duminică, 29 septembrie 2019

Parfum de mere din deșert. Poveste parfumată


Încă de pe vremea când leopardul hălăduia în munții Jebel Hafeet, familia ei locuia în Buraimi, oaza aflată la mică distanță de acesta. 
Zaher, capul familiei, descindea din puternicul trib beduin din Levant, Dulaim. Străbunicul lui s-a căsătorit cu o ḥāḍir, fiica unor sedentari, și a fost alungat din trib. A încălcat legea tribului și a plătit. Dragostea pentru soția lui, însă, i-a ținut loc de mamă, de tată, de frați și surori. Zaher moștenea temperamentul străbunicului; își cunoștea rădăcinile, dar nu simțea impulsul de a-și duce familia în deșert, să călătorească din loc în loc, să sufere, poate, de foame și de sete. Se descurca bine în oază, avea o turmă de cămile și cei dragi aveau tot ce le era necesar. De apă nu duceau lipsă pentru că sistemul de irigațîi funcționa acolo de sute de ani și oamenii îl întrețineau cu multă atenție.
Pentru că apă era din belșug, curmalii creșteau înalți și dădeau o mulțime de fructe. 
Trandafirii deșertului, cu buchetele lor de flori roșii, și florile de acacia, parfumau zilele, iar trunchiurile și frunzele curmalilor ofereau materie primă pentru construcții, pentru împletirea diferitelor coșuri sau obiecte de mobilier și pentru foc.
Aaliyah părăsise minunata oază o singură dată, in copilărie, când au străbătut împreună deșertul pentru a-și cunoaște rudele beduine. Și ea și Kaamil au fost fascinați de lucrurile de preț care împodobeau cortul majlis ridicat special pentru vizita lor, dar nu i-a plăcut deloc că și ea și mama ei au fost obligate să poarte niște rochii foarte largi și să își înfășoare capul în baticuri imense - se simțea în rochie că într-un giulgiu, și abia mergea fără să se ȋmpiedice. Nu s-a opus pentru că a rugat-o mama să aibă răbdare și să onoreze gazdele. 
Acolo a văzut pentru prima dată mere. Erau verzi și aproape perfect rotunde. Parfumul lor era ușor acrișor și nu semăna cu nimic din ceea ce cunoștea. Își imagina că era acolo un coș întreg cu mere din Samarkand. Mintea îi fugise la Povestea Prințului Ahmed și a Zânei Paribanou, în care prințul a cumpărat un măr magic care vindeca orice boală dacă bolnavul îl miroasea.
Luase atunci acasă o mulțime de mere. Câteva semințe le-a plantat lângă zidul căsuței lor și, după aproape un an, a văzut că ceva verde încearcă să iasă din pământ. Și de atunci a tot crescut, dar mai era mult până să dea rod - dacă va da vreodată, să aibă la discreție acele mici sfere verzi al căror gust nu-l putea uita.
De atunci, a mai părăsit oaza numai pentru a urca în munți - la început cu tatăl și fratele ei, mai mare cu cinci ani, apoi singură. Cunoștea amplasamentul tuturor grotelor și pentru că a crescut cu poveștile din “Nopți arabe” visa cu ochii deschiși, uneori sub soarele torid al amiezii.
La vârsta ei ar fi trebuit să se căsătorească, dar nici un “prinț fermecător” nu trecea pe acolo. Caravanele veneau des, dar oamenii erau bătrâni, cei mai mulți, și veneau de departe.Tatăl ei nu voia să se despartă de ea și nici nu o voia slugă la cineva. Kaamil râdea, și-i spunea că o să ajungă să fie numită “vrăjitoarea din munți” pentru că îi plăcea să culeagă plante și să prepare ceaiuri și fel de fel de leacuri, ȋntr-o grotă. Și ea și fratele ei au învățat să citească dintr-o carte cu și despre plante. Kaamil s-a mulțumit cu puțin, dar ea a pus în practică ceea ce a învățat citind acea carte veche ajunsă acolo cine știe când. Ea-i spunea că și el va rămâne necăsătorit și îl vor numi oamenii “șoimul deșertului”, pentru că era un foarte bun vânător și știa să ia urma vȃnatului ca nimeni altul.
Fata era îndrăgostită de oază, de munte și deșert. Se încumeta să avanseze mult în deșert și chiar dacă vântul ștergea urmele știa să ajungă acasă, dar de câte ori sosea o caravană se prezenta repede să afle dacă negustorii nu aveau și mere verzi parfumate. Intr-o zi, doi frați - o fată și un băiat - i-au spus că au! Bucuria ei n-a mai cunoscut margini! A cumpărat câte mere a putut duce în traista care nu-i lipsea de pe umăr și, mai apoi, tatăl ei a cumpărat și restul merelor. Aaliyah a insistat ca cei doi să doarmă în casa lor până când vor pleca mai departe. Tatăl a făcut propunerea, și a fost acceptată. În sinea lui spera ca fiul sau Kaamil să o placă pe sora negustorului, care avea deja douăzeci de ani, și, în loc să poarte chipul acoperit, ea purta la brâu - ca și fratele ei, pe lȃngă pușcă - un cuțit cu lama curbată, khanja, semn că aveau rădăcini certe în triburile de beduini.  
Cu permisiunea fratelui fetei, Kaamil se plimba cu Orkideh în împrejurimile oazei. El, care nu mușcase în viața lui dintr-un măr, acum împărțea cu fata același măr verde - și-l ofereau unul altuia și Aaliyah era sigură că cei doi își imaginau că se sărută - ea așa ar fi făcut. Ea așa ar face: ar împărți un măr cu musafirul lor negustor. De când îl văzuse nu-și mai putea lua ochii de la el, dar îl privea pe furiș, pentru că era o fată educată. Mama ei, însă, a înțeles repede cum stau lucrurile și, din vorbă în vorbă, a aflat că bărbatul e necăsătorit, iar modul în care îi privea fiica îi dădea de înțeles că nici ea, lui, nu-i era indiferentă.

În seara zilei următoare urmau să plece, cu promisiunea că vor reveni curând. În zori, Aaliyah își uda copăcelul crescut din semințele plantate, când a simțit prezența cuiva în spatele ei. Negustorul îi zâmbea și îi întindea un măr verde. Aruncându-și pletele pe spate, fata s-a ridicat, a luat mărul și a mușcat din el cu poftă, apoi i l-a întins cu partea din care mușcase. El a dus mărul la buze și a mușcat încetișor, privind-o în ochii mari și negri.
₪₪₪
Poveste înscrisă în Clubul Poveștilor Parfumate găzduit de Mirela. Parfumul a fost ales de pandhoraa.
₪₪₪
Mukhalat Muhjah de la Khalis - Emiratele Arabe Unite, Dubai - e un parfum floral-fructat, proaspăt, ale cărui note de vârf sunt măr, vanilie și flori albe; notele de mijloc sunt lămâie și mandarină iar că notă de baza predomină moscul alb.
Khalis e o marca relativ nouă, prima ediție de parfumuri fiind lansată în anul 2014, ultima fiind din anul 2016. Nu am găsit data la care a fost lansat parfumul unisex Mukhalat Muhjah, dar am înțeles că mai este în producție. 

26 de comentarii:

  1. Povestea ta pare cumva desprinsa din Šeherezada ... :)
    Tare mi-ar place sa pot mirosii acei trandafiri ai deșertului, iar acacia ... regasesc de fiecare data în mierea care o folodesc dimineata, singura mea placer vinovata ca sa-mi îndulcesc cafeaua!
    Imi imaginez cat de "setoasa" si dornica de verde trebuie sa fie viata în desert!Mi-a placut foarte mult povestea ta! Nu cunosc parfumul dar sunt convinsa ca trebuie sa fie foarte ... oriental! :)
    Duminica placuta în continuare! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ambalajul parfumului m-a dus cu gandul la deshertul din Orient. :)
      Oooooh! Si mie mi-ar placea sa miros acei trandafiri, la ei acasa! Sa nu pui mierea in lichide fierbinti - cica "oxideaza" si isi pierde efectele curative, in cel mai bun caz. Vorbeste lumea, nu stiu - beau cafeaua amara si ceaiurile (cand beau) fara zahar - chiar si pe cel de lamaie. :)
      Oazele sunt ca niste insule verzi si daca nu esti la marginea lor iti poti imagina ca totul e verde in jur, pe sute de km. :)
      E oriental :) dar nu-ti muta nasul (am dedus din descrieri pentru ca nu am avut ocazia sa il incerc).
      Multumesc, Ella draga!
      Zile senine iti doresc! Pupici! <3

      Ștergere
  2. Hei, dar ce poveste frumoasă ai ţesut din aroma merelor!
    Interesantă abordare. "Mere din deşert"... chiar mă întrebam dacă a rodit până la urmă pomul acela, căci iubirea, se vede bine că şi-a întins vraja asupra personajelor.
    Bine te-am regăsit, Diana dragă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Dana draga!
      Ar trebui sa rodeasca, pentru ca-l iubea. :)
      Ma bucur ca am avut ocazia sa te regasesc pe aici.

      Ștergere
  3. Ok, Diana!
    Acum e rândul meu sa spun că aș vrea să existe o urmare a poveștii tale dar uite că ne lași să ne punem imaginația la lucru ��
    O poveste că în 1001 de nopți, cu parfum de trandafiri, gust de curmale, unde merele verzi sunt adevărate bijuterii, minunate descrieri!
    Dar scena sărutului mărului muscat e magistrala!
    E preferata mea!��
    Multumesc, Diana pentru minunata poveste!��

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, pandhorra draga! :)
      Un final cert am sentimentul ca "blocheaza" imaginatia (inclusiv pe a mea) :)) N-as sti ce sa aleg.
      Povestea ta mi-a dat ideea, intr-un fel, si faptul ca am gasit acest parfum (cautand "parfum de mere") :) m-a dus in desert.
      Cu drag! Ma bucu sa stiu ca ti-a placut. <3

      Ștergere
  4. Exotismul poveștilor tale venite din depărtări, din locuri magice și fete cu nume seducătoare, arată că știi multe despre viața din zonele locuite de beduini. Uite că și pe cei doi tineri frumoși tot un măr i-a unit!
    Cum arată parfumul de azi, operă de artă! Mukhalat Muhjah de la Khalis, cu măr și alte minunații în compoziție. E splendid.
    Îmbrățișări și o seară frumoasă, Diana dragă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stiu, dar nu prea multe. M-am documentat un picut pentru aceasta poveste - si cred ca se simte ca e cumva fortata pe ici-colo. :)
      Cu ocazia Povestilor parfumate mai aflu una-alta, mai merg in locuri care-mi plac sau care cred ca mi-ar placea... :)
      Ambalajul mi-a placut si mie - e unul dintre motivele pentru care am ales sa ma joc in jurul lui. :)
      Multumesc, Mirela draga! Te imbratisez, si iti doresc zile seninte!

      Ștergere
  5. Ce poveste! Nu credeam sa ajung tocmai prin deserturi si oaze pentru a simti arome de mar. Parfumul nu il cunosc, dar imi place teribil sticluta si arabescurile ei. La fel ca si meandrele povestii tale!
    Numai bine si frumos in aceasta toamna, Diana draga! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oazele au un parfum deosebit, pe care nu cred ca eu l-as putea descrie, dar pentru ca si mie mi-a placut foarte-foarte mult sticluta am ales sa ma joc pe acolo. :)
      Iti multumesc, Suzana draga! Minunat in toamna sa iti fie! Pupici! <3

      Ștergere
  6. Ce frumos ai scris. Cu parfum oriental, povestea ta, mi-a plăcut mult. 😀 O seara buna.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc (si) pentru compliment.
      Zile senine iti doresc!

      Ștergere
  7. Chiar sper sa fii existat asa eroi in realitate! Frumos povestesti :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca au existat - si, sigur, exista. :)
      Multumesc pentru compliment!

      Ștergere
  8. Diana draga... las un semn al trecerii mele pe aici si-a citirii unei frumoase povesti despre mere verzi, respect si iubire! lt.Mala.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc pentru compliment, draga Mala.
      Fiecare semn pe care il lasi aici ma bucura! :)

      Ștergere
  9. De ce nu ar rodi merele in desert? <3
    Ce poveste faina ai scris... wow. Mi-a placut tare mult :D.
    Acum sper sa nu visez beduini si camile :))). In fine, doar daca sunt si mere pe acolo... plantate de Aaliyah ( care mi-a amintit de cantareata si acum stau si ma intreb care era piesa aia de o tot ascultam eu...)
    Pupici cu mult drag :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate pentru ca nu e solul potrivit? <3
      Multumesc pentru compliment, Rux!
      N-ai visat, banuiesc, beduini si camile! :))
      Exista o cantareata cu acest nume?! Ups!
      Pupici cu drag-drag! <3

      Ștergere
    2. Ei... il planta intr-o oaza... si facea solutie cu drojdie de bere ca sa imbunatateasca solul (hahahha). Glumesc. Dar sa stii ca noi avem niste meri in sol lutos si totusi au dat rod (cand nu stropesc vecinii de ne omoara tot. :(

      Ei na... nu o stii pe Aaliyah? :D Try again. Un destin curmat absurd. A picat avionul in care era :(. (sau a fost ales intentionat numele :D - eu am o perioada cand ma prind mai greu.. hahahaha de la toamna pare-se)

      pup pup :D

      Ștergere
    3. Aaaa! Stiu de cine zici - am aflat despre ea cand cu accidentul de avion (si am uitat) :(
      Am ales numele pentru ca din araba se traduce prin: inalt, a ascede, exaltat. :) As fi ales altul daca-mi aminteam de cantareata.

      Cred ca pot fi aclimatizate si in zona desertica anumite soiuri de mere. Asa cum curmalii cresc (si) in Ro pot creste si merii acolo. :)
      Pupici! <3

      Ștergere
  10. frumoasa poveste! sa avem o toamna calda cu miros de mere :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc (si) pentru compliment!
      Sa avem, sa avem! :)

      Ștergere
  11. Când am văzut imaginea cu parfumul eu am crezut că este doar jumătatea poveștii, iar când am văzut cât de brusc să termină, am și înghițit odată în sec de era cât pe ce să mă sufoc cu marul lui adam :)))

    Multumim de povestea romantică !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu se termina brusc! Ce ar putea urma e deja istorie! :)
      Ai maaaare grija cu marul lui Adam! :))
      Cu placere!

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. ❤️ Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit eventuale obraznicii ale unora la adresa prietenilor. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.