Jocul celor 12 cuvinte (225)

A avea acces la forul interior, și a trece de la realitatea, care pare cenușie, uneori, adultului responsabil, la cea a copilului care trăiește pentru vise, pentru a scrie pagini cu planuri mărețe în sufletul  tău,  e ca și cum ai parcurge un tunel lung, foarte lung, la capătul căruia vei descoperi un plic neobișnuit în care sunt pecetluite rândurile scrise de acea mână abia obișnuită cu scrisul; și n-o să poți desluși slovele dezordonate. În acest parcurs auzi repetându-se o melodie cunoscută pe care, cineva, cândva, o fredona pentru tine. Un gând se conturează sub fruntea ta:

- Ce-ar fi dacă aș elibera copilul din mine?! El nu știe să joace teatru.

- Nu te grăbi - ar răspunde o voce, îndemnând la temperare. Spre apusul târziu al vieții vei fi iar copil: multe îți vor fi permise, multe îți vor fi trecute cu vederea.

În acel moment îți dai seama că tot ce poți face este să rȃzi cu poftă, sincer, ca un copil, de câte ori privești în urmă și simți vreun regret. Realizezi că acel copil din tine e liber, dar l-ai ignorat.

₪₪₪

Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddie pe blogul său, Cartim.

Cele 12 cuvinte: cineva, melodie, interior, acces, gand, pagini, tunel, plic, teatru, vise, temperare, trece.