Iubirea mea. Provocare muzicală

Până să văd serialul Crossing Lines (2013-2015), habar nu aveam că există Marc Lavoine; in serial joacă rolul şefului unei echipe de anchetatori internaţionali. Apoi am aflat că e şi cântăreţ. Mare filosofie; nu?!

Îmi place cum cântă (nu mă atrag toate melodiile pe care le interpretează, şi pe care le-am ascultat) şi mi-a plăcut in rolul şefului anchetatorilor internaţionali, de aceea am căutat informaţii despre el. Serialul e interesant - că tot am adus vorba - deşi unitatea de poliţie e ficţiune.

Marc Lavoine - Toi mon amour (vizionare pe YT):

https://www.youtube.com/watch?v=U02LXUNcdTo

Friendship Friday! 

Provocarea muzicală lansată de Carmen pe blogul ei, Între vis şi realitate.

Marc Lavoine s-a născut in 6 august 1962, in Longjumeau, en Seine-et-Oise (azi Essonne), o suburbie a Parisului. La vârsta de 16 ani a renunţat la studii şi s-a mutat la Paris, unde a urmat cursuri de actorie, fiind independent financiar. A apărut in mai multe seriale TV, ca actor de comedie, dar primul rol important l-a avut in 1981, in serialul Pause-café. In cinematografie s-a implicat serios începand cu anii 1990. Începe să cânte in anul 1983 dar devine cunoscut publicului in 1985, cu melodia Elle a Les Yeux Revolver.

Amândoi părinţii săi au fost activişti pentru drepturile lucratorilor, şi el este implicat in mai multe proiecte sociale, între care cel privind lupta împotriva analfabetismului in Franţa.

La începutul anului 1980 se căsătoreşte cu manechinul american Denise Pascale şi au împreună un băiat; la sfârşitul aceluiaşi an relaţia i-a sfârşit. In 1995 se căsătoreşte cu Sarah Poniatowski (o prinţesă de origine poloneză) şi au împreună trei copii; la începutul anului 2018 cuplul se desparte.

Ucis din greşeală. Brandon Lee

Brandon Lee s-a născut la 1 februarie 1965 in Oakland, California, SUA, tatăl lui fiind legendarul  actor de arte marţiale Bruce Lee. Avea opt ani când a murit tatăl său, şi a crescut in umbra acestuia. Copilăria şi-a trăit-o între China şi America, iar după moartea tatălui familia s-a stabilit in Statele Unite ale Americii. La şcoală a fost un elev-problemă şi a fost transferat la mai multe şcoli până şi-a încheiat studiile. A urmat Colegiul Emerson din Boston, Massachusetts, unde a absolvit teatrul şi după un an s-a mutat la New York, unde a urmat cursurile la Institutul de Teatru si Film Lee Strasberg.

La sfârşitul anilor 1980 şi începutul anilor 1990 a jucat in mai multe filme de acţiune cu buget redus. Mare parte din instruirea sa in artele marţiale a primit-o de la cei mai buni studenţi şi prieteni ai tătalui său: Dan Inosanto şi Richard Bustillo.

In 1990 a cunoscut-o pe Dianne Eliza Hutton, asistenta personală a regizorului Renny Harlin. Brandon şi Eliza aveau stabilită data nunţii in 17 aprilie 1993, dar el a murit in 31 martie 1993, împuşcat din greşeală la filmarea unei scene din filmul care l-a făcut celebru: The Crow (Corbul), film in care a interpretat rolul lui Eric Draven, un cântăreţ rock care s-a întors din morţi pentru a răzbuna moartea sa şi a iubitei. Cel care l-a ucis a fost actorul Michael Massee, Funboy in film, duşmanul lui Eric. Mai erau opt zile până la finalul filmărilor.

Iniţial, s-a dorit oprirea filmărilor, dar familia lui Brandon Lee şi logodnica acestuia au insistat ca producţia să fie finalizată, ca un omagiu pentru cel care avea să transforme personajul Eric într-un adevărat fenomen. Filmul, cu un buget de 23 de milioane de dolari, a adus producătorilor 94 de milioane de dolari in 1994 când a fost lansat.

The Crow a fost inclus de revista Empire in topul ceor mai bune 500 de filme din istorie şi s-a clasat pe locul 468.

Brandon Lee a fost înmormântat lângă tatăl său, in Cimitirul Lake View din Seattle, Washington.

Foto preluate de pe pagina de FB dedicata actorului:

https://www.facebook.com/pg/BrandonBLeeOfficial/posts/

Adaugat in febr 2021:

Anonim în comentariu din cont „fără profil” (link nevalid și de aceea șters în urma verificarii blogului pentru legături „rupte”):

Diana... Un glont orb e doar praf de pusca, fara glont efectiv, asa ca nu avea ce sa ricoseze :)

Răspunsul meu: Ok. :) N-am fost exacta in exprimare: cartus orb; nu stiu daca acestea pot ucide si prin ricosare (motivul pentru care am scris "cica"), dar de ranit ranesc si chiar pot ucide cand sunt trase de la distanta mica (50 cm sau mai putin).

Un dans. Provocare muzicală

    Şi Bruce Willis cântă. N-am aflat ieri asta, dar dacă tot l-am amintit, in postură de cântăreţ, pe actorul Hugh Laurie, am zis să nu-l omit pe Bruce Willis, care interpretează rolul eroului din seria “Greu de ucis” (Die Hard).

Versiuni ale acestei melodii au fost interpretate de mai multi artişti, de-a lungul timpului.

Bruce Willis - Save The Last Dance For Me

https://www.youtube.com/watch?v=1Ml0acyrMGc

(vizualizare pe YT)

Dacă e vineri, e Friendship Friday! Ne întâlnim la Carmen pe blog, Între vis şi realitate.

₪

Bruce Willis este unul dintre actorii care încă îmi plac, şi am văzut multe filme in care a jucat - unele mi-au plăcut foarte mult, altele mai puţin. Prima data l-am văzut in serialul “Moonlighting” (1985-1989), alături de actriţa Cybill Shepherd - acţiunea se derulează in jurul unei agenţii de detectivi particulari (un serial din categoriile dramă, comedie, mister). Un serial “uşor”, hazliu.

Ţi-a ieşit coşaru-n drum. Provocare muzicală

Melodia "Hai coșar, coșar” este pe coloana sonoră a filmului “De trei ori București” (1967), un film format din trei povestiri cinematografice distincte a căror acţiune se desfăşoară în Bucureşti. Cele trei părţi sunt scrise şi realizate de trei regizori diferiţi. Colea Răutu joacă in Partea a III-a, in rolul coşarului, desigur.

Distracţia începe vineri - Friendship Friday! - pe blog la Carmen: Între vis şi realitate.
(vizualizare pe YT)

https://www.youtube.com/watch?v=TxNGWQBNTU0

Colea Răutu s-a nascut in 28 noiembrie 1912 la Bălţi, in Basarabia, şi a murit in ziua de 13 mai 2008 la Bucureşti (74 de ani a petrecut pe scenă). A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică Bucureşti (promoţia 1947). Cariera şi-a început-o in calitate de corist la Opera din Cluj. A fost actor şi la Teatrul de Operetă şi la Teatrul de Stat din Piteşti. Pe scena Teatrului de Revistă “Cărăbuş” condus de Constantin Tănase interpretează pentru prima dată cântecul “Ţi-a ieşit coşaru-n drum”, de Gherase Dendrino, pe versuri de Puiu Maximilian, cântec devenit mai apoi slagăr.

Între anii 1952-1968 a fost actor la Teatrul Giuleşti (azi Odeon), la Teatrul Naţional din Bucureşti şi la Teatrul Nottara. A jucat şi in multe filme, inclusiv in serialul Toate panzele sus (1976, interpretându-l pe piratul zis “Spânul”). L-am văzut de curând in filmele: Acţiunea “Autobuzul” (1977), Revanşa (1978), Duelul (1981), dar mi-l amintesc din adolescenţă, când l-am văzut in unele filme istorice (n-am habar care exact).

Colea Răutu a fost distins cu titlul de Artist Emerit, cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) și cu Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler (2002). În anul 1988 a obţinut Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România pentru întreaga activitate, apoi Premiul la Festivalul de film Karlovy-Vary, Premiul Festivalului de film de la Moscova etc., iar la 14 mai 2002 a fost distins cu Premiul de Excelenţă în Cinematografia Românească  În anul 1998, monografia "Colea Răutu" de Doina Bunescu apare în cadrul seriei "Centenarul cinematografului românesc" iniţiată de Uniunea Cineaştilor.

A publicat diferite articole de film şi de teatru. A fost membru al Uniunii Cineaştilor şi al Uniunii Teatrale din România - UNITER. Colea Răutu şi Ernest Maftei sunt membri fondatori ai Uniunii Cineaştilor din România.

Spunea despre el Nichita Stănescu: […] Colea Răutu este un om dizolvat total în omenie. Nu s-a băgat niciodată în față, nelăsându-se niciodată să fie la urechea țâncilor, trăindu-și rolurile cu mult mai mult decât ele meritau. […]

Surse info:

http://aarc.ro/personalitate/view/colea-rautu

https://jurnalul.antena3.ro/stiri/observator/colea-rautu-a-plecat-la-ceruri-124517.html

Silviu Stănculescu. In memoriam

Actorul Silviu Stănculescu, a încetat din viaţă, in noaptea de joi spre vineri, 23 octombrie 1998, la Spitalul "Victor Babeş", unde fusese internat cu leucemie. Avea doar 66 de ani.

S-a născut la Timişoara, in 24 ianuarie 1932. A fost un actor care mi-a plăcut foarte mult. Era stilat şi avea talent. Pur şi simplu am uitat de el, până de curând, când am avut de scris o recenzie (mai mult o “analiză”) pentru filme vechi româneşti de propagandă comunistă, in general.

Aşadar, l-am revăzut de curând jucând in filmele: Străzile au amintiri (1962), Dincolo de barieră (1965), Conspiraţia (1972), Acţiunea Autobuzul (1978, film inspirat de fapte reale desfăşurate in anul 1976), Revanşa (1978), Un om in loden (1979), Al treilea salt mortal (1980), Şantaj (1982), dar a jucat in multe alte filme şi in multe piese de teatru.

In anul 1956 a absolvit Institutul de Studii Teatrale şi Cinematografice; in anul 1960 a jucat in primul film: Aproape de soare, un film care prezintă viaţa muncitorilor din Combinatul Siderurgic Hunedoara (nu l-am văzut).

A fost coleg de generaţie cu mari nume ale scenei româneşti: Amza Pellea, Victor Rebengiuc, Constantin Rauţchi, Sanda Toma, Silvia Popovici, Flavia Buref, Draga Olteanu, Mircea Albulescu, Gheorghe Cozorici, George Constantin şi alţii.

Penultimul său rol a fost in  Triunghiul morţii (premiera in anul 1999), regizat de Sergiu Nicolaescu, in care a interpretat personajul generalului Berthelot, împărţind afişul cu Ion Dichiseanu (n, 20.10.1933) şi Iurie Darie. Am dedus că ultima sa apariţie a fost in filmul Patul lui Procust, după romanul cu acelaşi nume al lui Camil Petrescu (premiera in anul 2001, lansare in Statele Unite ale Americii in anul 2003).

Prea multe filme româneşti nu mi-au plăcut, in sensul că nu mi-a plăcut “jocul actorilor” - mi se par artificiali - dar sunt unii, între care şi Silviu Stănculescu, care chiar se transpun in “pielea personajelor”.

Sursa info şi poza 2:

http://www.cinemarx.ro/persoane/Silviu-Stanculescu-104320.html?biografie

Nu-mi cunoşti mintea. Provocare muzicală

James Hugh Calum Laurie s-a născut in Oxford, Anglia, in 11.06.1959, cel mai mic dintre cei patru copii ai familiei.

Gazda Provocării muzicale este Carmen, pe Între vis şi realitate.

Distracţia începe vineri. Friendship Friday!

Hugh Laurie - You Don't Know My Mind (2011)

https://www.youtube.com/watch?v=LV1Ymtz1a9w

(vizualizare pe YT)

Hugh Laurie este actor, comediant, muzician, regizor şi scriitor - primul său roman (The Gun Seller), publicat in 1996, a devenit best-seller..E căsătorit şi are trei copii.

Prima dată l-am văzut in serialul House, apoi l-am recunoscut in filmul 101 Dalmaţieni (1996; in rolul lui Jasper, unul dintre hoţii care o ajută pe Cruella de Vil să fure căţeluşi) şi l-am urmărit cu plăcere in miniseria The Night Manager (2016). Am văzut şi câteva episoade din serialul Chance, unde interpretează rolul unui psihiatru care intră in bucluc din cauza unei paciente frumoase.

Are in palmares trei Globuri de Aur şi mai multe alte premii - şi o stea pe Hollywood Walk of Fame (din anul 2016).

Conformistul. Provocarea muzicală

Adriano Celentano îmi place de când mă ştiu. Cu muuulţi ani in urmă l-am văzut şi-n filmul “Bingo-Bongo” (1982) şi m-am strâmbat de râs! Acum mi-am revenit.

Cântecul-pamflet pe care l-am ales (şi m-am amuzat ascultându-l) a fost interpretat in cadrul unui spectacol realizat in memoria artistului Giorgio Gaber, in anul 2013.(vizualizare pe YT)

https://www.youtube.com/watch?v=2IoqU2XAAxQ

Am realizat o traducere (mai cu goo, mai cu dicţionarul), cât m-am priceput (versurile in italiană sunt pe pagina YT):

sunt / un om nou / atât de nou, încât a trecut mult timp de când nu mai sunt fascist / sunt sensibil şi altruist / orientalist / și în trecut am fost / un pic şaizecioptist* / de ceva vreme ecologist / câțiva ani in urmă euforic m-am simţit / un pic socialist.

*

sunt / un om nou / o spun in sensul literal, sunt progresist / în același timp liberalist / antirasist / și sunt foarte bun / sunt senzualist / nu mai sunt existenţialist / în ultimul timp, / sunt puţin împotriva curentului, / sunt federalist.

*

Conformistul / este unul care de regulă este întotdeauna de partea corectă, / conformistul are toate răspunsurile perfect clare in capul său / este un concentrat de opinii / cu două sau trei ziare sub braț / și când vrea să gândească o face cu voce tare / poate ca un bun oportunist / se adaptează fără nazuri și trăiește în paradisul său.

*

Conformistul / este un om total circular care se mișcă fără consecvență, / conformistul se antrenează să alunece în marea majorității / este un animal foarte comun / care trăiește din cuvinte de conversație / noaptea visează visele altor visători / ziua luminează sărbătoarea lui / care se află în pace cu lumea / şi se face că pluteste / conformistul / conformistul.

*

Sunt / un om nou / și cu femeile am o relație extraordinară sunt un feminist / sunt disponibil și optimist / europeist / niciodată nu ridic vocea / sunt pacifist / eram marxist-leninist / și după un timp nu știu de ce mă găsesc / creştin-comunist.

*

Conformistul / n-a înțeles că el sare mai bine ca o minge / balonul conformist evoluat / care este umflat de informații / este rezultatul unei specii / care zboară mereu la altitudine mică, la suprafață / apoi atinge lumea cu un deget și se simte realizat, / trăiește și acest lucru este suficient pentru el / și trebuie să spun asta acum / este foarte asemănător cu noi toți / conformistul / conformistul.

*

Sunt / un om nou / atât de nou încât se observă la prima vedere că sunt noul conformist.

₪₪₪

Iulisa, Meloman pentru o zi, şi Carmen, cu Provocarea muzicală, ne invită in fiecare vineri să ne întâlnim la Iulisa, aducând cu noi melodii preferate.

Amănunte pe blogul Între vis şi realitate, înscriere pe blogul Iulisa.

Nota:

*sessantottista (in cântec) = şaizecioptist, cu referire la “Mişcarea din ‘68”, an in care, in multe state ale lumii (inclusiv in România), au avut loc mari mişcări sociale, eterogene, revolta studenţească fiind urmată şi dublată de o revoltă de amploare a clasei muncitoare; oamenii protestau împotriva controlului politic, împotriva îndoctrinării politice şi nu numai, cerand un alt sistem social, alte principii de construcţie şi funcţionare a societăţii. A fost cea mai mare mişcare socială postbelică. 

Jungla de afară. Provocarea muzicală

Cântecul It’s a Jungle Out There, interpretat de Randy Newman, l-am ascultat prima dată in serialul american Monk (2002-2009), serial care mi-a plăcut foarte mult. Serialul e încadrat la genul comedie-dramă. Totul se învârte in jurul fostului detectiv la secţia “Omoruri” din cadrul poliţiei San Francisco (devenit consultant), Adrian Monk, obsesiv-compulsiv. Omul are cel puţin o sută de fobii dar e genial in ceea ce face. (vizualizare pe YT)

https://www.youtube.com/watch?v=19n3XvN_vMY

Tony Shalhoub (Anthony Marcus Shalhoub născut in 9.10.1953 in Green Bay, Wisconsin) a primiit mai multe premii pentru acest rol, între care câteva Globul de Aur şi Emmy. Joacă extraordinar actorul - părerea mea. 

Randy Newman (Randall Stuart Newman născut in 28.11.1943 in Los Angeles, California) este cantautor, aranjor, compozitor, pianist. A devenit cunoscut prin cântece pop şi rock despre slăbiciunile firii omeneşti, multe dintre ele cu o notă cinică sau satirică, şi prin muzica de film, inclusiv filme pentru copii. A câştigat o mulţime de premii de-a lungul timpului, inclusiv Oscar, Emmy şi Grammy, fiind nominalizat de nenumărate ori pentru diverse premii. Pentru It’s a Jungle Out There, ca temă muzicală in serialul Monk a primit, in 2004, premiul Emmy (serialul Monk este primul care a primit două premii Emmy, in ani consecutivi, pentru două teme muzicale). In anul 2010, pentru tema muzicală din ultimul episod al serialului, "When I'm Gone" (Randy Newman), s-a  mai ales cu un premiu Emmy.

Versurile: It's a jungle out there / Disorder and confusion everywhere / No one seems to care / Well I do / Hey, who's in charge here? / It's a jungle out there / Poison in the very air we breathe / Do you know what's in the water that you drink? / Well I do, and it's amazing / People think I'm crazy, 'cause I worry all the time / If you paid attention, you'd be worried too / You better pay attention / Or this world we love so much might just kill you / I could be wrong now, but I don't think so! / 'Cause there's a jungle out there. / It's a jungle out there.

         Iulisa, Meloman pentru o zi, şi Carmen, cu Provocarea muzicală, ne invită in fiecare vineri (in general) să ne întâlnim la Iulisa, aducând cu noi melodii preferate.

Amănunte pe blogul Între vis şi realitate, înscriere pe blogul Iulisa.

Ce s-a întâmplat prin lume in 10 martie

Aş minţi să afirm că mă interesează in mod deosebit ce s-a întâmplat in lume la o anumită dată din an dar, uneori, ceva îmi stârneşte curiozitatea (pe moment) şi pornesc in căutări. De data aceasta am fost curioasă să aflu ce s-a întâmplat de-a lungul timpului într-o zi de 10 martie pentru că… Chuck Norris s-a născut in 10 martie 1940, şi sunt fan.

Carlos Ray "Chuck" Norris s-a născut in Ryan, Oklahoma, S.U.A. – trăieşte in Navasota, Texas. După ce a servit in Forţele Aeriene ale S.U.A. a devenit actor, fiind foarte popular şi datorită faptului că e expert in arte marţiale şi filmele in care a jucat sunt “de acţiune” in cea mai mare parte (in filmul “Calea Dragonului” a apărut alături de Bruce Lee). A fost personajul principal din serialul “Walker, poliţist texan” (între 1993-2001). Norris a scris mai multe cărţi, cu teme diverse: arte marţiale, exerciţii, filosofie, politică, texte creştine, romane western, biografii – pentru New York Times a fost de două ori “cel mai bine vândut autor” (in 1988 şi 2008). Pe lângă toate acestea, este scenarist şi producător de filme.

Chuck Norris bate tot, poate tot, face tot. Pe seama lui circulă şi o mulţime de glume – e (şi) vedeta bancurilor in lumea întreagă. Şi cum să nu fie aşa dacă e atât de rapid încât lumina nu-l poate găsi?

Câteva dintre poantele cu şi despre “indestructibilul, rapidul Chuck Norris”:

• Când Chuck Norris intră într-o încăpere nu aprinde lumina, ci stinge întunericul.
• Chuck Norris și Superman s-au luptat cândva; cel care a pierdut a trebuit să poarte chiloții peste pantaloni.
• Unii magicieni pot să meargă pe apă, Chuck Norris înoată în pământ.
• Chuck Norris a numărat până la infinit, de două ori.
• Chuck Norris poate să trântească o ușă rotativă.
• Chuck Norris este singurul om de pe planetă care te poate lovi in spatele feței.
• Chuck Norris poate tăia cuţitul cu unt.
• Chuck Norris are grijă de îngerul său păzitor!
• Când Chuck Norris i-a tras una lui Bruce Lee l-a despărţit in Bruce Willis şi Jet Lee.
• Chuck Norris este singurul om care a învins un perete la tenis.
• Chuck Norris s-a uitat o dată la soare timp de 10 ore. Şi soarele a clipit primul.
• Chuck Norris poate apăsa Ctrl-Alt-Delete cu un singur deget.
• Chuck Norris şi-a luat extra-opţiunea 1500 minute in reţea şi le-a terminat de vorbit într-o oră.
• Chuck Norris împlineşte câţi ani vrea el.

Ce s-a mai întâmplat in lume in data de 10 martie, când s-a întâmplat Chuck Norris? 

418 - Evreii sunt excluși din toate funcțile publice din Imperiul Roman;

1831 - printr-un decret din 9 martie, regele Ludovic-Filip al Franţei, înfiinţează Legiunea straină pentru a-i susţine războiul din Algeria (Legiunea devine activă in 10 martie); Legiunea străină este o unitate a Armatei franceze, creată pentru voluntarii străini care, după Revoluţia franceză (iulie 1830) nu mai aveau voie să se înscrie in armata franceză; voluntarii străini erau conduşi de ofiţeri francezi (azi sunt acceptaţi in Legiune şi cetăţeni francezi);

1865 – Amy Spain, o sclavă americancă, este executată pentru că a furat de la stăpânul ei; se crede că a fost ultima execuţie legală a unei femei sclave din America;

1876 - Alexander Graham Bell a făcut cu succes primul apel telefonic, spunând "Domnule Watson, vino aici; am nevoie de tine".

1910 - in Republica China sclavia este abolită oficial;

1927 - in Bavaria este ridicată interdicţia privind discursurile lui Hitler;

1969 - James Earl Ray pledează vinovat pentru asasinarea lui Martin Luther King Jr. (4 aprilie 1968, in Memphis, Tennessee); a fost condamnat la 99 de ani de închisoare chiar de ziua lui, ucigaşul fiind născut in 10 martie 1928 (Alton, Illinois, S.U.A.) – a murit in 23 aprilie 1998 in Nashville, Tennessee; ulterior recunoaşterii vinovăţiei, după încarcerare, el a negat uciderea până in ultima lui zi (ciudat pare a fi faptul că familia lui Martin Luther King Jr. consideră că nu el este făptaşul);

1978 - Soyuz 28, lansată spre staţia spaţială Salyut 6 in 2 martie a revenit pe Pământ; zborul a fost prima misiune din programul Intercosmos care a dat Blocului Estic şi altor state comuniste accesul la spaţiu prin lansări de nave cu echipaj şi fără pilot; cosmonautul Vladimír Remek din Cehoslovacia a devenit prima persoană lansată în spațiu, care nu era cetățean al Statelor Unite sau al Uniunii Sovietice (celălalt membru al echipajului a fost Aleksei Gubarev);

1994 – SUA lanseaza politica “Nu fumatului”. Pentagonul a interzis fumatul in bazele militare din Pacific, cum ar fi cele situate in Japonia şi Coreea; la acel moment fumatul era interzis deja in unele baze ale forţelor aeriene (au fost si excepţii: unele restaurante şi baruri in care anumite zone erau rezervate pentru fumători);

2014 - cancelarul german Angela Merkel avertizează preşedintele Rusiei că făcând Crimeea parte din Rusia este ilegal şi că violează constituţia Ucrainei – nu pare să-i fi păsat preşedintelui rus.

S-au întâmplat multe-multe in 10 martie de-a lungul timpului, dar mă opresc aici. 

Jean Constantin – in memoriam

Jean Constantin este actorul meu preferat, dintre români (imi plac mai mulţi, mult, dar el îmi este drag). Mi-a placut de el fără excepţii; a fost actorul care pur si simplu s-a identificat cu personajele cărora le-a dat viaţă si la el nu am simtit nicio clipa “artificialitatea”, cum se vede fără probleme la foarte mulţi actori care par a citi scenariul în timp ce sunt filmaţi.

Constantin Cornel Jean s-a născut in 21 august 1927, la Techirghiol, din tată macedonean-albanez, Constantin, si mamă grecoaică, pe nume Caliopi - numele său de familie era Jean, nu Constantin, iar in unele locuri apare ca an al naşterii 1928, si actorul nu s-a “supărat” pe cei care l-au întinerit cu un an.

A urmat cursurile Şcolii de Normatori la Canalul Dunăre Marea Neagră, apoi s-a angajat la I.M.U Medgidia, unde a înfiinţat o brigada artistica, si a castigat cateva premii cu aceasta. A fost si artist la Casa de Cultura din Constanta, debutand in anul 1957 pe scena teatrului Fantasio (sectia de estrada recent infiintata) din Constanta, unde a lucrat până la pensionare.

A fost casatorit de trei ori, vaduva lui fiind Nina, careia i-a lasat prin testament bunurile sale lumesti.

Cei care l-au cunoscut declara ca Jean Constantin a iubit oamenii, fără diferenţă, si oamenii l-au iubit pe el. Nu era infatuat, discuta cu oamenii, isi plimba câinele in zona portului, de obicei, pentru ca iubea marea – avea o barca numita dupa mama lui: “Caliopi”.

Răspândea în jur energie pozitivă, dinamism, haz, spirit de echipă, creativitate, mai ceva decât o întreagă trupă de acrobaţi şi clowni. Ceea ce cunoaşteţi din rolurile lui nu e decât o câtime din Spectacolul Zetterului pe platou (spunea despre el Mihnea Columbeanu).

Aşa cum era pe scenă era şi în viaţa de toate zilele. Era un om foarte modest, de un bun-simţ ieşit din comun. Era pudic, avea educaţie aleasă şi nu pleca de acasă fără să aibă 5-6 batiste în buzunar, iar la spectacole 3-4 cămăşi. Era de o vitalitate ieşită din comun, a povestit Dumitru Galani in anul 2011, la un an de la moartea actorului.

Sergiu Nicolaescu spunea ca Jean era un talent urias, nascut pentru umor, care zicea replici spontane de tot hazul.

Jean Constantin a jucat in multe filme (cam de pe la inceputul anilor ‘960), in scenete si piese de teatru. Mie mi-a placut cel mai mult rolul din “Toate panzele sus”, in regia lui Mircea Muresan (1976), unde i-a dat viata turcului Ismail.

A jucat si in seria Comisarul Moldovan”, care a fost distribuita in toata Europa de Est, dar celebru a devenit in 1970, cu seria B.D. (Brigada Diverse, in regia lui Mircea Drăgan, unde a jucat alaturi de Toma Caragiu, Iiurie Darie, Sebastian Papaiani, Puiu Călinescu, Dem Rădulescu).

Radu Beligan l-a distribuit in spectacolul O scrisoare pierduta, care s-a jucat pe scena Teatrului National Bucuresti.

Ultima productie in care a jucat a fost Poker (2010, in regia lui Sergiu Nicolaescu).

De pe scena Teatrului de revista Fantasio, talentul marelui actor a fost remarcat de regizori importanti din cinematografie: Sergiu Nicolaescu, Mircea Dragan sau Geo Saizescu.

Faceam naveta Constanta-Bucuresti pentru ca aveam spectacole la teatrul Fantasio, iar Toma Caragiu ma astepta in gara sa ma duca la filmari. „Pastele mamii lui de tigan! Eu, Toma Caragiu, am ajuns sa astept satra-n gara!" asa ma intampina. Ma iubea foarte mult, dar era foarte dur cu mine, isi amintea actorul de perioada de inceput a carierei sale.

Premii, distincţii, aprecieri

Este cetatean de onoare al oraselor Techirghiol si Constanta. Teatrul din Techirghiol ii poarta numele: “Teatrul de Vara Jean Constantin”.

2008 - Premiul pentru intreaga activitate la cea de-a doua editie a Galei Premiilor Gopo. (Dupa o cariera intreaga in care am jucat in 80 de filme, poate ca meritam si eu acest premiu. Il primesc cu multa caldura in suflet si cu buzunarele goale, a declarat cu amaraciune Jean Constantin, total nemultumit de situatia financiara a artistilor ajunsi la batranete).

2006 - Diploma de excelenta pentru rolul din filmul ''Cum mi-am petrecut sfarsiitul lumii''.

2004 - Ion Iliescu ii confera Ordinul Meritul Cultural in grad de ofiter, Categoria D – “Arta Spectacolului” – “in semn de apreciere a intregii activitati si pentru daruirea si talentul interpretativ pus in slujba artei scenice si a spectacolului”

2003 - Clacheta de aur si o medalie jubiliara "Magna cum Laudae" din partea Consiliului Director al Uniunii Autorilor si Realizatorilor de Film din România.

2003 - Premiul Special pentru Teatru de Revista acordat de UNITER.

*

2007 - 27 ianuarie - Jean Constantin a fost investit drept Cavaler de Malta al Ordinului „Sf. Ioan” de la Ierusalim, in cadrul unui ceremonial desfasurat intr-o sala a Muzeului de Istorie a Bucovinei din Suceava. Ceremonia de investitura a fost prezidata de Marele Maestru al Ordinului „Sf. Ioan” de la Ierusalim, Ducele Don Basilio Cali de Rodez. Dupa acesta s-a aflat ca de fapt Ordinul Cavalerilor de Malta este o alta organizatie, iar maestrul Jean Constantin a fost inselat.

Problemele cardiace

In 2009 si 2010 Jean Constantin si-a petrecut mult timp pe la medici, avand probleme cu inima, in 2010 fiind internat in spitale din Constanta si Bucuresti..

Benone Sinulescu declara, in 2010, dupa moartea actorului, ca in urma cu circa doua luni inainte de ziua mortii, l-a insotit pe Jean Constantin intr-un turneu in Canada unde erau asteptati de românii din diaspora. Zicea Benone Sinulescu: După ce a trecut prin poarta de detectat metale, conform regulamentului, Jean a dus mâna la inimă, apoi a căzut, ca secerat. Târziu, ne-a mărturisit că avea montat un stimulator cardiac, care îi ajuta inima să bată normal. Nu înţeleg însă de ce nu avea la mână o hârtie semnată de medic. Am înţeles că în situaţia lui, avea interzis să treacă prin filtrul de control din aeroport. I-a făcut rău detectorul, pentru că stimulatorul s-a dat peste cap din cauza interferenţelor.

Marea Trecere

Jean Constantin s-a stins din viata in 26 mai 2010 si a fost condus pe ultimul drum - nu numai de concetateni, ci si de oameni din toata ţara - de la teatrul Fantasio la Cimitirul Central. Mormantul actorului se află pe aleea principala a cimitirului, acolo unde si-au aflat odihna vesnica alte personalitati ale vietii culturale constantene.

In 2010, sotia sa, Nina Jean, a dezvelit un monument amplasat la mormantul actorului. Bustul din bronz a fost asezat pe un soclu din marmura maro. Creatia ii apartine sculptorului Catalin Dragos Munteanu.

In anul 2012, la initiativa prietenilor Ionut si Dumi Galani, a Comunitatii Elene din Constanta si in prezenta sotiei sale, a prietenilor, vecinilor si rudelor, in faţa blocului unde a trait actorul a fost dezvelita o placa de comemorare.

Actorul Jean Constantin locuise singur intr-un apartament de pe bulevardul Ferdinand din municipiul Constanta.

Urcase pe scena si cu doua zile inainte de a se stinge. Aceeasi scena pe care a jucat pentru prima oara. A revazut apoi locurile dragi din Constanta, intr-o plimbare prin portul Tomis, s-a reintalnit cu oamenii pe care obisnuia sa ii salute ori de cate ori era in trecere pe acolo sau la pescuit... oameni care il admirau atat ca om cat si ca actor.

Cu doua saptamani inainte, Jean Constantin vorbea despre viata intr-un spectacol in memoriam Amza Pelea: "De-ar fi viata de vanzare / As mai sta la purtator / Trupul meu de lup de mare / Dar as pune alt motor / Cu o inima nebuna  / Sa se ţină de prostii / Iar atunci cand se consuma  / Sa o trec pe baterii.

Câinele zis “Jean”

Scria prin ziare la un moment dat ca, dupa moartea actorului, cainele său, un metis de ciobanesc german bântuia prin port, hranit de ospatarii care-l cunosteau din plimbarile facute alaturi de stapanul lui. Daca a avut un caine nu stiu cu certitudine, dar oamenii din zona se pare ca sunt convinsi ca a fost al lui, si dupa moartea actorului a fost abandonat. S-a dus singur in port, cautandu-si, poate, stapanul, unde a refuzat mancarea cateva saptamani. Dormea pe unde apuca, isi cauta hrana in gunoaie sau mânca ce-i ofereau proprietarii restaurantelor si chelnerii.

Cainele nu mai traieste de prin anul 2013. Trei ani a vagabondat, apoi s-a alaturat stapanului său, cred oamenii care nu l-au mai vazut din acea perioada, dupa ce atata vreme a fost aproape seara de seara prezent.

Centrul Cultural “Jean Constantin” - Constanţa

Cei din Consiliul Judetean Constanta au promis ca fostul cinematograf  “Republica” va fi renovat si transformat in centru multifunctional si se va numi “Jean Constantin”.

Lucrarile au inceput in anul 2013 si ar fi trebuit finalizate in iunie 2015, dar termenul s-a amanat pentru decembrie 2015 din cauza unor intarzieri de renovare, dar nici acest termen nu a fost respectat iar in februarie 2016, cu lucrarile de renovare terminate, centrul nu era deschis, din cauza unor impotmoliri birocratice si de achizitie a dotarilor. La acest moment nu stiu daca e deschis dar, poate, il vor deschide… azi.

… piesa s-a sfârşit

ieşi din scenă acum, paiaţă…

teatrul este gol, viaţa e un rol,

fir-ar mama ei de viaţă!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Surse info:

http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/05/26/documentar-se-implinesc-cinci-ani-de-la-moartea-actorului-jean-constantin-07-56-20

http://www.libertatea.ro/monden/interviuri/sotia-lui-jean-constantin-despre-marele-actor-a-iubit-scena-ca-pe-propria-i-viata-749110

http://www.acasatv.ro/povestiri-adevarate/moartea-lui-jean-constantin-i-a-socat-pe-apropiatii-actorului-video.html

http://stirileprotv.ro/programe-inregistrate/81/a-murit-actorul-jean-constantin.html

http://stirileprotv.ro/show-buzz/film-tv/povestea-unui-mare-actor-jean-constantin.html

http://www.libertatea.ro/monden/vedete-de-la-noi/jean-constantin-s-a-prabusit-in-aeroport-cu-doua-luni-inainte-sa-moara-exclusiv-977867

http://evenimente-constanta.ro/cand-va-fi-inaugurat-centrul-cultural-jean-constantin-fostul-republica/

sursa foto caine

http://www.romaniatv.net/o-poveste-trista-cainele-lui-jean-constantin-ramas-pe-strazi-dupa-moartea-marelui-actor-foto_93965.html

sursa foto protret

http://www.libertatea.ro/monden/vedete-de-la-noi/dumitru-galani-cel-mai-bun-prieten-al-actorului-jean-constantin-era-de-o-vitalitate-iesita-din-comun-619623

Doamna cu butucul

sursa

Catherine Elizabeth Coulson s-a nascut in 22.10.1943 si a decedat in dimineata zilei de 28.09.2015, la resedinta sa din Ashland, Oregon, S.U.A. A rapus-o cancerul, la varsta de 71, cand inca mai avea proiecte incepute.

Actrita e cunoscuta in România mai mult din serialul Twin Peaks (1990-1991), creat de David Lynch si Mark Frost, unde a dat viata personajului Margaret Lanterman, numita “Doamna cu butucul” pentru ca mereu ducea dupa ea un bututc despre care afirma ca are puteri speciale si parea sa aiba cu acesta o legatura spirituala. Localnicii o credeau nebuna, dar ea a avertizat-o pe Laura Palmer ca ceva rau urma sa i se intample. Si tot ea il ajuta pe agentul special Dale Cooper (Kyle MacLachlan) sa descurce iţele incurcate ale uciderii Laurei Palmer.

Pe masura ce serialul a avansat rolul “Doamnei cu butucul” a devenit mai putin important, iar in lungmetrajul Twin Peaks: Fire Walk with Me (1992) a aparut intr-o singura scena. Urma sa isi reia rolul in noua serie Twin Peaks pe care o pregatesc David Lynch si Mark Frost si a carei premiera va avea loc in anul 2016 dar, din pacate, nu a apucat sa filmeze vreo scena.

Doamna cu butucul a fost unul dintre cele mai enigmatice si emblematice caractere, asigurandu-i actritei un loc in inima fanilor seriei Twin Peaks.

Astazi, am pierdut una dintre cele mai dragi prietene ale mele, Catherine Coulson. Catherine a fost o valoare solida. Isi ajuta intotdeauna prietenii - era plina de iubire pentru toata lumea, pentru familie, pentru colegi, muncea neobosita, avea un simt al umorului extraordinar, ii placea sa râda si sa-i faca pe oameni sa râda. Era o persoana spirituala - practica de multa vreme meditatia. Era “Doamna cu butucul” - a declarat regizorul David Lynch alaturi de care Catherine a fost inca de la debutul sau regizoral cu Eraserhead (1977), ca asistent de regie mai intai. La acel moment au inceput cei doi sa discute ideea unei femei care purta mereu un jurnal cu ea, dar cei mai multi ani Catherine i-a petrecut in spatele scenei, pana cand a dat viata personajului Doamna cu butucul, personaj care i-a ramas ca o eticheta.

In ultimii opt ani Catherine Elizabeth Coulson a participat la prestigiosul Festival Shakespeare Oregon si a fost vazuta jucand ultima data in Poveste de iarna (2002). Mai recent, a aparut pe micile ecrane in cateva episoade din serialele Psych (2010) si Portlandia (2011).

Ca prim asistent cameraman a lucrat la Star Trek II: The Wrath of Khan (1982), Modern Romance (1981) si Night on Earth (1991), ca asistent cameraman a lucrat la The Killing of the Chinese Bookie (1976) si ca asistent cameraman secund la Youngblood (1986).

A fost printre primele femei care au avut un loc in echipele de cameramani din Los Angeles.

Mama ei a fost balerina si dansatoare de vaudeville si tatal producator si producator executiv. Familia a prezentat la radio o emisiune numita “Mic dejun cu familia Coulson”.

Chaterine s-a casatorit in anul 1968 cu actorul Jack Nance dar au divortat in 1976; in 1990 au jucat impreuna in Twin Peaks. Apoi actirta s-a casatorit cu Marc Sirinsky si au impreuna o fiica, Zoey.

Fiecare om e special, dar Catherine Coulson era o vedeta stralucitoare care isi incheia fiecare e-mail sau conversatie telefonica spunand “Te iubesc”. Cuvintele nu sunt suficiente pentru a exprima cat de mult ne va lipsi - a declarat agentul actritei, Mary Dangerfield.

Prima actrita profesionista pe scena teatrului britanic

Margaret Hughes (n.1645 - d. 1 octombrie 1719), cunoscuta si ca Peg Hughes sau Margaret Hewes, a devenit actrita intr-o perioada de mari schimbari in dramaturgia britanica, perioada in care puritanii din Parlament au interzis categoric femeilor - in anul 1642 - sa urce pe scena, rolurile feminine fiind interpretate de barbati.

Cand Charles al II-lea a devenit rege lucrurile au inceput sa se schimbe. Era un mare amator de arta, de teatru si momentul decisiv de a lua hotararea ca numai femeile sa joace in roluri de femei a fost acela in care se astepta replica unui personaj feminin dar acesta nu era pe scena. Cand regele a trimis servitorii sa afle care-i problema s-a constatat ca actrita inca se barbierea. Un alt motiv pentru care a decretat, in anul 1662, ca rolurile de sex feminin sa fie interpretate numai de actrite femei a fost si ideea de a nu incuraja relatiile nefiresti.

Considerata una dintre cele mai frumoase femei ale timpului ei, cu parul lung si negru, cu privire languroasa si picioare superbe, a fost cunoscuta si pentru escapadele sale amoroase cu oameni din lumea teatrului dar si cu politicieni, oameni de justitie si chiar cu regele Charles al II-lea. A devenit amanta favorita - si stabila - a printului Rupert, duce de Cumberland (cunoscut si ca Rupert de Rin). Desi nu s-a casatorit cu ea, printul a prezentat-o mamei sale. Cei doi au avut impreuna o fata: Ruperta Hughes, casatorita mai apoi cu Emanuel Scrope Howe, membru in Parlamentul britanic, intre altele.

Frumoasa actrita in varsta de 35 de ani, Margaret Hughes a urcat, in 8 decembrie 1660, pe scena Vere Street Theatre, interpretand rolul Desdemonei din piesa Othello a lui Shakespeare. Este considerata prima actrita profesionista, cea care a pus capat unei lungi traditii in care numai barbatii aveau dreptul sa joace pe o scena publica.

A murit și Giuliano Gemma

Photo by Thomas Peter Schulz

Știu că nu e o informație de interes general dar e o informație pe care am vrut-o în baza mea de date online. Giuliano Gemma a fost un actor care mi-a plăcut cândva foarte mult, apoi l-am cam uitat.

A murit marți seara (21:30 ora României), 01 octombrie 2013, într-un accident de mașină, în apropiere de Roma. Se îndrepta spre Civitavecchia pentru a cina cu nişte prieteni. Decesul a fost declarat la scurt timp după ce a fost transportat la spital. În mașină mai erau un bărbat și fiul acestuia - dar ei sunt răniți, și nu grav. Toyota condusă de actor s-a lovit  frontal cu un autoturism BMW.

Am aflat despre moartea lui abia azi, de pe fluxul de știri Yahoo! Pentru că-mi citesc rar e-mail-urile am aflat târziu și despre moartea actorului.

S-a născut în 2 Septembrie 1938, la Roma. A practicat numeroase sporturi: box, tenis, gimnastică și altele. A făcut reclame la începutul carierei; a debutat pe post de cascador (la vârsta de 18 ani), și mai apoi a devenit actor. A jucat în peste o sută de filme (cinema și televiziune), alături de nume mari: Charlton Heston în Ben Hur (1959), Claudia Cardinale, Burt Lancaster şi Alain Delon în Ghepardul, regizat de Luchino Visconti, în 1963; cu Bud Spencer (în Și îngerii mănâncă fasole); Kirk Douglas, Rita Hayworth, Henry Fonda, Florinda Bolkan, Liv Ullman şi Catherine Deneuve.

1978 (sursa)

Sub numele Montgomery Wood, considerat "Clint Eastwood al Italiei", joacă în Una pistola per Ringo care îl va consacra, în 1965, ca star al westernului spaghetti şi îl face cunoscut în străinătate prin cele 10 filme din această serie.

Pe lângă alte premii a obținut, în anul 2008, Globul de Aur pentru întreaga carieră.

Trăia la Cerveteri, alături de cea de-a doua soție, Daniela Richerme, jurnalistă la RAI, și alături de trei câini. A fost considerat un bărbat frumos și a fost asaltat de femei dar a iubit numai două: pe prima soție, Natalia, care i-a dăruit doua fiice (Giuliana și Vera) și pe cea de-a doua soție.

Semnul vizibil pe fața lui este de la o bombă pe care, copil fiind, a găsit-o în iarbă. Bomba, din al doilea război mondial, a explodat și l-a rănit.

În ultimii ani de viață și-a descoperit o nouă mare pasiune: sculpura, despre care a declarat că este adevărata pasiune.

R.I.P.

Hercule Poirot, detectiv particular

Hercule Poirot este un detectiv belgian (fictiv) din unele romane ale scriitoarei Agatha Christie. Apare in 33 romane si 64 nuvele politiste. Alaturi de Miss Marple, este unul dintre cele mai celebre personaje ale scriitoarei.

Actori in rolul lui Poirot

A devenit si un celebru personaj in filme, fiind interpretat de actori precum Albert Finney, Peter Ustinov si mai recent David Suchet, care a fost portretizarea lui Hercule Poirot la televizor timp de 19 de ani (incepand din 1989).

Primul actor care a interpretat personajul a fost Austin Trevor, in Alibi, Black Coffee (1931), si Lord Edgware Dies (1934).

Personajul Poirot

Personajul a fost creat in anul 1916, in romanul Misterioasa Afacere de la Styles (publicat in 1920), iar ultima aparitie a fost in Cortina (1975).

La publicarea acestui ultim roman Poirot a devenit singurul personaj fictiv care a primit vreodata un necrolog (in New York Times: 6 August 1975 Hercule Poirot, celebrul detectiv belgian, a murit.)

Articolul incepea astfel:

Hercule Poirot, un detectiv belgian care a devenit celebru pe plan internațional a murit in Anglia, varsta lui fiind necunoscuta.

In ceea ce priveste sanatatea lui, reporterul Thomas Lask a scris:

Vestea mortii sale, data de doamna Agatha Christie, nu a fost neasteptata, inca din Mai stiindu-se ca e aproape de moarte.

Ultima nuvela in care apare Poirot, Cortina, a fost prezentata publicului doua luni mai tarziu, in 15 Octombrie. Nuvela a fost scrisa cam in acelasi timp cu ultimul roman in care apare Jane Marple (Sleeping Murder), la mijlocul anilor ’40, pentru a fi publicate la o dată ulterioară.

Inclus in articol era o reeditare a unui portret al lui Poirot, pictat de pictorul britanic W. Smithson Broadhead (1888-1960) pentru revista The Sketch in 1923, si care a aparut si pe coperta romanului publicat in 1924 (Poirot Investigates).

Hercule Poirot a aparut pentru prima data in romanul Misterioasa afacere de la Styles, cand prietenul sau, capitanul Arthur Hasting, l-a chemat pentru a rezolva o crima misterioasa.

Ranit in primul razboi mondial, locotenentul (la acel moment) Hasting se simtea inutil si se plictisea. Din fericire, un vechi prieten, John Cavendish, il invita la casa familiei sale pentru a-si petrece restul concediului medical, alaturi de mama sa vitrega, dna Inglethorpe, si noul ei sot, Alfred. Hasting ajunge sa realizeze ca armonia de la conac nu era tocmai reala. Cand dna Inglethorpe e gasita otravita incepe o ancheta – si cine e mai potrivit pentru a investiga daca nu refugiatul Hercule Poirot, un detectiv belgian la pensie?

Comentariul favorit al autoarei, pentru acest prim roman, apare in Pharmaceutical Journal:

aceasta povestire cu detectivi trateaza despre otravuri intr-un mod realist, nu prostii despre substante ce nu pot fi depistate, asa cum se intampla adesea. Dna Agatha Christie isi cunoaste profesia.

Acest refugiat belgian din primul razboi mondial si-a inceput cariera ca ofiter de politie, in Belgia, aminteste autoarea, pentru a explica vastele cunostinte in domeniu si stapanirea procedurilor si procedeelor criminalistice. Cariera de detectiv particular si-a inceput-o pe continent, in Anglia, pentru a avea o sursa de venit.

Autoarea s-a inspirat in crearea personajului si din experienta refugiatilor belgieni care si-au gasit adapost in Torre, unde localnicii i-au primit cu bratele deschise dar pentru ca nu toti reuseau sa inteleaga stilul de viata britanic au preferat sa faca lucrurile in stilul propriu. Hercule Poirot afirma – referindu-se la gusturile englezilor in materie de hrana - ca “englezii nu au bucatarie, au doar mancare”.

Autoarea a ales sa creeze un personaj varstnic, decizie pe care a ajuns repede sa o regrete pentru ca nici chiar ea nu si-a imaginat ce succes va avea acesta si in cate romane si nuvele va fi protagonist: “detectivul meu fictiv a ajuns sa aiba o suta de ani” – declara ea la un moment dat (unii au calculat ca a murit la varsta de 125 ani, luand ca punct de plecare varsta pe care acesta o avea la momentul aparitiei).

Poirot spunea despre sine ca este “un mare om” – modestia nefiind o trasatura caracteristica a acestui detectiv care se lauda cu micile lui celule cenusii si care considera ca succesele sale in materie de rezolvare a misterelor ii dau dreptul la aceasta titulatura. El isi incheia fiecare caz in mod dramatic, satisfacandu-si ego-ul.

Eleganta sa – ajunsa demodata la un moment dat – precizia, manierele sale excentrice erau adesea ridiculizate de politistii locali dar Poirot – “cea mai mare minte din Europa” – avea intotdeauna ultimul cuvant.

Aparenta si aptitudinile personajului

Capitanul Arthur Hastings il descrie pentru prima data in romanul Misterioasa Afacere de la Styles:

Abia dacǎ avea peste cinci picioare si patru toli dar se plimba cu demnitate. Capul lui avea forma unui ou, si era mereu tinut inclinat un pic intr-o parte. Mustata era foarte dreapta si militaroasa. Curatenia hainelor lui era aproape incredibilǎ; cred ca un fir de praf i-ar fi provocat mai multa durere decat o rana facuta de un glonte. Si totusi omuletul care, regretam sa observ, schiopata ingrozitor, fusese in vremea lui unul dintre cei mai celebri membri ai politiei belgiene.

In romanele ulterioare, schiopatatul nu mai este mentionat. Poirot are par negru, pe care il vopseste la batranete pentru a-i pastra culoarea (dupa cum descopera Hastings in romanul Crimele A.B.C.) Are ochi verzi care sunt descrisi ca stralucind asemeni ochilor unei pisici, atunci cand detectivul are o idee.

Timp de zece minute a stat in liniste totala [...] si tot timpul ochii i-au devenit din ce in ce mai verzi.

(Misterioasa Afacere de la Styles)

Imbracamintea lui Poirot, considerata ca apartinand cremei societatii la inceputul carierei va deveni ingrozitor de iesitǎ din moda spre sfarsitul acesteia.

Printre caracteristicile cele mai cunoscute al lui Poirot se numara si sensibilitatea stomacului. Sufera de rau de mare si, in Moarte intre nori, considera ca greata de la zbor l-a împiedicat sa fie mai alert in timpul crimei. Intr-un roman ulterior ni se spune ca spre batranete Poirot a inceput sa-si bucure stomacul cu diferite delicatese.

Poirot este extrem de punctual si are un ceas de buzunar foarte mare si demodat pana aproape de sfarsitul carierei.

Mandria lui este si mustata perfect taiata si ceruita si este la fel de celebra precum micile sale celule cenusii.

David Suchet in rolul lui Hercule Poirot

Pregatindu-se pentru acest rol actorul a citit toate nuvelele si romanele in care apare personajul. A studiat si accentul, ascultand emisiuni radiofonice atat belgiene cat si franceze. A declarat ca, inainte de a incepe filmarile a dorit sa devina Poirot.

A studiat si a perfectionat excentricitatile si maniile personajului astfel incat acestea sa para naturale, nu comice si sa nu lase loc de comentarii, fiind constient ca fanii observa si cele mai mici amanunte. Stia cate cuburi de zahar pune Poirot in cafea si trebuia ca fiecare gest sa fie natural si serios, nu comic – dar interpreta si autoironia fina a personajului constient ca are unele manii. Spunea ca si faptul de a intinde o batista pe pamant inainte de a ingenunchia sa cerceteze ceva trebuie sa fie un gest atat de firesc incat sa nu lase loc de zamabete sau comentarii pentru ca astfel de gesturi fac parte din personalitatea detectivului.

Intr-o scrisoare, un fan isi arata dorinta de a vedea un Hercule Poirot cu pieptul gol – scrisoare care l-a pus in dificultate pe actorul care obisnuia sa raspunda tuturor scrisorilor primte de la fani. A ales sa scrie ca pentru aceasta ar fi nevoie sa renunte la toate umpluturile care il fac sa arate gras – precum personajul – el nefiind un barbat gras.

David Suchet declara ca ceilalti actori care au interpretat personajul l-au facut sa para mai mult un bufon, pentru ca au ales sa portretizeze una-doua dintre caracteristicile personajului, pe cand el a ales sa le interpreteze pe toate, adica sa fie Hercule Poirot, detectivul belgian obligat sa traiasca in Anglia.

O actrita a afirmat ca a inteles de ce femeile il adora pe Poirot: pentru ca se simt in siguranta langa el.

David Suchet recunoaste si o anumita asemanare intre el si personajul pe care l-a interpretat 19 ani, in 57 de episode (in serialul Poirot al Agathei Christie): ii place ca in casa lui fiecare obiect sa fie asezat la locul lui, intr-o armonie perfecta iar daca aceasta armonie este intrerupta se simte iritat si devine nesuferit – isi da seama ca aceasta caracteristica este greu de suportat de ceilalti dar asa e el: 

cand pe masa sunt doua carti acestea trebuie sa fie simetric asezate; dar nu sunt asa de greu de multumit ca Poirot: cand am la micul dejun oua fierte nu pretind sa aiba dimensiuni egale – zambeste el.

Agatha Christie nu l-a vazut pe David Suchet in rolul lui Poirot, dar Mattew, nepotul scriitoarei, a comentat: 

Personal, regret foarte mult ca nu l-a vazut pe David Suchet. Cred ca, vizual, el este cel mai convingator si, probabil, reuseste cel mai bine sa transmita privitorului acea iritare pe care o asociem intotdeauna cu perfectionistii.

Autoarea romanelor

Agatha Mary Clarissa, Lady Mallowan, nascuta Miller (15 Sept.1890 – 12 Ian.1976) e cunoscută in general ca Agatha Christie (cu numele de familie al primului sot). A fost o scriitoare engleza de romane, povestiri scurte si piese de teatru politiste. A scris si romane de dragoste sub pseudonimul Mary Westmacott, dar acestea sunt mai putin cunoscute, pentru ca nu s-au bucurat de acelasi succes la public precum romanele politiste.

Operele sale, in principal cele care au ca personaje principale pe Hercule Poirot sau Miss Jane Marple, au facut ca Agatha Christie sa fie numita "Regina Crimei”, ea fiind considerata ca unul dintre cei mai importanti si inovativi autori ai genului.

Happy Weekend! De-ale lui Gregory House

A 28-a editie. Amănunte și tabelul pentru înscrierea la distracție găsiți la Elly

Hugh Laurie s-a născut in 11 Iunie 1959; e actor, scriitor și muzician englez.

Ce mai zicea Dr. Gregory House:

Am trecut de faza cu sexul în trei. Acum mă interesează să o fac în patru. Dacă se retrage unul, tot rămâne un trio. Dacă se retrag doi, tot faci sex.

Ok, bine. Voi fi tatăl copilului tău. Dar mai întâi trebuie să-mi scrii o reţetă de Vicodin. Cât să pot trece de preliminarii.

Ştiţi că oamenii spun că nu poţi trăi fără iubire? Ei bine, oxigenul e şi mai important.

Raportul de autopsie a ieşit negativ pentru boli transmisibile. Cauza decesului a fost o prietenă mult prea geloasă.

Dezamăgirea e mânia tipilor slabi.

”Credinţă" - un alt cuvânt pentru ignoranţă, nu-i aşa? N-am înţeles niciodată cum de oamenii pot fi atât de mândri să creadă în ceva fără niciun fel de dovadă. Ca şi cum asta ar fi o realizare.

M-au făcut să cred că aş putea fi nebun.

Am devenit nebun, nu stupid.

Toată lumea minte.

Din intelepciunea lui House

Numerele nu mint. House: Toata lumea minte.

Timpul inseamna bani. House: S-a stabilit ca timpul nu este un concept rigid.

Cel mai important lucru in viata e iubirea. House: Oxigenul e ceva mai important.

*

Dr. Gregory Hous este anti-socialul tipic; are prieteni putini dar adevarati. E indragit si, uneori, invidiat pentru ca e genul de persoana care spune lucrurilor pe nume – si tuturor ne-ar placea sa spunem raspicat – in orice situatie – ce ne place si ce nu, ce dorim si ce vrem sa evitam. Vrem sa fim altruisti pentru ca asa suntem, asa simtim sau pentru ca asa ne impune societatea?

Increderea: este ceva ce învaţă toţi băieţii de la o vârstă fragedă şi este întruchipată de personajul House. Încrederea pe care o are în sine atrage femeile, care vor să iasă cu el, colegii lui se pot baza pe el, iar pacienţii îşi pun vieţile în pericol pentru a fi salvaţi de el.

Toata lumea minte: Femeile ar trebui să se ghideze după această filosofie. N-ar fi interesant să vedem cum ne-am purta dacă am considera că toţi cei din jurul nostru mint? Cu siguranţă ne-am schimba abordarea, felul în care ne purtăm cu ceilalţi şi chiar şi modul în care ne facem prieteni.

Spune ce vrei (fara sa-ti para rau sau sa-ti ceri scuze): House nu filtrează ceea ce spune. El spune ce vrea, când vrea. Cât de mult aş vrea să fac şi eu la fel. Abilitatea lui de a pune oamenii la punct folosind numai cuvinte, observaţii sincere, este greu de egalat. Sigur că poate fi considerat nepoliticos de unii, dar nu e mai bine să fii tu însuţi tot timpul decât să te ascunzi în spatele unor politeţuri?

House nu spune niciodată că îi pare rău.

**

La 17 aprilie 2012 s-au incheiat filmarile la cel de-al 8-lea si ultim sezon din House M.D. Pana si actorii sunt tristi.

Sursa: Axn.ro

Dominic Monaghan (Charlie Pace), n. în 8 Dec 1976, a devenit cunoscut în toată lumea datorită rolului său din Lost (Naufragiații)

Nu cred în lenjerie. Cred că zdrobeşte integritatea artistică a unei persoane.

Cred că trăim într-o lume destul de sensibilă şi nu putem face nimic în privinţa asta.

Orice greşeală se datorează cantităţilor considerabile de alcool.

Viaţa are un mod aparte de a-ţi da un şut în fund sau de a te mânji cu ciocolată.

Eram clovnul clasei, aşa că eram obişnuit să mă dau în spectacol şi să mă maimuţăresc în faţa prietenilor mei.

Sursa: Axn.ro