresc sa ai si tu!

      Ștergere
  3. ”Avea impresia că viaţa fiecărui om era determinată de ceva din firea lui. Acordul dintre firea interioară şi împrejurările exterioare constituia fatalitatea, iar bătrânul preot ştia că acesta este un adevăr mai vechi decât însăşi biserica.” Sunt de acord cu Boomfield și l-am citit mereu cu mare atenție!
    Soartă, destin, așa a vrut Dumnezeu!… Simt prezența divinității, da, este aici, este peste tot și poate este similară cu soarta. Pe Camus l-am citit cu sufletul la gură, are un stil excepțional. Cred că liberul arbitru înseamnă mult și voința, fapta nu vorba, determinarea și alegerile corect făcute, sunt destinul omului, soarta lui. Nu putem ști adevărul, dar putem acționa pentru o viață mai bună.
    O săptămână minunată, dragă Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam asa este: adevarul nu-l vom sti - poate il vom intui. :)
      Si mie imi plac ideile lui Camus, si stilul lui.
      Alegerile considerate corecte in primul moment se pot dovedi, peste timp (mai devreme sau mai tarziu) a nu fi fost tocmai corecte (in sens de bune), dar nu conteaza! Megem inainte cu seninatate, ca Sisif care, mereu si mereu, isi impinge bolovanul la deal. :)
      Desi "de dragoste" (nu prea ma atrage stilul), imi plac si romanele lui Louis B. pentru ca face multe observatii interesante si creaza personaje vii.
      Multumesc, Mirela draga! O spatamana minunata iti doresc sa ai si tu!

      Ștergere
  4. Total de acord cu părintele Desmoulins!

    Săptămână cât mai bună, dragă Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu inclin spre "adevarul lui". Ar trebui sa il accept si sa nu mai caut altceva. :)

      Multumesc, Zina draga! Saptamana cat mai buna iti doresc sa ai si tu!

      Ștergere
  5. Mi-au placut mult ultimele doua citate! :)
    Sa stii ca pe mine una nu m-ar deranja sa traiesc la nesfarsit :))))). hahaha - adica accept provocarea ce mai! (dar n-as vrea sa fiu egoista asa ca cine mai vrea, e bine venit :P)

    Pupici cu drag!!

    ps: daca e cumva un duplicat imi cer scuze... netul meu nu bate bine pana in camera in care ma refugiez din calea zgomotului de fond si face figuri

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha! Candva, ziceam ca vreau sa traiesc puţin si bine; mai apoi - si azi - imi zic ca vreau sa mor tanara la 160 de ani. Poate ca mi-ar placea sa fiu nemuritoare de curiozitate, sa vad unde ajunge omenirea, dar - desi nu cunosc prea multa istorie - din ceea ce am citit am constatat ca istoria se repeta mereu si mereu - ceea ce poate deveni plictisitor la un moment dat: apare ceva nou, care se invecheste, oamenii raman oameni - asa cum sunt si azi (poate la alt nivel) - se vor iubi prin telepatie, se vor hrani cu pastile... :)) Maaare plictiseala mare ar fi, la un moment dat, pentru nemuritori. Sa nu mai zic ce inghesuiala ar fi in Univers daca oamenii ar fi nemuritori! Si, probabil, cata mizerie!
      Pupici cu drag! <3

      Nu a fost duplicat.
      Imi pare rau ca trebuie sa suporti neplacerea zgomotului de fond - stiu ce inseamna, si cand simt ca sunt satula de zgomotul de fond imi pun castile - cu sau fara muzica. :)

      Ștergere