Se afișează postările cu eticheta zapada_in_martie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta zapada_in_martie. Afișați toate postările

2022-03-24

Iarna din luna martie

Mai e un pic și începe luna aprilie iar eu nu m-am învrednicit să adaug fotografii cu iarna din prima jumătate a lunii martie.

Au fost și temperaturi de -11 și -15 grade, dar și -18 zisese cineva - mai ales dimineața și noaptea.

La 1 Martie, Natura a oferit mărțișoare:

crengute cu flori rosii in zapada
În 3 martie invitație la plimbare prin pădurea din cartierul R
ăcădau:
liziera padure in oras, iarna, doi oameni la plimbare
În 5 martie,
la plimbarea prin oraș
peisaj de iarna in oras: cladiri si banci acoperite de zapada
o rafală jucău
șă de vânt a spulberat zăpada, pentru un efect răcoritor.
vantul spulbera zapada pe trotuar
În 6 martie pare că iarna s-a hotărât să plece,
Mașini, case și străzi și zăpada care se topește
dar se răzgândește, și dovada prelungirii șederii este în 8 martie, 
în oraș
strada acoperita cu zapada; 2. femeie pe alee in parc seara, in lumina felinarului
și în Poiana Brașov,
brazi incarcati de zapada in Poiana Brasov
iar în 10 și 11 martie dimineața cu stalactite din gheață

1. turturi pe ram de pin; 2. turturi la streasina
M-am plimbat și eu prin zăpada din luna martie, dar fotografiile le-am preluat de pe pagina de Fb Brașov, orașul sufletului meu. Crede cineva că aș fi fost pe fază să fotografiez zăpada spulberată de vânt, de exemplu? Dacă da, se înșală.

2022-03-07

Noapte de iarnă în martie

Primăvara calendaristică a început cu zăpadă! Îmi place zăpada, mult, dar în lunile de iarnă, nu primăvara și cu atât mai puțin vara! Eh, să zicem că zăpada din martie are o „scuză”: primăvara astronomică începe abia în 20 martie. Nu știu de ce nu înțelege vremea aceasta ce-am rugat-o! Poate nu am rugat-o suficient de frumos să-mi ofere zăpadă iarna?! Am uitat să-i explic în care emisferă a Terrei mă aflu?! Cum o fi, cum n-o fi, zăpada mi-a plăcut. În noaptea de patru spre cinci martie a nins serios. Când am ieșit cu câinele, pe la miezul nopții, am lăsat „urme proaspete” – singurele! - pe stratul alb și pufos. De la fereastră se vedea covorul alb, dar numai afară am înțeles că are circa cinci cm înălțime! Cățelușa abia reușea să înainteze, dar o făcea cu vitejie. M-a pufnit râsul! Bineînțeles că nu e prima dată când ninge așa de mult în martie; a nins, în nu mai știu ce an, în luna mai - era stratul de zăpadă înalt mai ceva decât a fost peste iarnă. A nins și în noaptea ce abia a trecut, dar nu la fel de mult.

Am făcut câteva fotografii, care – evident! - au ieșit aiurea. De fapt, pe ecranul telefonului se văd chiar fain, dar nu știu ce se întâmplă cu fotografiile când le copiez pe laptop. Știu că e și o „chestiune tehnică”, să zic așa, fiind diferite configurațiile (nici nu știu dacă zic corect!) pe diferite aparate.

Pentru că tot le-am făcut, m-am jucat cu ele în programul de editare online „tuxpi”. Cu această ocazie am mai aflat ce „știe” să facă programul și ce filtre se potrivesc la ce fel de poze și cum arată mai apoi pozele respective.

Înainte să ies din casă am fotografiat copaci care se văd de la fereastră, În prima poză sunt (trebuie să mă credeți pe cuvânt) o parte dintr-un corcoduș și o parte dintr-un castan.

Pozele următoare sunt cu diferite „por
țiuni” din tei.
În colajul de mai jos sunt două poze făcute când eram cu Miki (cățelușa) afară.
În programul pixlr x am făcut colajele și l-am încercat și pe cel de mai jos, plasând fotografiile la întâmplare.
Toată această joacă m-a „luat” doar pentru că nu mi-a reușit floarea cusută!
Niko a postat un articol cu
instrucțiuni, pe înțelesul tuturor, dar... nu pot cupla o imprimantă la acest laptop și n-am avut răbdare să scot hârtia de calc și să copiez modelul. Am încercat să fac găurile simetrice, să urmez indicațiile de coasere, dar nu mi-a ieșit! Petala din dreapta arată ce mi-a ieșit! Petala din stânga e încercarea de a coase pe carton după cum m-am priceput, dar pentru că nu-mi place – vreau stilul „stitching card”! - am renunțat. Am renunțat la această floare, nu la a reuși măcar o floare lucrată în această tehnică!
Unii ar spune că toate aceste câteva ore petrecute jucându-mă cu fotografiile le-aș fi putut consuma recuperând "restanțele cotidiene". Le spun că sunt liberi să spună ce vor. 😊

2021-03-25

Ziua Cucului

Se spune că în ziua aceasta cucul se aude cântând pentru prima dată. Nu doar că n-am auzit cucul cântând, dar nici porumbeii nu i-am auzit gângurind și nici guguștiucii. De când au ciopârțit teiul guguștiucii au venit tot mai rar, până n-au mai venit. Poate vor reveni. Sper.
De Ziua Cucului am auzit, timp de aproape o oră, motorul mașinii parcate de-o tipă sub ferestre. Am închis fereastra cam târziu - când am simțit că mă ustură ochii. O mașină cu număr de Prahova. Tipa a stat în mașină alături de un tip, apoi au coborât împreună și au intrat în bloc. După stratul de zăpadă de pe parbriz și din jurul roților pare că cei doi au urcat în mașină după ce au venit de pe aiurea, nu au venit cu mașina. Sunt aproape sigură: dacă o întreabă cineva pe tipă despre grija ei pentru mediu ar spune că-i ecologistă, că ea nu mănâncă deloc carne, că îmbrățișează copaci etc.. Și cu filtru de particule un motor pornit poluează, chiar dacă nu la fel de mult ca cele fără filtru. Prea mulți nu sunt absurzi și pot înțelege pe cei care-și turează motorul pe loc câteva minute, la pornire, mai ales când e frig, dar timp de aproape o oră, la sosire, sub ferestrele altora?! În Ro, staționarea cu motorul pornit e sport național. În statele spre a căror „civilizație” tindem se sancționează astfel de acțiuni, și nu sunt tocmai mici amenzile.
Pentru această zi de joi îmi făcusem „planuri administrative” dar... de dimineață m-a anunțat o vecină că e Buna Vestire. „Să nu cumva să muncești prin casă azi”, mi-a zis. Hm. Nu cred că s-ar fi supărat arhanghelul Gabriel dacă aș fi făcut ce-mi propusesem, dar am profitat de ocazie să amân. Nu prea aveam chef, oricum, așa că am amânat pentru o dată viitoare nedeterminată. Pentru că am avut timp am organizat „colecția de iarnă”:
În viteză, am fotografiat o intersecție, în seara de 18 martie. De-mi venea mai repede ideea cu fotografiatul probabil că fotografiam mai multe în acea seară. Nu mai multe intersecții!
Puțină zăpadă în intersecție Brașov
În nopțile de 22 și 23 martie a tot nins...
Prima zăpadă pe pomi și carosabil
În 24 martie, pe la prânz, zăpada mai era și nu prea. 
Teiul ciopârțit. Prima zăpadă s-a topit
Cu ocazia aceasta am „prins” în poză și-o mașinuță parcată fix în curbă, jumătate în zona verde, peste bordură (probabil că n-aș fi observat-o dacă nu-mi trebuia o poză cu zăpada). Parcări pentru cei care nu locuiesc în zonă sunt la cinci minute de mers pe jos dar, probabil, acel conducător auto nu era fraier să plătească pentru parcare dacă tot era loc în curbă. În 25 martie mai sunt urme vagi de zăpadă - mașinuța a fost parcată tot acolo, până aproape de ora prânzului.
Până la „închiderea ediției” au venit guguștiucii să pape, dar au năvălit porumbeii și n-au reușit să se apropie de pervaz. Au stat câteva minute în tei apoi și-au văzut de ale lor.
Soarele, pregătit să apună, mi-a permis să-l fotografiez în „vârful” copacilor.
Soarele ascuns în ceață și teiul ciopârțit
Nu s-a supărat că nu i-am redat splendoarea. A zis c
ă ne vedem mâine. Poate cu altă ocazie mă voi descurca mai bine. Habar n-am cum să fotografiez Soarele privindu-l în ochi.
In ziua de Buna Vestire (ce coincidență) s-a lăsat cu noi restricții de circulație, între altele.

2020-03-23

Parfum de iarnă

Ieri seară, pe la ora 20, auzeam picături căzând pe tabla ondulată de deasupra unei uși a magazinului de la parter. Cu două seri înainte plouase și a trebuit să-i dau lui Miki pelerina de ploaie - și nu prea îi place să o îmbrace, așa că nu voiam să plouă. În seara aceea când a plouat aerul mirosea a curat, așa cum nu l-am mai simțit de foarte mulți ani în oraș! A fost o plimbare superbă! Aer curat, străzile pustii.
Aseară a nins! Când am privit pe fereastră era mirific cum cădeau din cerul negru catifelat steluțele argintii. S-a depus un strat de circa un centimetru dar numai pe mașini și pe crengi. Am făcut și fotografii - de la fereastră; pe stradă nu pot (mai ales cȃnd plouă sau ninge) pentru că Miki nu vrea să stea locului până reglez eu telefonul pentru poze. Aerul era parfumat a iarnă, a iarnă adevărată, iarnă din copilărie! Era rece și cerul cernea peste noi. Zăpada depusă era apoasă - știam că nu va ține până a doua zi dimineață și de aceea am făcut fotografii (vorbă să fie!) noaptea.
În poza imediat următoare se vede o pată închisă la culoare, pe o creangă. Sunt doi guguștiuci - cei care vin regulat și se hrănesc de pe pervaz. M-am și speriat când i-am văzut! Nu-i mai văzusem niciodată acolo noaptea! Poate că au mai fost și nu i-am observat, dar e puțin probabil pentru că obișnuiesc să fumez în balcon și sigur i-aș fi văzut. În realitate li se vedeau inclusiv ochișorii în lumina palidă, dar poza e sub orice critică (o postez pentru mine, să nu uit că m-au speriat! am crezut că e bolnav unul și n-a putut zbura la cuib).
Știu despre guguștiuci că în perioada aceasta (februarie-martie) se formează perechile, care vor fi împreună pe întreaga perioadă de “ouare” și unii chiar mult după aceea, și caută loc pentru cuib - masculul îi prezintă “ei” mai multe locuri și ea va alege unde vor construi cuibul ca o platformă, din crenguțe, prinse lângă tulpina arborelui (preferă foioasele - teiul intră în categoria foioaselor și m-am gândit că, poate, vor alege să-și facă în tei cuibul, să fie aproape și de sursa de papa). Guguștiucul “el” este foarte viteaz: se ia la “ceartă” și cu porumbeii care vin la grăunțe. Îl ajut și eu pe micuț, e drept, și doar că nu-mi ciugulește din palmă. Micuța nici nu știu dacă e pui sau ba… E mititică și pare că nu se descurcă să mănânce grâu… Habar nu am, cu certitudine, care e “ea” și care e “el”, dar îmi dau cu părerea în funcție de ce comportament și mărime au. “Ea” - ceea ce mi se pare ciudat, cumva - nu are “inelul” negru pe gât - are doar o liniuță, ȋntr-o parte.
În pozele de mai jos: ea cu spatele
Ea cu fața
Amândoi (el e mai sus)
Cred că e clar: evit televizorul, nu reușesc să mă concentrez nici la citit și nici la puzzle; curățenie n-am chef să fac, de gătit nu știu să gătesc, pe Miki o mai plimb doar diseară… și nu prea am ocupație. ☺