Ouăle roșii de Paști

Oul se numără printre cele mai vechi simboluri ale omenirii. În esența sa, oul conține toată diversitatea ființelor și este întâlnit în aproape toate culturile ca simbol al vieții, fecundității, perfecțiunii, prosperității, renașterii - un simbol universal, altfel spus, și nu apare doar în mitologia popoarelor ci și în alchimie. Oul este și cel mai cunoscut simbol al Paștelui.

Între altele, oul ascunde una dintre enigmele existenței: Cine a fost primul: Oul sau Găina?

Profesorul universitar Dominuț Pădurean (n.11.07.1947 - d. 07.04.2021) spunea că, în creștinism, ouăle simbolizează stânca ce închidea mormântul lui Isus, dar și învierea și reînnoirea vieții. Culoarea roșie semnifică sângele vărsat de Hristos. Oul e nelipsit de pe masa de Paște. La creștini simbolizează recrearea Luminii, începută prin jertfa supremă a lui Isus pe Golgota și de sângele scurs, în urma răstignirii, peste ouăle de lângă cruce. La evrei, oul simbolizează ofranda făcută în zilele Templului.

În cultura populară, Joia Mare este ziua în care se înroșesc ouăle. Se crede că ouăle înroșite sau încondeiate în această zi nu se strică tot anul și că cele înroșite care sunt îngropate „la moșie” o feresc de piatră.

Legende despre ouăle roșii. Există mai multe legende (sau variante a unei legende) despre ouăle înroșite. În una se spune că, întâlnindu-se cu fariseii, Maria Magdalena le-a spus că Hristos a înviat. Ei au zis că atunci când va învia Hristos se vor înroși ouăle din coșul ei - și imediat ouăle s-au făcut roșii. O altă variantă vorbește despre cum, după Înviere, fariseii aruncau cu pietre în Maria Magdalena și pietrele se prefăceau în ouă roșii. Legenda pe care o cunoșteam este despre cum Maria Magdalena a pus un coș cu ouă sub crucea pe care a fost răstignit Hristos și acestea s-au înroșit de la sângele care curgea din rănile Lui (în altă variantă Maica Domnului așezase acolo coșul cu ouă).

În altă legendă se spune că în noaptea de sâmbătă spre duminică, după Vinerea Patimilor, Pilat din Pont a organizat un ospăț la care au participat înalți demnitari romani și mai marii Sinedriului. La un moment dat, un centurion speriat intră în sală și strigă că Hristos a înviat. Pilat, ținând în mână un ou, a zis: „Va învia Hristos când se va înroși oul acesta”. Oul s-a înroșit pe loc, spre mirarea și spaima tuturor celor prezenți.

Culoarea ouălor. Ouăle se vopsesc azi și în alte culori (albastru, verde, galben, combinații etc. folosind diverse tehnici) și simbolizează bucuria revenirii naturii la viață (bucuria primăverii). Culoarea albastră a ouălor simbolizează cerul infinit, universul, viața veșnică; verde simbolizează revenirea naturii la viața; galben e culoarea belșugului, a recoltei, a grâului copt, a pâinii euharistice. Unii vopsesc și în negru ouăle - simbol al chinurilor și durerea suferite de Hristos pe cruce.

Ouăle încondeiate (închistrite) sunt simbolul Mântuitorului și se mai numesc „ouă muncite” (sau „ouă necăjite”) - dedicând patimilor lui Hristos efortul depus pentru a le face atât de frumoase.

Cine nu reușește să înroșească ouăle în Joia Mare (și nu face pasca și cozonacii tot atunci) ar trebui să o facă în Sâmbăta Mare, dimineața, nicidecum în Vinerea Mare, deși sunt zone în care se înroșesc vinerea - vopsitul (numai în roșu) simbolizează jertfa de pe cruce a Mântuitorului (alții spun să fie vopsite cel mai târziu în Vinerea Mare). Unii folcloriști spun ca în Vinerea Mare trebuie să fie făcute numai pasca și cozonacii, nimic altceva. Preoții ortodocși spun ca ouăle pot fi înroșite în oricare dintre aceste zile - important este să fie vopsite. În timp ce se vopsesc ouăle trebuie spusă o rugăciune - de regulă „Tatăl nostru”.

În noaptea de Înviere (Sâmbăta Mare) se duce la biserică un coș cu ouă roșii, pască și cozonac pentru a fi sfințite. După slujbă, dar și în zilele următoare, obiceiul este să se ciocnească ouăle; în general, cel mai vârstnic bărbat de la masă e primul care ciocnește capul oului de capul oului ținut în mână de un comesean și se rostește „Hristos a Înviat!”, la care se răspunde „Adevărat a Înviat”. Oul a cărui coajă crapă e oferit celui care l-a spart. În unele zone exista credința că cei care ciocnesc ouă se vor vedea unii cu alții și în viața de dincolo. Ciocnitul ouălor simbolizează jertfa lui Hristos și e permis numai după noaptea de Înviere și până la Înălțare. Se spune că e bine să fie aruncate cojile ouălor pe pământ (pentru fertilizarea holdelor) sau pe ape curgătoare, pentru a da de veste Blajinilor că a sosit Paștele.

La Înălțare se repetă înroșirea ouălor ca readucere aminte ca Hristos, Cel ce Se înalță la cer, va reveni pe pământ la Judecata de apoi.

Altele: Ouăle de ciocolată; Iepurașul; Copac de Paște;

Image by Sofie Zbořilová from Pixabay

Tot cu ouă

Multe tehnici penru colorat ouă sunt, şi unele mi s-au părut simple, aşa că am încercat.

După ce am îmbrăcat trei ouă, am reuşit să colorez două, sâmbătă, înainte de prima zi de Paşti, după metoda aflată într-un video postat de Suzana la o ediţie MFC. Ouăle pe care le-a vopsit ea folosind metoda pot fi văzute pe Floare de colţ. A avut răbdare pentru mai multe; eu răbdare am avut numai pentru două in şerveţel, şi unul roşu prin metoda clasică. Pentru a se usca şerveţelul repede am pus ouăle in cuptor vreo cinci minute (nu s-a uscat total, dar culoarea s-a imprimat pe coajă) Am folosit doar trei culori: roşu, verde şi violet - ouăle au ieşit super! Îmi plac tare mult.

Le-am fotografiat din mai multe unghiuri, de aceea par foarte diferite (metalizate nu sunt, in realitate, dar in poza a doua aşa par).

Cel mai mult îmi place următorul:

Şi mă laud cu ce mi-a adus Iepuraşul: un ou de ciocolată înalt de vreo 30 de centimetri, cu talie de aproape 50 de centimetri.

Oul de ciocolată a venit cu surpriză. Un joc pe care eu îl ştiu ca “ics şi zero” (tabla e lungă de 11 cm şi lată de 6 cm).

(Colecţionez şi jucăriile-surpriză din ouăle kinder mici si mari, cele din nutella, cele din pungile cu pufuleţi etc..)

Ouă îmbrăcate. Provocări verzi

Se apropie sfârşitul lunii aprilie - de parcă n-aţi şti! - şi am reuşit să termin tema cu numărul trei de la Provocările primăverii - aprilie 2019: ouă vopsite / decorate manual.

Vă prezint familia Ouăcilă: Albăstrel, Floricica şi Micuţa lor in roşu. O familie fericită care-şi dedică existenţa altora. Sunt la picnic, într-un loc special amenajat pentru “ovoline”, la umbra crenguţelor de tei. Au îmbrăcat cele mai bune hăinuţe ale lor - singurele, adică - şi aşteaptă să fie băgate in seamă.

Până să-şi facă rost de hăinuţele acestea au încercat şi altceva: s-au învelit in hârtie creponată, s-au stropit cu oţet şi-au aşteptat, şi-au aşteptat… degeaba: nu s-a prins culoare de coaja lor. Poate hârtia nu era potrivită, poate a fost prea puţin oţet? Cine ştie? Ele au respectat instrucţiunile din videoclipul care poate fi văzut la adresa de mai jos.

https://www.youtube.com/watch?v=9RBJkzjLCRc

Au ales apoi hăinuţele, şi pentru că li s-au potrivit - mai cu chiu, mai cu vai - au avut nevoie de un loc special amenajat in care să stea pentru a şi le etala: un coşulet. Coşuleţul e făcut dintr-un mileu care zăcea de ani pitit într-o cutie (metoda folosită e descoperită într-un videoclip postat de Suzana).

Nu e picnic adevărat fără ceva verde curat in jurul lor: crenguţe de tei într-o vaza cofecţionată special pentru ele - din recipientul părăsit de şampon, recipient învelit in şerveţel.

Şi gata! Familia Ouăcilă se simte perfect la picnic!  

Un ou de ciocolată, cinci ouă pătate şi mai multe din plastic. MFC.

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte!  Jocul pornit de Carmen, continuat de Călin Hera şi preluat de Carmen, din nou. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc.

HAPPY WW!