Grija liberalelor pentru copii

De curând, femeile liberale – Organizația Femeilor Liberale (OFL), altfel spus – au ajuns la concluzia că sunt în pericol copiii, online, iar părinții nu au pârghii legale să își impună voința asupra activității copiilor, pentru binele acestora din urmă.

Ca să arate că fac și ele ceva, la Școala de vară, la mare (7-9 septembrie a.c.) – femeile din partidul zis Liberal – au ieșit la rampă c-o inițiativă legislativă privind siguranța copiilor în mediul online. Siguranța copiilor în viața de cu zi au rezolvat-o: nu mai sunt copii care abia au ce să mănânce de trei ori pe zi, nu mai sunt copii care merg pe jos la școală, mulți kilometri, indiferent de anotimp, nu mai sunt copii care învață în clădiri care stau să cadă și/sau școli în care nu au sursă de încălzire și/sau WC în incinta clădirii școlii, fiind nevoiți să meargă în fundul curții, și nu au apă curentă. Au rezolvat și problema cadrelor didactice, problema manualelor și toate celelalte probleme care pun în pericol sănătatea, integritatea și, uneori, chiar viața copiilor. Și atunci și-au îndreptat atenția spre mediul online.

Au numit campania Protejăm viitorul! Prin aceasta vor să încurajeze un dialog cu toți factorii de decizie sau grupuri interesate: părinți, profesori, copii, societate civilă, psihologi și medici, firmele din big tech, instituții ale statului sau decidenți politici. Zice, președinta OFL, senatoare:

În felul acesta vrem să le oferim părinților un instrument prin care să aibă ei puterea de a stabili ce au voie și ce nu au voie să facă proprii copii în spațiul online.

Până la această lege părinții nu au puterea de a stabili ce au voie să facă, online sau nu, copii lor?

Constituția României amintește despre Protecția copiilor și tinerilor, despre drepturile lor și ale părinților. Autoritatea părintească este reglementată în codul civil; sintagma autoritate părintească desemnează ansamblul de drepturi și îndatoriri ce revin părinților pentru protecția copilului, atât în persoana acestuia, cât și în bunurile sale. Se face referire la autoritatea părintească și în Legea 272/2004, privind Drepturile copilului. Mai exista COPPA - Children's Online Privacy Protection Act, adică Legea privind protejarea confidențialității online a copiilor.

E o realitate: copiii pot fi în pericol navigând online. Oare, n-ar fi mai bună educația în acest sens în locul unei noi legi prin care obligi părinții să-și dea acordul expres pentru ca minorii sub vârsta de 16 ani să-și facă un cont/să acceseze diverse platformede socializare? Doar întreb. În plus, la cât de inventivi sunt adolescenții (și nu doar ei), n-ar reuși ei să ocolească filtrele pe care liberalele le vor impuse printr-o nouă lege?! Știu ele, oare, că există, deja, reglementări de gen? Doar întreb.

Apoi: ce înseamnă acordul expres al părinților? Cum ar face ei asta? In proiectul de lege al liberalelor nu scrie decât că amănuntele de gen vor fi reglementate prin ordin de ministru. Exercițiu de imaginație: copilul X vrea cont pe site-ul cutare (sau vrea doar să citească/vadă ce e pe acolo, fără a-și face cont). Trebuie să-și dea acordul expres părintele / tutorele? Cum? Trimite către acel site copiile documentelor de stare civilă? Pe FB, pe YT, să zicem, dacă vor cont adolescenții / copiii.... Părinții vor trimite acte de stare civilă? Vor fi nevoiți să-și cumpere semnătură electronică? Cum va fi verificat consimțământul explicit al părinților?

Desigur, există mai multe variante: părintele va trebui să folosească un card de credit/de identitate, eventual, un număr de telefon la care să fie sunat (audio-video) și altele asemenea. Dar! În funcție de metoda de identificare a părinților, pot exista diferite probleme: părinții nu au timp să îndeplinească procedura; părinții nu vor să dea atât de multe date personale către siteuri; unii părinți nu știu cum să procedeze, alții s-ar putea să nu aibă un card; sunt copii care nu sunt crescuți de părinți dar nu s-a instituit tutela; unii copii pot avea nume diferit de al părintelui care îi are în grijă s.a.m..d. În plus! Dacă un părinte nu poate, nu vrea etc. să ofere acest acord înseamnă că toți copiii cu vârsta sub 16 ani care au azi conturi online vor pierde accesul. Ce reacție credeți că vor avea?

Părinții își dau acordul ca minorii sub vârsta de 16 ani sa aibă cont pe platforma de socializare X, dar:

1. Copilul ar putea să fie victima bullying-ului, a traficanților de oameni sau de droguri.

2. Părinții ar putea să nu înțeleagă foarte bine care e tema unei platforme sau alta și să-și dea acordul în necunoștință de cauză.

Or mai fi și alte puncte, dar ce se întâmplă în astfel de cazuri? Copilul răpit nu mai e căutat pentru că și-a dat părintele acordul să aibă cont pe undeva? Părinții vor fi trași la răspundere pentru că și-au dat acordul?

Din câte milioane de copiii or avea azi conturi pe aiurea, fără acordul părinților, un procent nu tocmai mare de copii au probleme grave online – de-ar fi foarte mulți bănuiesc că ar fi interzis accesul total – cu sau fără acordul părinților.

Sunt o mulțime de întrebări tehnice la care mi-ar plăcea să aflu răspuns de la membra liberală care a prezentat public proiectul de lege... In proiectul de lege nu existălămuriri, ci doar trimiteri la ce vor face alții dacă - prin absurd, din punctul meu de vedere - proiectul va primi girul unor părințiși va fi - prin absurd - votat de parlamentari.

Liberala care a prezentat public proiectul acesta ne spune că și alte state au astfel de legi: Franța, Germania, Marea Britanie, S.U.A. (doar câteva state de aici au o astfel de lege) Ce nu ne spune: vom fi nevoiți să oferim online tot mai multe date personale, pentru că, implicit, pare că ni se vor cere date câte în lună și în stele să dovedim că nu suntem minori. Nu ne spune nici câte discuții sunt pe marginea acestor legi în statele unde există – inclusiv despre dreptul la libera exprimare a copiilor.

Mai zice reprezentanta liberalelor:

Foarte mulți părinți cer un act normativ care să reglementeze ceea ce pot face copiii pe internet. (...) Acest proiect legislativ – care se află încă în faza incipientă a unei dezbateri publice – este cerut de societate.

Oare, societatea nu cere, mai întâi - sau în paralel - protejarea copiilor în real? Doar întreb.

În opinia inițiatoarelor, o astfel de lege e menită să rezolve trei probleme uriașe (nu-mi aparține exprimarea) cu care ne confruntăm în societatea modernă:

1. Efectele psihologice și neurologice nocive pe care supraexpunerea la ecrane și dependența de online le generează în rândurile copiilor, mai ales a celor de vârste fragede.

Ok. Nu tot ei, politicienii – de grija copiilor – susțineau ca toți copiii să învețe folosind tableta, laptopul etc. și mai puțin manualele fizice? Când citesc lecțiile pe un ecran nu se supraexpun?

2. Unele platforme sociale s-au transformat în locuri pline de activități infracționale grave, cărora copiii le cad pradă.

Haida-de! Parcă numai platformele sociale! Cică, zice liberala, foarte mulți își procură drogurile prin intermediul unor tipuri de social media... Dacă vor cere acordul explicit al părinților cei care vor droguri vor avea acces mai greu?! Oamenii aceștia chiar nu au idee ce-i posibil cu tehnologia? Chiar cred aceste persoane că un copil/adolescent fără conturi online – cu sau fără acordul expres al părinților – nu va obține ceea ce vrea?

Tot pe platformele sociale - se mai zice in discurs - se întâmplă adesea să acționeze grupuri de trafic de carne vie... Pfoaaa! În momentul în care părinții își vor da acordul expres copiii lor vor fi salvați!

La fel cum cea mai mare parte a bullying-ului se desfășoară online - se argumentează in continuare. Uau! O lege care pretinde părinților acord expres pentru conturile / accesul online al copiilor va eradica / reduce bullying-ul, online sau nu! Adică să cred că... in cazul in care o mie de copii au cont pe site-ul X (cu acordul părinților, evident!) bullying-ul nu va mai fi bullying pe acel site. Serios?

Avem cazuri de șantaj și de pedofilie sau pornografie infantilă- se mai spune. Cum ar rezolva acordul expres al părinților – măcar un pic! - aceste porcării? Politiciencele acestea chiar n-au idee câte cazuri de pedofilie au fost supuse judecății și pedofilii au scăpat total sau foarte ieftin, în real? Le invit să citească doar site-ul Dela0 (https://beta.dela0.ro/), dacă mai mult n-or putea. Sau, mai recent (septembrie a.c.): un cadru didactic predă/preda la două instituții de învățămant dintr-un oraș din Ro deși numele lui apare in registrul infractorilor sexuali.

3. Mediul online a devenit un catalizator al comportamentului teribilist. Din dorința de validare socială, mulți oameni (printre ei și copii) fac lucruri periculoase sau ilegale (...)

Urmează câteva exemple mediatizate pe larg in ultimul timp (la câte fac adolescenții și fără mediul online nu se pune, desigur). Un exemplu tot copiez aici: acte de violență explicită sau de infracțiuni cu tentă sexuală. Infracțiuni cu tentă sexuală?! Sunt sau nu sunt agresiuni sexuale (infracțiuni contra libertății și integrității sexuale)...  Unii, din dorința de validare politică, vin cu idei de legi inutile.

Ce propun femeile liberale?

Un proiect de lege care instituie măsuri eficiente și adaptate noilor realități (n.b. fie vorba: realitățile astea noi sunt vechi de mulți ani), pentru a crea un mediu online mai sigur pentru minori, cu prevederi clare pentru copii, părinți și furnizori de servicii online.

Altfel spus, vor să le impună părinților – și copiilor - unele prevederi. Vor sancționa părinții dacă nu știu să folosească un computer sau alt dispozitiv pentru a-și da acordul? Vor suferi copiii.

Obiectivul principal (...) este de a oferi mai multă putere părinților pentru a controla ceea ce fac copiii lor în mediile digitale. Este vorba de un control parental real care nu poate fi exercitat în lipsa unor reglementări exprese.

Pfuuu! Altfel spus, părinții nu își pot exercita autoritatea părintească (n-au control parental real!) în materie dacă nu au o astfel de lege?! Ha! Părintele poate (și are dreptul!) să supravegheze activitatea copilului său atât în mediul online cât și în real. Există, de mai mult timp, diferite metode prin care părintele care vrea poate controla / interzice ce face copilul său minor online.

Legea prevede o abordare triplă: acord parental explicit, responsabilizarea furnizorilor de servicii online și supravegherea de către autoritățile statului:

1. Până la vârsta de 16 ani minorii pot crea și utiliza conturi online doar cu acordul parental.

Zic și io: minorii aceștia nu pot accesa site-uri fără să aibă un cont? Pot! Nu pot accesa site-uri folosind contul altuia? s.a.m.d.

2. Se va institui un set de obligații pentru furnizorii de servicii online: filtre automate privind materialele care pot avea un conținut dăunător pentru dezvoltarea sănătoasă a minorului, adecvarea conținutului pentru siguranța minorului și eliminarea oricărui conținut cu caracter publicitar destinat copiilor.

Doar întreb: cum va fi în cazul unui magazin online? Copilul nu ar putea face cont pe un site de gen – teoretic – dar nici să viziteze site-ul n-ar avea voie fără acordul expres al părinților? Pe site-uri pentru jucării și altele destinate copiilor (sau nu) sunt reclame destinate copiilor (în ce sens conținutul să nu aibă caracter publicitar destinat copiilor? e un sens prea larg)

3. Autoritatea Națională pentru pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANARC) va verifica respectarea obligațiilor instituite.

Hm. De fapt, pare că ei vor un control mai aprofundat asupra vieții private. Altfel ce să supravegheze în plus autoritățile statului? Furnizorii de servicii online au cam implementat diferite filtre pentru protejarea minorilor – să-i supravegheze statul pe ei!

De ce cred aceste persoane că o astfel de frecție la picior de lemn este o soluție bună?

Zic politiciencele:

1. Mai multă siguranță pentru copii.

2. Responsabilitate partajată (furnizorii de servicii, părinți, autorități publice).

3. Mai bună reglementare (ANRC ar putea face verificări periodice, iar responsabilitățile și sancțiunile pentru furnizori online ar fi clare).

Zic și eu: părinții pot fi excluși, practic, din această lege – e între furnizori și stat în fond. Mai ales că nu toți părinții pot/știu să facă ce le va pretinde statul printr-o astfel de lege.

4. Educație digitală – legea încurajează o mai bună înțelegere a pericolelor online și promovează educația digitală atât pentru copii cât și pentru adulți.

Acest punct 4 ar fi de râs în hohote, dacă n-ar fi de plâns (chiar și plâns de milă, cu astfel de politicieni). Ei fac educația prin norme imperative! Oare, își amintesc acești deținători de funcții strălucite că există un cod penal, un cod rutier și etc. multe legi și coduri ale căror prevederi nu rezolvă mare lucru acolo unde nu este educație?! De ani și ani sunt aceste coduri și legi; și...? Ar putea conștientiza pericolele un om educat – dar nu prin norme imperative!

Persoana liberală încheie, cu hotărâre: Siguranța online a copiilor noștri nu e negociabilă!

De acord, dar... Cum au rezolvat siguranța copiilor offline? Ce-ar fi să se ocupe de siguranța copiilor în școli, în spitale, în instituții de îngrijire s.a.m.d.?

Nu reușesc să înțeleg de ce înainte de a veni cu legi practic inutile nu insistă să fie aplicate cele care există.

Poate că nu mai văd pădurea din cauza copacilor, dar inițierea unei astfel de legi mă duce cu gândul la vorba aia: Mircea, fă-te că lucrezi!

Acesta este punctul meu de vedere, exprimat la vedere și argumentat cum m-am priceput. Prefer să nu fiu victima mirajului celor care promit să mă apere, să apere copiii...

Cei care au un punct de vedere cu privire la o astfel de lege îl pot exprima la adresa de mai jos, unde pot citi cele vreo șase articole ale proiectului de lege (formularul e la finalul paginii):

https://campanii.pnl.ro/protejam-copiii-online/

Să protejăm copiii: cartele telefonice preplătite nominale, legalizarea prostituţiei

La ce “protecţie” s-au gândit unii?! Să nu se mai vândă cartele telefonice decât cu “buletinul” (la câte de uşor pot falsifica unii acte de identitate e chiar de râs, pentru că vânzătorii de cartele nu sunt experţi in materie de acte false). Cum protejează asta un minor, de exemplu, care cere ajutor de pe o cartelă nominală dacă nu poate fi localizată persoana?! Ei află evidenţa: cine sună şi unde locuieşte, dar dacă nu e la adresa de domiciliu unde-i protecţia?! Câtă ipocrizie la acel politician care a reiterat ideea profitând de o tragedie! (ne bagă pe gât un “pachet” prin care se urmăreşte cu totul altceva). Ar trebui să permitem şi acele “uşi din spate” pentru ca unii să aibă acces la computerele şi telefoanele noastre ca să preîntâmpine pornografia infantilă, traficul de persoane şi altele de gen?

Legat de protejarea minorilor (şi nu numai) împotriva traficului de persoane, pornografiei, sclaviei sexuale etc., unii discută despre o lege care să reglementeze… prostituţia!!! Adică… vor minore cu vârsta de la 15 ani in sus in bordeluri?! In unele state in care prostituţia e legală există la fel de multe probleme cu traficul de persoane şi sclavia sexuală.

Cuvintele de genul “trebuie să avem grijă de copii” sunt manifestarea ipocriziei in gura politicienilor, mai ales. Ei ar putea proteja minorii măcar împotriva relaţiilor sexuale “consimţite” între minori şi adulţi, pentru că pot modifica limitele legale de vârstă pentru astfel de relaţii. Dar ei - deşi câteva organizaţii s-au opus şi au cerut vârsta limită 18 ani (nu doar in România) - au ales ca limită minimă vârsta de 15 ani pentru relaţii sexuale, “consimţite”, cu adulţi. Astfel, fete in vârstă de 15 ani pot deveni mame = copii cu copii (numărul de minore care devin mame este in creştere). Unii ar spune că nu-i bai. Ba este, pentru că cele mai multe astfel de cazuri se întâmplă mai ales in comunităţile sărace şi foarte sărace, unde puţini sunt cei care îşi pot permite să-şi dea la şcoală copiii.

In codul civil român, in art. 41 e reglemantată capacitatea de exerciţiu a minorului care a împlinit vârsta de 14 ani. Această capacitate este restrânsă (până la împlinirea vârstei de 18 ani) şi minorul poate încheia acte juridice numai cu încuviinţarea părinţilor sau, in anumite cazuri, a autorităţii tutelare.

In ceea ce priveşte căsătoria, (art. 272 cod civil) vârsta matrimonială este de 18 ani, dar codul civil prevede şi posibilitatea căsătoriei minorilor care au împlinit vârsta de 16 ani, dar in anumite condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ (una dintre acestea e starea de graviditate, naşterea unui copil - minora in vârstă de 15 ani devenită mamă nu are dreptul să se căsătorească! - se deduce din acest text). Câţi adulţi care lasă gravide minorele se căsătoresc cu acestea? In general, diferenţa de vârstă nu e foarte mare: ea vreo 15-17 ani, el vreo 20-25. Câţi îşi asumă răspunderea creşterii unui copil? Da, poate fi obligat să plătească pensie de întreţinere pentru copil, dar dacă fata este dintr-un sat uitat de lume puţin probabil să cheme in judecată tatăl copilului. Şi, uite aşa, copiii vin pe lume şi mulţi ajung ai nimănui, abandonaţi prin spital, in cele mai bune cazuri.

Sunt cazuri in care părinţii minorilor anunţă poliţia despre faptul că fiica lor (de regulă) in vârstă de 15-17 ani a plecat să gospodărească in casa unui adult in vârstă de 30-40 de ani. Nicio o problemă! Dacă ea vrea, asta e, legea îi dă dreptul să întreţină relaţii sexuale şi cu un bărbat care i-ar putea fi tată sau chiar bunic. Nu le pasă tuturor că acea minoră nu mai merge la şcoală. Şi tot politicienii visau să amendeze părinţii care nu îşi trimit copiii la şcoală, la învăţământul obligatoriu! Pe partenerii majori ai minorilor care nu mai frecventează şcoala nu-i amendează?!

In codul penal român este reglementată răspunderea penală a minorului care săvârşeste infracţiuni. Astfel, in art. 113 (Limitele răspunderii penale) se dispune:

(1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.
(2) Minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ.
(3) Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.

Conform legii penale din România, lipsa discernământului minorului care are vârsta între 14 şi 16 ani este prezumată, el răspunzând penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ. Ce-i face pe legiuitorii români să creadă că un minor in vârstă de 15 ani are discernământ şi înţelege ce înseamnă / ce implică, de fapt, o relaţie sexuală cu un adult?!

Actul sexual între minori nu se pedepseşte, când este consimţit (v. pct 5 art. 220). In funcţie de vârstă, minorii răspund sau nu penal. Altfel spus, e necesară o educaţie serioasă pentru a proteja minorii împotriva altor minori.

Art. 220, cod penal: Actul sexual cu un minor

(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 13 şi 15 ani se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Fapta prevăzută în alin. (1), comisă de un major cu un minor cu vârsta între 15 şi 18 ani, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi dacă:
a) minorul este membru de familie al majorului;
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situaţia deosebit de vulnerabilă a acestuia, ca urmare a unui handicap psihic sau fizic ori ca urmare a unei situaţii de dependenţă;
c) fapta a pus în pericol viaţa minorului;
d) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
(4) Fapta prevăzută în alin. (1) şi (2) se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când:
a) minorul este membru de familie;
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului;

c) fapta a pus în pericol viaţa minorului;
d) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.

(5) Faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) nu se sancţionează dacă diferenţa de vârstă nu depăşeşte 3 ani.

[...]

Greşeli (in opinia mea) pe care le fac foarte mulţi adulţi: li se pare firesc şi nu încearcă să împiedice astfel de relaţii; sunt şi părinţi care-şi încurajează fiii minori să “marcheze” cât mai mult (“să se bucure de viaţă”) şi părinţi care-şi încurajează fiicele minore “să pună mâna pe cutărică”…

Art. 221, cod penal: Coruperea sexuală a minorilor

(1) Comiterea unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art. 220, împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, precum şi determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel de act se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când:

a) minorul este rudă în linie directă, frate sau soră;

b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;

c) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.

d) fapta a pus în pericol viața minorului.

(3) Actul sexual de orice natură săvârşit de un major în prezenţa unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(4) Determinarea de către un major a unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani să asiste la comiterea unor acte cu caracter exhibiţionist ori la spectacole sau reprezentaţii în cadrul cărora se comit acte sexuale de orice natură, precum şi punerea la dispoziţia acestuia de materiale cu caracter pornografic se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(5) Faptele prevăzute în alin. (1) nu se sancţionează dacă diferenţa de vârstă nu depăşeşte 3 ani.

Cine vrea să protejeze minorii de raporturi sexuale “consimţite” cu adulţi are de făcut un singur lucru: interzice prin lege relaţiile sexuale între minori (indiferent de vârstă) şi adulţi (de la 18 ani in sus). Sau, poate că ar trebui întrebaţi adolescenţii ce-şi doresc, ce-i deranjează, cum cred ei că s-ar simţi protejaţi de eventuale abuzuri.

O politică serioasă de protecţie a copilului este imperios necesară într-un stat care-şi spune civilizat.

Copiii, adolescenţii - tinerii, in general (cred ca şi mulţi adulţi) - trebuie să primească informaţii relevante şi actualizate care să-i ajute împotriva pericolelor de azi, cum ar fi intimidarea cibernetică (cyber bullying), sfaturile medicale online, trimiterea şi/sau primirea fotografiilor / textelor cu un conţinut explicit sexual (chiar dacă e chiar el in poză şi trimite prietenilor / iubitei / iubitului), abuzurile sexuale din partea colegilor sau din partea persoanelor care îi au in îngrijire ş.a.m.d.. Nu poţi proteja un copil dacă nu îi spui la ce pericole se poate aştepta şi cum se poate apăra. Nu poţi proteja un adolescent împotriva unei sarcini nedorite dacă nu îi spui nimic despre cum “se fac copiii”; sunt adulţi care cred că femeile/fetele nu râmân gravide la primul lor contact sexual!!

"Fapt divers"

Anul trecut, in Franţa, a fost adoptat un proiect de lege prin care vârsta consimţământului sexual să fie scăzuta de la 16 ani la 15 (cum este şi in RO din anul 2009); nu ştiu dacă a devenit lege la acest moment. Au încercat unii să coboare această limită la vârsta de 13 ani (cum au încercat şi in RO la adoptarea noului cod penal - cândva prin anul 2009). 

Vârsta consimţământului sexual este diferită in statele lumii; in Angola, de exemplu, e de 12 ani, in Japonia de 13, in unele state americane este vârsta majoratului, in unele state musulmane este "după căsătorie" ş.a.m.d. (sursa: culturavietii.ro) dar in cele mai multe este de 16 ani (cum a fost şi in RO până la noul cod penal).

Am nevoie de tine. Provocare muzicală cu mesaj social

Conform unui angajament luat în faţa Comisiei Europene, România trebuie să închidă centrele de plasament de tip vechi până în 2020, copiii urmând a fi plasaţi ori la asistenţi maternali, ori la unele rude care îi doresc, ori in case de tip familial in care să crească între 10-12 copii şi unde aceştia au parte de atenţie şi de afecţiune, sunt implicaţi in activităţile casnice, sunt învăţaţi să se descurce singuri, iar spaţiul seamănă mai mult cu o casă in care locuieşte o familie numeroasă şi nicidecum cu un orfelinat şi să nu mai sufere abuzurile pe care le implică viaţa într-o instituţie.

Friends of Hope and Homes - Am nevoie de tine (Official video) - vizionare pe YT:

https://www.youtube.com/watch?v=jWKOeD_wh9U

======================================================================

Friendship Friday! 

Provocarea muzicală lansată de Carmen pe blogul ei, Între vis şi realitate.

======================================================================

Hope and Homes for Children si JYSK România, partener strategic al Fundaţiei, desfăşoară campania ”Am nevoie de tine” pentru a atrage atenţia asupra nevoii de a închide orfelinatele şi de a oferi copiilor din ele o copilărie aşa cum merită, cu o şansă reală de a se descurca după împlinirea vârstei de 18 ani când, in mod obişnuit, sunt nevoiţi să părăsească centrul de plasament. Iniţiativa campaniei îi aparţine lui Alex Bratu, Country Manager pentru JYSK România şi Bulgaria şi membru în cadrul Board-ului Hope and Homes for Children, care a şi compus şi scris versurile unui cântec dedicat copiilor din orfelinate: ”Am nevoie de tine”. Alex Bratu şi alţi 10 artişti, reuniţi sub numele Friends of Hope and Homes îndeamnă la fapte bune: o donaţie de 2 euro / lună prin SMS la numărul 8844 cu textul HOPE în beneficiul Fundaţiei Hope and Homes for Children, donaţie prin care contribuim şi noi la închiderea orfelinatelor din România şi găsirea celor mai bune alternative pentru copiii din ele, printre care se numără şi construcţia de case de tip familial. După trimiterea SMS veţi primi un mesaj in care vi se mulţumeşte şi vi se spune cum puteţi opri - dacă vreţi - donaţia lunară.

Artiştii Alexandra Ungureanu, Alexandra-Maria Hojda, Ligia Hojda, Flavia Hojda, Laura Mihăilă, 1Q Sapro, Adrian Mariaş (aka Geagea), Pavel Ulici, Marius Popa şi Andrei Neagu au răspuns afirmativ invitaţiei lui Alex Bratu, astfel devenind vocea copiilor din orfelinate care au nevoie de o copilărie aşa cum merită şi de un viitor mai bun. Orchestraţia şi aranjamentul muzical sunt realizate de Adrian Tăbăcaru.

Directorul regional Hopes and Homes for Children pentru Europa Centrală şi de Sud, Ştefan Dărăbuş afirmă că la nivelul întregii ţări sunt 50 de centre care trebuie să fie închise urgent, cele mai multe fiind in judeţele Iaşi, Buzău, Constanţa, Vâlcea, Braşov, Tulcea, Neamţ, Prahova şi Timiş. Autorităţile centrale se gândesc ca în viitoarele case de tip familial să stea câte 16 copii, şi nu 12 ca până acum. Organizaţiile non-guvernamentale nu sunt de acord, pentru că dezvoltarea copiilor nu ar mai fi tocmai armonioasă.

Pentru mai multe informaţii:

https://www.hopeandhomes.ro/inchidere-orfelinate

Guvernul a aprobat modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, principalele schimbări vizând finalizarea dezinstituţionalizării copiilor până la sfârşitul anului 2020, încurajarea plasamentului la familie sau rude, prin acordarea unei  indemnizaţii de sprijin de 400 de lei şi interzicerea instituţionalizării copiilor în centre de plasament de tip vechi începând cu data de 1 ianuarie 2020.

Pentru mai multe informaţii:

http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/comunicare/comunicate-de-presa/5545-cp-guvernul-interzice-institutionalizarea-copiilor-centre-vechi-ianuarie-2020-12062019

Pentru şi mai multe informaţii, inclusiv statistici, Grupul pentru Dialog Social (GDS) a organizat o dezbatere dedicată situaţiei copiilor instituţionalizaţi din România:

https://revista22.ro/dezbateri-gds/copiii-din-orfelinate-un-sistem-care-nu-se-mai-vindeca

Ziua Internațională a Drepturilor Copilului

Scopul sărbătoririi acestei zile este sensibilizarea opiniei publice la aceste drepturi fundamentale, de multe ori nerecunoscute.

Astăzi, 20 noiembrie, în întreaga lume se marchează, la iniţiativa Organizaţiei Naţiunilor Unite, Ziua Internaţională a Drepturilor Copilului. În această zi, în anul 1959, Adunarea Generală a adoptat Declaraţia pentru drepturile copilului, iar în 1989 Convenţia cu privire la drepturile copilului.

Experţii menţionează că în fiecare ţară copiii au problemele lor. Dacă în ţările dezvoltate este vorba de urmările negative ale dependenţei de televizor şi computer, în ţările din Africa şi Asia copiii sunt ameninţaţii de foamete, SIDA, analfabetism şi conflictele armate. În medie, copiii reprezintă 20-25% din populaţia planetei.

Prin Declarația pentru drepturile copilului adoptată în anul 1959 s-a dorit extinderea protecției speciale enunțată în Declarația de la Geneva din 1924 privind Drepturile Copilului fiind o extindere a Declarației Universale a Drepturilor Omului. Această declarație din 1959 a fost baza adoptării, 30 de ani mai târziu, pe 20 noiembrie 1989, a Convenției cu privire la Drepturile Copilului care a intrat în vigoare la 2 septembrie 1990 - Convenţia a fost ratificată de Romania prin Legea nr. 18/1990, la 28 septembrie 1990. Prevederile Convenţiei, au stat la baza elaborării Legii privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, prin care se fac cunoscute drepturile şi libertăţile de care trebuie să se bucure fiecare copil. Această legea este Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, lege ce tocmai a fost modificată prin Legea 257/2013, unde, între alte modificări, în art. 48 al. 2 e prevăzut: în cadrul procesului instructiv-educativ, copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de către cadrele didactice, personalul didactic auxiliar şi cel administrativ şi de a fi informat asupra drepturilor sale, precum şi asupra modalităţilor de exercitare a acestora.

Ca o completare, facută de reprezentantul ministerului în materie: sancțiunea se aplică dacă e produsă elevului o traumă psihologică…

Pedepsele corporale sau alte tratamente degradante în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise - dar aceasta se știe de ceva timp.

Aștept ca și dispozițiile privind tratarea cu respect a cadrelor didactice și a personalului auxiliar să fie reglementată prin lege iar părinții ai căror copii încalcă dispozițiile să fie sancționați la fel.

Aveți grijă de copii oriunde îi întâlniți și indiferent ai cui sunt!

Copilul este tatăl omului mare - Sf. Augustin

Legea nr. 272 / 2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

Legea nr. 257 / 2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

Declarația pentru drepturile copilului, din anul 1959:

http://salvaticopiii.ro/upload/p000600010000_Declaratia%20drepturilor%20copilului%201959.pdf

Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptata in anul 1989:

http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/18_1990.php

Declarația de la Geneva din 1924 privind Drepturile Copilului:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Declara%C8%9Bia_de_la_Geneva_din_1924_privind_Drepturile_Copilului

Declarația Universală a Drepturilor Omului:

http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/drepturi_onu.php