Pisicile păcălite de maimuță (hw 4)

Două pisici au găsit o bucată de brânză și au rupt-o în două dar una dintre bucăți era puțin mai mare decât cealaltă. Bineințeles, fiecare pisică dorea bucata mai mare. Neajungând la înțelegere s-au dus la isteața maimuță să le rezolve problema.

- Nicio grijă! le spune maimuța.

Ia bucata mai mare și mușcă dar acum a rămas mai mare cealaltă; mușcă din aceasta și iar e diferență între bucăți. Maimuța continuă astfel până ce bucățile de brânză ajung foarte mici. Văzând aceasta, pisicile se adresează maimuței, disperate:

- Suntem mulțumite! Înapoiați-ne bucățile de brânză.

Maimuța cea șireată le dă replica:

- Aceasta e taxa pentru că v-am rezolvat problema.

Nici bine nu termină de rostit cuvintele că și înghite ultimele bucățele de brânză.

**

Un tip îi povestește prietenului:

- M-am despărțit de soția mea de comun acord: ea păstrează locuința, eu mașina și biroul.

- Bine, dar cu economiile voastre cum a rămas?

- Pe acestea le păstrează avocatul...

**

- Domnule avocat, aș vrea să-mi scriu testamentul dar nu știu cum se procedează. Mă ajutați să-l scriu?

- Cum să nu? Lăsați totul în seama mea!

- Păi, m-am gândit că dvs. ați vrea partea mai mare, dar aș vrea ca și copiii mei să primească ceva din avere...

Postare inscrisa la Happy Weekend!

Miercurea fara cuvinte (4) - Incapatanare!

Postarea participă la Wordless Wednesday!  (4) la Carmen (Intre vis si realitate)

George Noel Gordon, lord Byron

(22 Ianuarie 1788 - 19 Aprilie 1824)

Exista ceva pagan in mine si nu pot scapa de asta. Pe scurt eu nu neg nimic dar ma indoiesc de toate.

Daca sunt un prost, cel putin sunt unul care se indoieste si nu invidiez pe nimeni pentru certitudinea intelepciunii sale de dânsul aprobata. (Byron)

George Gordon Noel Byron, al VI-lea Baron Byron, s-a nascut in 22 ianuarie 1788 la Londra si a decedat in 19 aprilie 1824 la Mesolongion (Missolonghi), Grecia, la varsta de 36 de ani. 

Este unul dintre cei mai cunoscuti poeti romantici englezi, alaturi de contemporanii sai Percy Shelley si John Keats.

Se casatoreste cu Anne Isabella Milbanke in 2 Ianuarie 1815 si au impreuna o fiica. In 21 Aprilie 1816 e semnat oficial divortul celor doi. La patru zile după divorț, pe 25 Aprilie 1816, Byron paraseste Anglia pentru totdeauna.

Fiica sa, Ada Lovelace (nascuta Augusta Ada Byron, la 10 Decembrie 1815, v. wikipedia), a devenit matematician si scriitoare, cunoscuta in principal pentru munca depusa la crearea "masinii analitice" a lui Charles Babbage, primul calculator cu scopuri multiple din lume. Singura fiica legitima a celebrului poet a creat primul algoritm menit sa fie interpretat de o masinarie, fapt pentru care este considerata a fi "prima programatoare din lume". Limbajul de programare ADA a fost folosit pana in 1997 in cadrul Departamentului de Aparare al Statelor Unite ale Americii.

A murit la 27 noiembrie 1852, la varsta de 36 de ani.

Prin Peregrinarile lui Childe Harold se contureaza eroul byronian, cautator neobosit al unui ideal nou de existenta. Calatoria lui Childe Harold este un simbol al evadarii dintr-o lume detestata de poet si confruntarea cu marile drame ale omenirii.

Lord Byron a fost unul dintre poetii preferati de Robert Schumann, care a scris poemul simfonic “Manfred”. Manfred revine si in simfonia lui Ceaikovski, dar si Franz Liszt, Hector Berlioz sau Giuseppe Verdi au avut lucrari inspirate de el.

Faima Lordului Byron se datoreaza nu numai operei, ci si vieții sale, traită in extravaganta, cu numeroase povesti de dragoste, datorii, despartiri, acuzatii de incest si sodomie. El a fost descris de catre Lady Caroline Lamb (una dintre femeile pe care le-a parasit) ca fiind “un om nebun, rau si periculos a-l cunoaste”. Byron a fost un lider regional al organizatiei revolutionare Carbonari din Italia in revolta lor impotriva Austriei si mai tarziu a calatorit pentru a lupta impotriva turcilor in Razboiul de Independenta al Greciei, fapt pentru care grecii îl considera un erou national. A murit de friguri in Missolonghi.

Cu cat cunosc mai bine oamenii iubesc mai mult cainii (Byron)

Byron a fost un mare iubitor de animale. De mic a avut casa plina de animale si mama lui se plangea la un moment dat cat de scumpa e intretinerea cainilor.

Animalul preferat a fost un caine din rasa Terra Nova (Newfoundland, dar care, afirma specialistii care au vazut pictura, nu ar fi fost tocmai rasa amintita), pe care l-a numit Boatswain. Atunci cand cainele a contactat rabie poetul l-a ingrijit cu pasiune, fara teama ca ar putea fi muscat, dar nu a reusit sa il salveze. Desi ingropat in datorii a comandat un impresionant monument din marmura pentru acest caine si a scris poemul “Epitaf pentru un caine”. A scris cateva randuri in care isi exprima tristetea pe care a incercat-o la moartea lui, precum si lipsa de consideratie de care au parte adesea cainii din partea oamenilor. Si ca acest lucru sa nu se întample si cu Boatswain, Byron, ajutat de prietenul sau John Cab Hobhouse, i-a compus un epitaf ce i-a fost scris pe monumentul funerar: Langa acest loc odihnesc ramasitele unuia care stapanea frumusetea fara vanitate, puterea fara obraznicie, curaj fara cruzime si toate virtutile omului dar fara viciile lui. Aceste laude, care ar fi masluiri fara inteles, daca le-am inscrie pe resturile unui om, sunt un prinos indreptatit adus memoriei lui Boatswain – un caine nascut la Terra Nova, in Mai 1803 si mort la Newstead Abbey, in 18 Noiembrie 1808. Epitaful se incheie cu versurile: Sub piatra asta, un prieten doarme-n pace. Am cunoscut doar un neclintit si-acuma zace.

Monumentul e ridicat pe locul unde se aflase pe vremuri altarul bisericii de langa manastire.

Pe langa caini si cai a mai avut o vulpe, un papagal, cinci maimute, un vultur, o cioara, un crocodil, un soim, cinci pauni, un bursuc, trei gaste, o capra cu un picior rupt… Exceptand caii toate celelalte locuiau in casa cu el, pe oriunde se afla: Anglia, Grecia, Italia, Elvetia.

Boatswain: http://www.bbc.co.uk/arts/yourpaintings/paintings/lord-byrons-dog-boatswain-18031808-the-newfoundland-47822 (in febr 2021 pag nu mai exista)

Sursa foto Byron wikipedia.org

Regina Dakar-ului

2002

In 21 ianuarie 2001, nemtoaica Jutta Kleinschmidt devine prima femeie (si pana azi singura) care castiga Raliul Paris-Dakar. Avand copilot pe Andrea Schulz, a castigat cu Mitsubishi Pajero.

N-a fost prima data cand a concurat la acest raliu, dar a fost prima data cand a castigat cursa.

In anul 2002, Jutta Kleinschmidt semneaza pentru trei ani cu Volkswagen si in anul 2003 termina Dakar-ul pe locul 8. Cat timp a fost pilot oficial al constructorului din Wolfsburg, Jutta a avut-o ca navigator pe Fabrizia Pons. In 2004, ele au castigat prima etapa de Dakar cu un Race-Touareg, iar in 2005 au dus masina pe treapta a treia a podiumului. Acesta este primul automobil Turbo Diesel care reuseste sa termine cel mai dificil rally-raid al lumii in Top 3, iar cele doua au obtinut cea mai buna clasare a unui echipaj integral feminin in Dakar.

Jutta Kleinschmidt, s-a nascut in 29 august 1962 in Cologne, Germania. A studiat Fizica la Politehnica din Isny si a lucrat ca inginer la compania Mitsubishi. In 1988 a concurat pentru prima oara la Raliul Paris-Dakar pe o motocicletă BMW. In 2007 a concurat cu BMV X3.

Dakar 2001

Raliul Dakar – cunoscut si sub denumirea de Paris-Dakar – e o competitie automobilistica si de motociclism off-road si e organizata de Amaury Sport Organization (ASO). Cea mai importanta competitie de anduranta din lume. O cursa pe cat de fascinanta pe atat de periculoasa, pentru concurentii de la toate categoriile: moto, auto, camioane. La fiecare editie desertul si-a luat tributul in vieti omenesti.

Cursa a debutat in 1979, la un an dupa ce miliardarul Thierry Sabine, in timpul unui raliu s-a ratacit in desert si a fost pe aproape sa-si piarda viata. Prin aceasta aventura, Thierry Sabine a descoperit potentialul sportiv al acestui peisaj, oferind o aventura interesanta pentru iubitorii adrenalinei.

Raliul a debutat pe traseul Paris, Franta - Dakar, Senegal (intrerupta de un transfer peste M. Mediterana) dar din cauza amenintarilor teroriste din Mauritania (2008, an in care nu s-a organizat) s-a mutat, incepand din anul 2009, in America de Sud. Pana in anul 1994 competitia avea ca punct de start Champs-Elysees din Paris dar, in urma numeroaselor plangeri primite la primaria capitalei ASO a fost nevoita sa inceapa si sa termine competitia la Euro-Disney. Mai apoi, punctul de plecare al raliului a tot fost schimbat.

Sursa foto: http://www.jutta-kleinschmidt.de/

Raliul Dakar 2013 s-a desfasurat in perioada 5 – 20 Ianuarie, pe o distanta de 8000 km, cu start in Lima (Peru) cu final in Santiago (Chile) traversand Argentina ( a 5-a oara consecutiv in America de Sud). In 13 Ianuarie a fost singura zi pentru odihna. Competitia a avut 14 etape, au fost inregistrate 62 abandonuri la categoria auto, 57 la categoria moto, 12 la quad-uri si 14 la camioane (scrie “promotor.ro”) Pe langa praf, pietre, noroi, probabile si posibile defectiuni tehnice, concurentii au avut de infruntat si pericolul animalelor.

Pilotul francez David Casteu (Yamaha), lider la clasa moto a Raliului-raid Dakar, s-a lovit de o vaca in etapa a 9-a a cursei, dintre San Miguel de Tucuman si Cordoba, in Argentina si a suferit un traumatism la umar. 

Francezul Thomas Bourgin (nascut pe 23 Decembrie 1987) a murit intr-un accident de circulatie in Chile. Tanarul de 25 de ani a intrat in coliziune cu o masina a carabinierilor chilieni, care venea din sens invers. Se afla pe locul 68 in clasamentul general al categorie moto si era  prima participare la Dakar.

Alte doua persoane si-au pierdut viata pe timpul Raliului Dakar, in Peru, in urma unui accident de circulatie in care a fost implicat un vehicul de asistenta. Persoanele decedate sunt conducatorul si pasagerul unui taxi, dupa ce masina in care se aflau a fost lovita frontal de vehiculul de asistenta de la raliu.

Castigatorii din 2013

Clasa auto: Stephane Peterhansel (Mini) nu a avut rival in 2013, francezul trecandu-si in cont al 11-lea succes din cariera la celebra competitie (de sase ori la clasa moto si de cinci ori la auto). Copilot: Jean-Paul Cottret. Cu un timp total de 38h32:39, cei doi, membri ai echipei private Monster Energy X-raid din Trebur (Germania), au trecut linia de sosire de la Santiago de Chile cu un avans de 42 de minute si 22 de secunde fata de cei mai apropiati urmritori in clasamentul general;

Clasa moto: Cyril Despres (KTM) s-a impus la categoria moto. A fost succesul cu numarul cinci pentru sportivul francez. Despres a mai castigat Dakar-ul in 2005, 2007, 2010 si 2012;

(Dakar e greu la volanul masinii si indescriptibil la ghidonul unei motociclete)

Clasa truck: Eduard Nukolaev (Kamaz);

Clasa quad: Marcos Patronelli.

Fapt divers:

Doi ani la rand a participat ARO in raliul Paris-Dakar, insa echipajele erau alcatuite doar din francezi. Si in 1984 (piloti: Gérard Sarrazin si Michel Guégan) si in 1985 (piloti: Christian Avril si Pierre Rousseau) ambele echipaje au inregistrat abandonuri. Modelele la bordul carora francezii au ales sa traverseze dintr-un continent in altul, s-au numit ARO 240, erau an de fabricatie 1983 si aveau sub capota “bestii” de provenienta romaneasca – de 2,5 litri, L4 (83 CP)

(topgear.ro)

In 1984 ARO-Chrysler (ARO 242), pilotat de Christian Avril, a castigat Raliul Faraonilor, din Egipt. Atunci ARO a fost declarat "cel mai bun autoturism de teren din lume".

Vezi si:
Raliul Dakar 2014

Parfumul unei seri de neuitat - Poveste Parfumata despre un Lamborghini

O vacanta de vis se anunta inca de la plecare! Din primul salariu – care deloc mic nu era – a hotarat sa plece la mare cu prietena ei. Au luat bilete pentru Mamaia si duse au fost. La Neptun si Saturn erau cazati alti prieteni, ajunsi cu doua zile mai devreme.

La douazeci de ani stia ca lumea e a ei! Frumoasa, exuberanta, isteata – dar mai ales tanara! – putea avea tot ce-si dorea. Trebuia doar sa afle ce-si doreste! Si trebuia sa se grabeasca, pentru ca Timpul nu asteapta pe nimeni!

In chiar seara sosirii a zarit automobilul rosu care ii stapanea visele de catva timp: Lamborghini era parcat in apropierea unui restaurant de langa plaja, invaluit in lumina serii care se pierdea in noapte. Inima isi accelera bataile si se simtea cuprinsa de vraja serii plina de parfumuri amestecate. Va fi o vacanta perfecta! A doua zi au plecat spre Neptun, gatite de discoteca! Localurile inchideau la ora 22 dar distractia era la max! Nu-i placeau discotecile dar fiind cu grupul se putea dezlantui. Nici sa danseze nu stia, doar isi imagina ca se face asa cum se misca ea. Privirile atintite asupra ei ii dadeau de inteles ca danseaza foarte bine. Si era mandra de ea!

Cand programul disco s-a incheiat au plecat spre statie, ultimul mini-car fiind la miezul noptii – aveau suficient timp. Amicii s-au indreptat spre hotelul unde erau cazati. In statie au stat si au stat si nu venea nimic care sa le duca la Mamaia. Cateva masini razlete, niciun pieton…

- Hai pe jos! ii propune amicei.

- Te-a batut Soarele-n cap, rau! aproape ca se sperie aceasta. Cum sa mergem pe jos?

- Uite asa! striga, si paseste in mijlocul drumului, razand. Pe dunga alba! Urmam dunga alba si ajungem la hotelul nostru!

- Ca esti intr-o dunga stiu, dar sa urmez dunga alba nu vreau sa aud! Hai inapoi, la ei! face semn catre hotelul unde se aflau ceilalti.

- Biiineeee – se tanguie, se rasuceste pe calcaie… si se opreste cu palmele proptite pe un bot de masina. Abia atunci a inteles semnele disperate pe care le facea prietena ei. Priveste prin parbriz, dar nu vede mare lucru. Isi indreapta trupul si priveste masina: ar recunoaste oriunde, si din orice pozitie un Lamborghini. Ofteaza adanc si striga spre sofer ca ii pare rau. Se deschide portiera si un tip, destul de varstnic, intreaba in italiana daca vor sa le duca undeva. Ea intelege – desi nu stie sa vorbeasca – si raspunde “Si”

- Esti nebuna! O aude pe prietena ei, aflata in statie! Nu mergem cu el! Esti dusa?!

- Ce-are, fata? E singur – observa, pentru ca lumina s-a aprins in masina cand soferul a ridicat portiera.

- Nu mergem!

- Eu merg! E Lamborghini!

- Cu necunoscut la volan! Nu multumesc! Hai cu mine!

- Nu! Ia! zice, si citeste cu voce tare numarul masinii. L-ai tinut minte?

Prietena l-a notat pe pachetul cu tigari, urmarita cu privirea de necunoscutul care zambea si care a rostit un cuvant, care i-a sunat a fi “countach”...

Cu ambele portiere deschise masina parea o rosie pasare phoenix! Simtea vibratii in tot corpul, la gandul ca isi va aseza fizicul pe bancheta unui Lamborghini! Vazuse automobilul intr-o revista germana si se indragostise iremediabil de marca, incercand sa afle cat mai multe. Urmarea cu ochi rotunzi cum se inchid portierele coborand fara zgomot. Ii spune barbatului “Mamaia, Patria” cand acesta o intreaba unde vrea sa mearga si motorul incepe sa toarca, demarand apoi perfect zgomotos. Simtea fiecare denivelare din asfalt si avea senzatia ca e la nivelul bordurii trotuarului. Ce sentiment de libertate in masina spatioasa care, de afara, parea a fi ingrozitor de… turtita! Avea spatiu suficient sa-si intinda picioarele lungi si mai avea putin pana la pozitia orizontala. Relaxata in scaunul tapitat cu piele neagra nu vedea soseaua care se derula sub rotile care se invarteau cu mare viteza si nici zgomotul motorului nu il auzea in interior. Stia ca poate ajunge la 300 km pe ora insa era constienta ca nu pe soseaua dintre Neptun si Mamaia. Parca au trecut doar cinci minute si au ajuns langa hotelul unde avea camera. Involuntar, s-a strambat a nemultumire. Seara abia incepea sa se ingane cu noaptea. Cand a intrebat-o daca vrea sa se mai plimbe a fost tentata sa-l imbratiseze, dar s-a multumit doar sa miste capul afirmativ. Au plecat. Din casetofon se auzea o melodie cantata de Sade. Soseaua era intunecata si prin geamurile deschise se simtea briza marii al carei parfum se contopea cu mirosul pielii care imbraca scaunele, cu suavul parfum ce venea dinspre sofer si cu mirosul vag al tutunului fin. Parul ii flutura usor in curentul de aer cald si parfumat si incerca sa il fixeze – fara succes – dupa ureche. Au mers, tacuti, pana la Constanta si inapoi. A oprit aproape de plaja si a deschis portierele. Spre uimirea ei, a intrebat-o daca e in regula sa isi aprinda o tigara. Bineinteles ca da. Apoi i-a oferit si ei – a acceptat-o. Fumau in tacere si ascultau muzica. Zumzetul valurilor marii care se spargeau la mal ajungea pana la ei. Frunzele arbustilor din apropiere sunau usor in bataia vantului care parea sa se inteteasca. Mirosul algelor aduse la mal se simtea mai puternic acum, cand noaptea se apropia de final.

Nu stia ce sa-i spuna. I-a facut capul mare explicand cat de mult ii place marca de automobil si cat de recunoscatoare ii este pentru acele ore pe care i le-a oferit. Si-ar fi dorit ca barbatul sa fie mai tanar, dar il banuia cam de varsta tatalui ei… I-ar fi placut ca el sa stie mai multe cuvinte in romaneste sau ea sa isi fi dat interesul si sa fi invatat limba italiana cand a avut ocazia, la scoala. Sau, poate, daca ar fi putut conversa liber noaptea nu ar fi fost magica.

A intrebat-o daca vrea sa vada Soarele rasarind.

- Sigur ca vreau! Niciodata nu am vazut rasaritul Soarelui la mare!

Vorbea grabita, cu entuziasm si privindu-i nedumerirea a inceput sa rada: “Si”, i-a spus. Uita ca el nu intelege mai nimic din ce-i spune altfel decat descriind cu mainile, aratand, gesticuland.

- Cat e de frumos…! s-a aplecat spre bord, ca si cum astfel ar fi vazut mai bine lumina care crestea parca din mare, apoi s-a lasat pe speteaza scaunului, savurand momentul, gandindu-se cat de frumoasa este viata!

Cand Soarele abia se ridicase, cativa matinali se indreptau spre plaja. Au privit spre ea cu oarecare dispret – nu se insela: cunostea acea privire – dar nu-i pasa de parerea celor care-si tarau atunci slapii prin nisip. Ea era fericita si fericirea nu i-o putea lua nimeni.

In fața hotelului Patria l-a intrebat de ce a spus “countach” inainte de a o invita sa urce in masina. I-a explicat ca a completat ce a spus ea, denumirea completa: Lamborghini Countach. Fara un cuvant, i-a oferit o carte de vizita, demarand imediat ce ea a ajuns aproape de usa hotelului, aruncand o privire inapoi inainte de a intra.

Dupa foarte multi ani a aflat despre “countach” ca este o exclamatie de admiratie, in dialectul piemontez, un cuvant pe care-l rostesc barbatii cand vad o femeie foarte frumoasa. Numai italienii puteau sa numeasca astfel un automobil.

Cabochard, creat de Alix Gres, poate fi parfumul acestei aventuri care incepe intr-o seara parfumata de vara. Creat in 1959, dupa o calatorie in India, parfumul a devenit imediat popular. Chiar si numele, care s-ar putea traduce prin “incapatanat”, reflecta vointa si spiritul liber al creatoarei. Ea declara ca parfumul ii aminteste de plimbarile pe plajele largi si pustii ale Indiei, de prospetimea brutala a aerului dimineata, de caldura lemnului de santal, de parfumul florilor precum zambila de apa, tuberoza (al carei parfum e sublim). Purtandu-l, orice femeie are sentimentul ca devine puternica, pregatita sa faca față oricaror obstacole din viata.

Sursa foto: commons.wikimedia.org

http://en.wikipedia.org/wiki/Lamborghini_Countach

Poveste scrisa pentru Clubul Povestii Parfumate gazduit de Mirela – ideea temei de azi apartine gazdei.

Pif si Hercule (hw 3)

Ideea pentru azi mi-a dat-o, mai in gluma mai in serios, mai voit mai din intamplare, Vasile Dumitru (https://gramofon...), in comentariul de la Hercule Poirot. Multumesc. :)

*

Revista pentru copii, Pif Gadget (Pif et Hercule) si-a incheiat aparitia in 1993, dar a fost resuscitata in 2004 si a mai aparut pana in Noiembrie 2008, iar in 15 Ianuarie 2009 a declarat faliment (din cauza datoriilor de cca 4 milioane euro). Roger Mas a fost al doilea desenator pentru Pif. La sfarsitul anului 2011 un nou desenator a devenit cel de-al treilea tata al lui Pif, Francois Corteggiani, care a fost si redactorul sef al revistei in perioada 2004-2008.

Pif si Hercule - Pif Gadget pe langa diversele benzi desenate ale aventurilor celor doi, oferea cate o jucarie la fiecare numar.

Revista de benzi desenate, Pif Gadget, a fost lansata pe piata in anul 1969, 24 Februarie, si aparea saptamanal.

In anul 1989 apare seria Pif si Hercule, care are 130 de episoade a cate 11 minute fiecare.

In Romania serialul a fost difuzat in 1992 si 1993.

Pif si Hercule sunt un caine galben si un motan negru cu alb (semn caracteristic pansamentul in cruce de pe bot) care, desi sunt cei mai buni prieteni se cearta mereu, fiind intr-o relatie de dragoste si ura.  Cei doi intalnesc in aventurile lor alte personaje amuzante, cum sunt si cei trei hoti Cicéron, Busard si Gorille; Vulpoiul si Pelicanul, care sunt tot infractori; comisarul Farfui, care incearca sa ii impiedice pe Pif si Hercule sa isi duca planurile la bun sfarsit. Multe obiecte sunt personificate: veioza, masina, usa s.a.

Pif a fost creat de Jose Cabrero Arnal (un republican spaniol refugiat in Franta) pentru ziarul Partidului comunist francez, L’Humanite, in 28 Martie 1948. Hercule a fost creat doi ani mai tarziu si timp de 50 de ani au fost nedespartiti.

Aventurile lui Pif au aparut pana la mijlocul anilor ’70 si in ziarul comunist britanic Daily Worker (devenit mai tarziu The Morning Star)

Revista s-a numit initial Tanarul patriot  (Le Jeune Patriote). A aparut in ilegalitate, sub ocupatia germana, din Ianuarie 1942, apoi in legalitate din 1944 pana in anul 1945. Mai apoi s-a numit  Vaillant, tanarul patriot, iar apoi doar Vaillant, cu subtitlul "Cea mai captivanta revista".

Din 1965 titlul a fost schimbat in Vaillant, ziarul lui Pif, după Pif, un personaj-caţel creat initial de  desenatorul spaniol José Cabrero Arnal.

*

Intre 20 Iunie-22 Iulie 2012, Institutul Francez a organizat la Sala Dalles (Bucuresti), expozitia Pif in Romania, un erou al epocii de aur.

Datorita orientarii de stanga, revista a fost printre putinele produse occidentale care au patruns pe piata de dincolo de Cortina de Fier.

 I Just called to say Happy Weekend!

Postarea participa Happy Weekend! Editia a 3-a, la Elly, Blind Love.

Altele:
Tweety, Sylvester, Casper, Chilly Willy

Reflexii in Oglinda - Cu susul in jos!

Dacă doresti sa participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta", (poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la
Reflexii in Oglinda, la SoriN