2019-08-14

Adie vântul anarhiei

Cred că un pas important al omenirii va fi cel al renunţării la proprietate. Când nu vor mai exista teritorii care să aparţină unui om, trib, neam sau corporaţie, vom reuşi să convieţuim armonios pe planeta Pământ.
Nu ştiam de ce mi se părea cunoscută ideea despre desfiinţarea proprietăţii
Reprezentanta U.S.R.-Plus (mai mult Plus, apoi fostă Plus) pe care am citat-o mai sus a dat glas unei idei a anarhiştilor - dar ea face parte dintr-un partid politic; practic, partidele politice ar trebui să cam dispară într-o societate anarhică pentru că un partid politic e o structură ierarhică, ceea ce este opus anarhismului.

Anarhism înseamnă “fără stăpân”. Anarhismul nu neagă oridinea, ci legile aşa cum au fost făcute de oameni. Fără dezechilibre de putere impuse - zic anarhiştii - oamenii au un stimulent pentru a-şi rezolva conflictele spre satisfacţia lor reciprocă; ierarhia permite celor care deţin autoritatea să suprime conflictele, să “regleze” (forţat) societatea. Anarhiştii susţin că justiţia reală este naturală, şi când nu este închistată de legi se dezvoltă natural pentru că omul are o înclinaţie de a trăi in baza principiilor şi practicilor de “ajutor reciproc” (in trib, dacă ar fi să mă refer la ideile doamnei de la partidul amintit mai sus). Fără constrângerile care sunt astăzi impuse (cetăţenia şi ilegalitatea, proprietatea şi obligaţiile fiscale, lanţurile de comandă corporatiste şi militare etc.) oamenii ar putea să reconstruiască relaţiile pe baza asocierii libere şi a ajutorului reciporc.

Toţi - sau aproape toţi - ştiu ce este o relaţie abuzivă. In ideea anarhiştilor definiţia unei relaţii abuzive individuale se poate aplica relaţiei dintre instituţiile statului (fisc, poliţie, guvern etc.) şi cetăţeni. Societatea in care trăim este una care funcţionează pe principiul controlului: fiinţele umane trebuie controlate şi viaţa lor administrată prin legi, iar cine nu se supune suportă consecinţele impuse de autorităţi. Autorităţile trebuie să şi apere aceşti cetăţeni pe care îi controlează şi cărora le administrează vieţile. Când instituţiile abilitate n-o fac nu e tras la răspundere cineva.
Cu cât sunt mai mari dezechilibrele care sunt impuse cu atât mai mult control e necesar pentru a le păstra. Controlul este exercitat şi in mod brutal: înnăbuşirea in forţă a revoltelor, urmărirea electronică, izolarea “elementelor recalcitrante” ş.a.m.d.. Dar există şi un altfel de control, mai puţin sesizabil: ecuaţiile care determină ratingul pentru cei care vor un credit şi pentru stabilirea poliţelor de asigurare, de exemplu. O mulţime de date sunt colectate şi transformate in planificare urbană, arhitectură a site-urilor de întâlniri şi a platformelor de social media. Mai mult sau mai puţin, ceea ce facem online este monitorizat şi, in funcţie de comportamentul nostru online, algoritmii determină ceea ce vedem când ne conectăm. In era digitală cei mai mulţi oameni au fost conditionaţi să-şi gestioneze imaginea publică, să fie vizibili, să fie competitivi, să fie primii şi cei mai cei dintre cei mai cei. Oamenii se luptă între ei pentru a se vinde pe pieţele profesionale şi sociale, consumând tot mai multa energie in “profiluri” sau “imagine” şi tot mai puţină in viaţa reală.

Îşi poate cineva imagina o lume fără drepturi de proprietate? Proprietarii şi şefii de orice fel sunt construcţii sociale; sunt reale - zic anarhiştii - dar nu inevitabile şi deloc naturale sau benefice.
Cât timp există poliţie cine va fi cel mai hărţuit? Cât timp vor exista închisori, cine le va umple? Cât timp există sărăcie, cine va fi sărac? Pe scurt, răspunsul la astfel de întrebări este: cel care are mai puţină putere şi deloc autoritate. Într-o societate bazată pe ierarhie nu vom obţine egalitate sau o societate justă chiar dacă, din când in când, punctăm Ziua Internaţională a Justiţiei Sociale. Cărţile le putem amesteca, dar pachetul e acelaşi.
Politicienii întotdeauna sfărşesc prin a-şi dezamăgi alegătorii şi această dezamăgire arată la cât de multă putere au renunţat oamenii in viaţa lor. Ba chiar se spune că violenţa sau indolenţa poliţiştilor este urmare a faptului că nu vrem să ne asumăm răspunderea pentru ceea ce se întâmplă in locurile in care trăim şi să rezolvăm singuri problemele.

Pentru anarhişti, o problemă sunt şi graniţele. Graniţele nu ne individualizează, ne învrăjbesc. Cetăţenia impune o barieră între includerea şi excluderea in interiorul graniţelor de stat şi milioane de oameni care nu au acte ar putea fi excluşi de oriunde, in fond.

Orice persoană care refuză autoritatea politică poate crede in conducerea bazată pe voluntariat. Anarhiştii susţin că refuzul faţă de constituţii şi guverne nu înseamnă promovarea “fărădelegii” (mai scrie pe wikipedia la “anarhie”).
Anarhismul are o influenţă predominantă în multe mişcări politice contemporane, inclusiv în campaniiile împotriva brutalităţii poliţiei, pedepsei capitale, în mişcările pentru drepturile homosexualilor, drepturile animalelor, vegetarianism, dreptul la avort, abolirea penitenciarelor, legalizarea marijuanei etc.. Pe scurt, anarhiştii combat: autoritatea, capitalismul, ierarhia, homofobia, proprietatea, rasismul, sexismul, statul, socialismul de stat (v. wikipedia).

Cât timp oamenii nu înţeleg că autoritatea (conducerea) nu este proprietatea unor anumiţi indivizi, ci este o relaţie între oameni, cu toţii vom fi dependenţi de conducători, şi la mila lor. Cât timp “conducerea” nu se gândeşte critic la acţiunile ei, aceasta ar trebui să dispară. Nu va exista egalitate cât timp vor exista conducători şi conduşi, cât timp guvernele vor considera populaţia o masă de indivizi care trebuie controlaţi.

Anarhiştii par să susţină că anarhismul este singurul mod de organizare a unei societăţi de oameni liberi, care nu ar centraliza puterea şi nu ar permite o structură care să monopolizeze folosirea forţei. Legile, birocraţia şi poliţia sunt mai vechi decât democraţia şi funcţionează la fel şi într-o democraţie şi într-o dictatură, diferenţa fiind că in democraţie oamenii îi pot vota pe cei care să le administreze viaţa.

Anarhismul este doar o filosofie, aş zice, dar unele idei sunt puse in practică in cadrul democraţiei, in special. E utopie să ne imaginăm că ar putea funcţiona, utopie să ne imaginăm că ne putem descurca singuri cu infractorii, mai ales, dar - uneori - există tentaţia de a susţine că mai bine te descurci singur când vezi cum te apără cei plătiţi să o facă, cum te conduc cei care sunt plătiţi să o facă etc... 

16 comentarii:

  1. Eu chiar simt că este instaurată o anarhie subtilă a autorităților..
    Deșii noi ăștia de jos care suntem oameni cuminți, muncim cinstit, ne plătim taxele și consumul, nici nu protestăm de cele mai multe ori atunci când ar fi trebuit sa o facem..
    Dar ce fac autoritățile pentru noi ? Cât se implică să rezolve probleme care atârnă de ei ?
    Am impresia că nu le pasă de nimic și nimeni, și fac doar ce vor ei, iar noi trebe să stăm calmi și cuminți ca niște vaci cu capu în pământ mancand iarbă..
    Eu aștept Teocratia când Dumnezeu conduce, dacă va exista vreodată așa ceva pe pământ..

    O Dupămasă Plăcută îți Doresc !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Autoritatile sunt haotice, dar nu anarhice. Au infiintat zeci de agentii de stat unde sunt mai multi sefi decat subalterni (asa pare la o prima vedere) iar organigramele celor mai multe institutii de stat (inclusiv ministere) sunt incarcate de numa-numa, lucratorii fiind organizati ierarhic - si tot nu functioneaza lucrurile (cred ca se inghesuie prin institutii si se incurca unii pe altii, dand din mana in mana hartii).
      Le pasa; cum nu?! Le pasa de ei si de-ai lor. :)
      Sisteme teocratice exista, si oamenii sunt condusi de "alesi divini" sau de clerici "inspirati" de divinitate: Arabia Saudita, Iran...Mai bine nu! :)) Crezi ca ortodocsii si/sau catolicii ar fi mai putin habotnici? Avand in vedere ca cel putin un singur popa afirma ca femeia violata ramane gravida pentru ca... i-a placut violul...!! Si nu e singurul care sustine ca nici macar femeile violate sa nu faca avort daca s-a intamplat sa ramana gravide! Nu, nu! Nici anarhie, dar nici teocratie. :)

      Multumesc! Zi frumoasa!

      Ștergere
    2. Bine, eu nu m-am referit la o teocratie impusă de om, că dacă liderul este catolic sau ortodox tot om este, ba dimpotrivă, poate fi chiar mai rău, că religiile și șefii spirituali au adus mult sânge și rau în lume, și nu vreau să mai aud de ei..
      Teocraţie la propriu, da este absurd.. Nu continui dezbaterea asta mai departe că e cu început fără sfârșit.. Un lucru este cert, când conduce omul, conduce dracu, acum că mai este câte un om cu frică și teamă de cele sfinte, atunci îl așteptăm și ne rugăm pentru el..!

      Să vină cine-o veni, dar așa cum ai spus, să nu se gândească doar la ei, și să nu dezamăgească alegatorii..

      Să vină zile mai bune, in care dreptatea să fie certitudine,
      Seară Plăcută Diana !!!

      Ștergere
    3. M-am gandit ca la acea - sa-i zic asa - "teocratie absoluta" te-ai gandit, dar atunci cred ca liberul arbitru ar fi "anulat" (altfel tot n-ar putea fi unii determinati sa-si adune toate tiglele pe casa) :)
      Ba, sa nu ne fie frica de cele sfinte - ar trebui sa le iubim si atunci am fi mai buni. :) Poate ca astfel de oameni exista, dar nu cred ca s-ar putea impune intr-un rol de conducator - doar daca ar reusi sa determine oamenii sa il asculte voluntar. Hîm. :)
      In filosofie nu e vreo tema absurda, dar ai dreptate: in cazul unor subiecte nu se ajunge la un final.
      Multumesc (si) pentru interes, Stef.
      Noapte buna!

      Ștergere
    4. Hai că a început să-mi placă discuția :))

      Deșii nu-mi place deloc cuvântul ăsta anarhie, pentru mine sună ca si cum fiecare e liber sa facă ce vrea inteligența și puterea lui..
      Totuși până la urmă e chiar fain să fie o libertate absolută, numai că nu toți oamenii sunt de aceeași părere, mereu și mereu se vor ridica uni care se cred mai cu buricul pământului decât ceilalți și se vor isca neînțelegeri, ură, lupte și războaie, ori în astfel de situații cineva trebuie să le potolească aceste porniri ne firesti, motiv pentru care din nou, vor fi lideri, conducători, armate și toate cele..

      Acum eu am mai zis și cu alte ocazii că eu cred in sfinți, dar nu în sfinți prefacuţi care se ascund după o mahramă prostind lumea.. Acum dacă un astfel de lider, vorbesc despre unul spiritual, preot, pastor, rabin, etc, curat, care vrea să fie lider, să conducă un oraș, o țară, atunci trebuie sa judece corect problemele și să fie de o corectitudine vizibilă, să pună in balans foarte corect toate situatiile, astfel încât să nu supere nici pe Dumnezeu, dar nici pe oameni..
      Aici mă duc cu gandul la împăratul Solomon când a trebuit să judece un caz..
      "Două femei au născut dar un prunc a murit, iar una dintre mamici căruia ia murit princul, a furat bebelusul celeilalte, apoi se certau că aia ia furat copilul, ba că nu că ailaltă, un adevărat taraboi, până au ajuns in fața imparatului..
      Atunci împăratul văzând cum se ceartă, a strigat sa i se de-a o sabie, atunci a luat pruncul, și a zis, că îl taie in două, iar o parte va fi a uneia, iar o parte va fi a celeilalte, și cand a ridicat sabia, mama copilului a spus nu, nu, nu, nu-l tăia, mai bine dal la cealaltă, dar hoata tot timpul striga, omoaral, omoara-l, atunci împăratul a văzut care este adevarata mămica și i-a dat bebelusul" apoi nu mai continui povestea că nu se termină bine pentru hoata care a mințit..

      Ca lider, mai ales teocrat, trebuie să fi foarte onest, sar și cu o judecată si intelepciune aparte, pentru că mereu și mereu vor fi hoti, mincinoși, batausi, violatori etc, etc și trebuie să fi "dotat" cu înțelepciune, altfel dacă intervine corupția și alte lipsuri, atunci nu a fost Teocratie acolo, plus că mai am o vorbă, politicienii cu politica lor, preotii cu și ceilalți cu sfințenia si indatoririle lor..
      Ps. Dupa opinia mea, o anarhie niciodată pe pământ nu va putea fi instaurată, mereu și mereu vor fi prădători și terminatori care au alte gânduri, iar pentru aceștia, cineva trebuie să aibă AC de cojocul lor,
      Noapte Buna !!!

      Ștergere
    5. Pot doar sa ma bucur! :) Multumesc.

      Mie imi place ideea de anarhie; pentru ca nu mai sunt pustoaica am renuntat sa mai fiu "anarhista", dar nu de tot. :)))

      Cam asa e: fiecare isi impune vointa - daca nu-mi place ce-mi face un altul imi impun si eu vointa si... din vointa in vointa ajungem la cafteala - un motiv pentru care anarhia mi se pare inaplicabila: cel mai puternic va castiga, pentru ca nu ma pot baza pe "spiritul lui de echitate" (ca si azi, doar ca azi pot reclama o eventuala nedreptate cuiva cu mai multa... autoritate, care sa-l oblige sa-mi respecte dreptul si sa existe o pedeapsa de care sa se teama daca nu-mi respecta dreptul - sunt si dintre cei carora nu le pasa de mai nimic).

      Excelenta remarca: mereu vor fi unii care se vor crede mai egali decat altii si cu dreptatea la purtator. :( In acest punct se presupune ca vor interveni toti ceilalti membri ai societatii si vor "egaliza" lucrurile. Sau... va fi legea junglei: scapa cine poate, cum poate.
      Razboaiele, din pacate, nu vor inceta niciodata - prea multi bani in industria de armament, prea multi oameni carora le cam place sa ucida (de n-ar fi asa nu ar exista mercenarii).

      Poate ca exista sfinti, dar nu se amesteca "in lume" - e greu sa fii sfant cand esti mereu supus tentatiilor, cand mereu trebuie sa faci alegeri etc.. Poate ca exista un om ca cel descris de tine: intelept, onest, puternic, devotat, iubitor de semeni s.a.m.d.; avem, insa, garantia, ca cel care pierde la judecata accepta infrangerea?! (si o luam de la capat) :)
      Doar unul a fost Solomon! (si oamenii erau altfel pe atunci, banuiesc)
      Ar fi ideal ca politica si religia sa nu se mai amestece.
      Si eu sunt de aceeasi parere: anarhia nu se potriveste acestei lumi care este organizata asa cum este.
      Multumesc. Noapte buna!

      Ștergere
  2. Probabil la o scala mica exista locuri unde functioneaza.
    Dar ca sa functioneze oamenii trebuie sa fie educati, sa inteleaga si aplice ceea ce inseamna cu adevarat - din cate citesc in articol anarhie nu e echivalent cu haos, dar ea asa e perceputa, daca stai sa te gandesti. Pentru ca pentru cei obisnuiti sa "conduca" sau obtina prin violenta, nu inseamna decat lipsa unui cadru legal care sa ii opreasca si isi imagineaza ca pot sa se desfasoare fara niciun fel de constrangere (cred ca la treaba asta s-a referit Stefan mai sus - si anume la faptul ca unii sunt mai presus de legi si nu ii intereseaza nimic - dar asta e este o intelegere gresita a anarhiei, la fel cum aceleasi personaje mentionate inteleg gresit termenul de libertate, prin "ce vrea muschiul meu").
    Atata timp cat apara si servesc interesul oamenilor legile nu sunt rele, dar ... dar sunt atat de multe dar-uri.

    Pup cu drag!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In Ro sunt multe legi bune; mai putin (poate) codul penal si cel de procedura penala (de cel fiscal nici n-ar trebui sa amintesc: e varza tocata!) - au fost realizate inainte de 2009 de profesionisti, dar au ajuns in Parlament, unde au fost discutate si modificate si etc. de "genii", si mai apoi a fost facut varza de-a dreptul prin ordonante de urgenta date de actualul guvern. :(
      Degeaba am avea cele mai bune legi daca cei care sunt platiti sa le aplice sunt incompetenti, indiferenti sau corupti sau fricosi...
      Ai dreptate, prea multi ar intelege ca libertatea (fara conducatori, fara taxe, fara si fara) inseamna "fac ce vreau eu". Se presupune ca in anarhie societatea se "regleaza" prin marginalizare (sau cine stie ce alte metode) a celor care nu respecta regulile; ar trebui sa fie ceva de genul "toti pentru unul si unul pentru toti" - ceea ce mi se pare improbabil sa se intample chiar si numai la nivel de sat (fara ceva modificari pe creierul celor "recalcitranti" - ceea ce ar fi inadmisibil!
      Ooo, dar unii sunt mai presus de legi - pentru ca au bani sau au "pile, cunostinte si relatii". :( In anarhie, se presupune (= viseaza) ca toti acestia care se cred mai cu moţ vor fi pusi la punct de restul societatii. :))

      Am vazut (cu ceva timp in urma) cateva documentare in care au fost prezentate comunitati de oameni care au ales sa se separe de "civilizatie" si sa traiasca liberi (sunt comunitati inchise, practic, si cei care nu vor sa-i mai respecte pe ceilalti sunt determinati sa plece). Aceste comunitati sunt un fel de... triburi. :) Chiar daca ne-am (re)organiza in triburi, la un moment dat tot la stadiul actual va ajunge societatea. :)) Istoria se repeta, istoria se uita... :)
      Anarhia e utopie, din punctul meu de vedere.

      Multumesc pentru interes, Rux! Pupici cu drag! <3

      Ștergere
  3. Democratia este mereu contestata deoarece nu interzice acest lucru. Recunosc, nu m-am gandit niciodata ca anarhia ar avea o logica...
    Urmaresc cu interes reactiile.
    Tate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adevarul este ca democratia si controlul obsesiv al unora pe motivul (manipulator, parerea mea) "paza buna trece primejdia rea" nu au vreo legatura.
      Multi vorbesc azi de "trecerea" de la democratia reprezentativa la cea directa (care are unele puncte asemanatoare anarhiei) - asa ceva, insa, e mult prea complicat chiar si intr-un stat cu doar cateva milioane de locuitori; anarhia ar fi cu atat mai complicata in aplicare. :)
      Cred ca anarhia nu prea are logica pentru ca nu poate fi aplicata; unele idei sunt bune, dar si in doctrina comunistilor au existat (exista) idei bune...
      Multumesc.
      Toate cele bune!

      Ștergere
  4. Eu am vazut mereu acest subiect ca pe o arma a unor grupuri care vor ceva si care au o inteligenta malefica. Intr-o societate este nevoie de un sistem. Inteligenta sistemului tine evident de inteligenta creatorilor. Si de empatia lor. Si de dedicarea lor pentru semeni, oricat de 'visator' ar suna.
    Anarhia nu va aduce decat noi dureri. Nu are cum sa fie o solutie. Calea noua va apare la o lume 'iluminata', nu neaparat in sens mistic, ci cu adevarat iluminata mental. Se spune ca in alte universuri ar exista. Dovezi nu am, dar daca cred ca in noi sunt bucatele de Dumnezeire, o trezire poate fi posibila. Habar nu am cand, dar eu una sper!

    Pupici si poate gasirea unei solutii nebanuite, Diana draga! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anarhismul nu poate functiona - cred ca e cert - decat, eventual, in comunitati mici.
      Nu i-as numi malefici mai ales pe tinerii care se gandesc la anarhism si care isi imagineaza "trunchiat" ceea ce ar putea urma; anarhia (mai mult) e o forma de protest, de impotrivire la extremism, de contestare a autoritatii, mai ales a unei autoritati care tinde sa controleze fiecare minut din viata unui om...
      Sigur ca in societate e nevoie de un sistem. Ar putea fi bun sistemul antic atenian decat ceea ce avem acum? Nu prea... E bun acest sistem in care traim? Nu prea... Si, astfel, ajung la ideea ta: fara oameni cu mintea deschisa, fara oameni care sa se gandeasca si la altii, nu doar la ei etc. niciun sistem nu pare bun, dar unele sunt mai bune ca altele. :)

      Multumesc, Suzana draga! La fel! :) Pupici! <3

      Ștergere
  5. Orice extrema e daunatoare. E foarte greu sa tii drumul drept, undeva pe la mijloc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Categoric ca extremele sunt, in general, daunatoare.
      Cred ca sa fim moderati nu e foarte greu.

      Ștergere
  6. Mereu or sa fie oameni care or sa vrea mai mult mai reoede, ce văd la alții... ar profita de anarhie si lipsa regulilor intr-o clipita, de unde ar ieși conflictele etc
    Unii spun ca din anarhie s-a născut societatea structurata, tocmai pt ca anarhia nu se potrivește cu rasa umană...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tuturor ne place sa avem lucruri frumoase si sa le avem acum, dar chiar nu ii inteleg pe aceia care vor neaparat sa aiba ce au altii, si chiar mai mult, doar pentru a avea si nu neaparat pentru ca le-ar trebui - in prea multe cazuri (pare un fel de concurs, si in unele cazuri devine adevarata batalie).
      Chiar ca rasei umane nu i se potriveste anarhia.

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.