Nori, statui si geamuri. Reflexii in oglinda

Postare pentru Reflexii in oglindă.

Foto preluate de la Braşov, orasul sufletului meu.

Dimineti de iulie. Miercurea fara cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin.

Fotografiile sunt de la Braşov, oraşul sufletului meu.

Haita care nu m-a vrut

A scene from WHITE GOD, Magnolia Pictures 

Am descoperit un text la dr. Mihaella (blogul nu mai exista in febr 2021 şi pornind de la fraza Toate animalele au simțuri mai dezvoltate decât omul. Ei nu interpretează, nu raționează, dar simt mai multe decât omul mi-am amintit o întâmplare oarecum hazlie, petrecută cu mulţi ani în urmă, pe la începutul anilor 1990.

Era o seară de vară, încă nu se întunecase, şi eram împreună cu o colegă de muncă, o conduceam în staţia de autobuz. E o fata la locul ei, mereu gata să ajute pe oricine are nevoie, fără a aştepta ceva în schimb.

Aveam de parcurs un bulevard lung şi lat. Fiind seară, mulţi oameni profitau de răcoarea care se lăsase şi se plimbau, cu mic cu mare, cu pisică şi purcel. La un moment dat apare o haită de câini – mulţi câini, mici şi mari (la vremea aceea abia se puneau in discuţie “adăposturile pentru câinii maidanezi” şi nimeni nu se isteriza când îi vedea pe străzi). Colega-mi zice, cu glas tremurat, desi câinii erau tare departe: Haide, repede, să trecem strada că vin cainii şi de când m-a muşcat unul mi-e frică tare de ei!

Ştiam o mulţime de oameni, dintre cei care au grijă de câinii nimanui, muşcaţi de blănoşii pe care încercau să îi salveze (şi înainte de 1990 erau oameni care adunau câinii de pe străzi şi aveau grijă de ei), muşcaţi de mâini, de picioare, de… fund, dar care nu se temeau de câini nici după acele experienţe dureroase, uneori repetate - câinii se sperie, nu sunt siguri dacă intenţiile tale sunt bune sau vrei doar să-i răneşti, ca mulţi alţii. Şi pe mine m-a muşcat un câine al nimănui (la mult timp după întâmplarea aceasta) pentru că dădeau din sacoşe, spre el, nişte inconştienţi şi am apărut în calea lui pe neaşteptate.

Deşi eram una lângă alta, deşi erau mulţi oameni în jur, câinii şi-au fixat atenţia asupra colegei mele şi s-au apropiat alergând şi lătrând, aproape înconjurând-o. A început să ţipe şi să dea din mâini – degeaba strigam la ea (cât mai calm posibil) să nu se mai agite - era cuprinsă de spaimă. Băteam din palme, strigam la câini… Ajunsesem să împing câinii mari cu mâinile, încercând să-i fac loc fetei să iasă din încercuire, plasându-mă între om şi caine, dar ei nimic; aveau o ţintă fixă. Nu săreau pe ea, dar nici n-o lăsau să treacă, învârtindu-se lătrand în jurul ei, când spre stânga, când spre dreapta – aşa ceva nu mai văzusem până atunci, şi nici de atunci.

Cumva-cumva, a reuşit să traverseze – câinii n-au urmat-o, ca şi cum s-ar fi ridicat între ei şi şosea un zid invizibil; au rămas lângă bordură, lătrând, ignorându-mă total – aproape că mă simţeam jignită! Înainte de a-şi continua drumul pe bulevard mi-au aruncat o privire total lipsită de interes… Nu mă plâng! :)) Chiar mă bucur că nu sunt interesantă pentru haite.

După ce au plecat câinii s-au apropiat câţiva dintre cei care asistaseră la scena caraghioasă şi m-au întrebat dacă sunt în regulă. Oare ei nu văzuseră că acei câini nu mi-au dat importanţă, deşi am încercat din răsputeri să-i fac să mă bage în seamă şi îi împingeam de parcă ar fi fost câinii mei?!

Între timp, “fata mea” a prins viteză, abia am ajuns-o din urmă, pentru că doar încetinise pasul dar nu părea că vrea să se oprească.

Mult timp m-am întrebat: ce-or fi simţit câinii aceia la colega mea de li s-a pus pata aşa, dintr-o dată?! Azi mi-am amintit întrebarea; poate că răspunsul e cel citit la Mihaella, dar nu e un răspuns total lămuritor deoarece nu răspunde la întrebarea “ce?” pentru că nici eu şi nici ceilalţi prezenţi atunci nu suntem puri (eu sigur nu-s).

☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺

sursa foto: scena din filmul “White God”, premiat la Cannes in 2014 (premiul Un Certain Regard)

http://www.fastcocreate.com/3044228/animal-payback-is-a-bitch-behind-the-brutal-and-powerful-mad-dog-movie-white-god

Informare prin dezinformare: incidente cu ursi

Stiu de multi ani ca “stirile” la televizor si prin ziare sunt astfel prezentate incat sa se potriveasca intereselor celor care “dau banul” – aceasta in special in politica - dar am constatat si cu alte ocazii, pentru care nu intrezaresc interesul.

In cazul ursilor, probabil, doresc sa deschida sezonul de vanatoare si sa-l pastreze deschis tot anul… Vanatorii isi doresc, probabil, cranii si blanuri de urs brun, vor sa acumuleze puncte…

Ursul carpatin e protejat prin lege; in România vanarea lui e permisa numai in regiunile unde exemplarele se intalnesc in numar excesiv (de ce nu le-ar reloca unde sunt mai puţine exemplare?!) si numai daca pagubele facute de aceste animale sunt intr-un numar foarte mare.

Am mai scris despre caruselul stirilor si revin, cu un exemplu simplu:

Sambata, 16 iulie, a fost impuscat un urs care a atacat, joi, o persoana (ranind-o grav) si una sambata (despre aceasta s-a scris foarte… vag pentru ca n-a fost ranita datorita prezentei cainelui).

Joi, 14 iulie (ziua atacului)

Atacul a avut loc în jurul orei 15.00, pe strada Calcarului din Cartierul Valea Cetăţii, o zonă în care urşii coboară până în poarta caselor. Bărbatul ieşise în fundul curţii casei sale de pe strada Calcarului, la liziera pădurii, să cureţe zona, aşa cum obişnuia să facă de când s-a mutat aici. […]

nu se ştie încă ce soartă va avea vârstnicul sfâşiat astăzi de urs, care este internat în stare gravă la Spitalul Clinic Judeţeand de Urgenţă.

(http://stiri.rttbrasov.ro:8085/SitePages/DetaliiStire.aspx?idc=3125)

Declaratia unui vecin: A venit din padure pe picioarele lui, n-a mai putut sa intre in casa, a cazut. Ranile de la gât fiind foarte profunde nu se putea exprima decat cu da si nu. A fost intrebat daca a fost atacat de cineva, a zis ca da, daca a fost urs, a zis ca da.

(http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/un-barbat-a-fost-atacat-si-muscat-de-gat-de-un-urs-langa-brasov-ce-l-a-salvat-din-coltii-animalului-salbatic.html)

Nu este într-o stare gravă. Va mai rămâne internat câteva zile la secția chirurgie plastică sub tratament, a mai spus dr. Gabriela Chițea.

http://brasovromania.net/2016/07/brasov-barbat-atacat-de-urs-racadau-vezi-care-este-starea-lui-acum/

Ce declara, in 15 iulie, un specialist chemat “la caz”:

Atacul s-a întâmplat la 400-500 de metri de casa omului, dar în pădure. Mergea să aducă pământ de flori, câinele a stârnit ursul care dormea în tufişuri, la răcoare, iar acesta a venit spre om, atacându-l. Important este ca oamenii să conştientizeze că în zonele de pădure din Braşov şi Valea Prahovei densitatea de urşi este ridicată. Este de 80 de exemplare pe 10.000 de hectare habitat, în condiţiile în care în alte ţări 80 de exemplare reprezintă populaţia întregului stat, a punctat sursa citată.

Mai jos, in acelasi articol, scrie:

Pe fondul cinegetic al Regiei, care are o suprafaţă de 12,6 hectare, sunt în jur de 60 de urşi, în condiţiile în care densitatea optimă este de 20. Numărul mare al exemplarelor, precum şi faptul că fondul cinegetic este împrejmuit de localităţile Braşov, Poiana Braşov, Predeal, Săcele, sunt factori care determină apariţia conflictelor om-urs, potrivit reprezentantului Regiei. […]

(http://www.mytex.ro/stiri/278-112/528575-brasov-atentie-din-moment-ce-a-dat-de-sange-ursul-din-racadau-va-reveni-la-locul-atacului-mai-agresiv-foto.html)

15 iulie:

Bărbat atacat de urs în propria curte, în cartierul braşovean Răcădău

(http://stiri.tvr.ro/barbat-atacat-de-urs-in-propria-curte-in-cartierul-brasovean-racadau_76455.html)

17 iulie:

Odiseea ursului din Racadau s-a incheiat, insa cu pretul vietii unui om.

De fapt, e vorba despre viata unui caine, scrie in acelasi articol, dar cei care citesc doar titluri pot fi usor indusi in eroare:

Ursul din cartierul Racadau de la marginea Brasovului, care a ranit miercuri (?) un localnic, a mai atacat sambata un om in aceeasi zona. Este vorba despre un barbat care se plimba insotit de cainele sau. […] Cand ursul deosebit de periculos a dat navala, cainele credincios si-a aparat stapanul cu pretul vietii.

http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/ursul-din-racadau-a-mai-atacat-sambata-un-barbat-cainele-omului-s-a-pus-in-calea-animalului-dar-nu-a-scapat-cu-viata.html

Urmatorii care vor prelua informatia vor sustine ca omul a fost atacat de urs in propria-i casa / in apartamentul de la etajul 4?

S-ar putea spune că diferenţele nu sunt mari, dar sunt suficiente pentru a naşte dispute între cei care citesc şi, eventual, discută acelaşi eveniment, între cei care cred că e de dorit protejarea animalelor şi cei care detestă animalele. Dacă în astfel de cazuri – minore, raportate la nenorocirile care se întâmplă in lume – nu vor / nu pot / nu ştiu (?) să difuzeze adevărul, cum aş putea crede că în chestiuni majore, când interesele unora sau altora sunt evidente, vor difuza adevărul?

Sursa foto: http://fewmayknow.com/tag/dave-zirin/

Împuşcă ursul!? Nu, îl recoltează! (actualizare)

Textul de mai jos este scris in anul 2016. Actualizez postarea pentru a accentua faptul ca istoria se repeta si nimic nu se schimba.

Actualizare iulie 2021

https://diana-kundalini.blogspot.com/2021/07/ursi-de-oras-sau-ursi-salbatici.html

**

In ultimele zile, in Brasov, au fost doua “atacuri” ale unui urs. Prefectul anunta ca vrea sa obtina autorizatie pentru a-l impusca (recolta – acesta e termenul folosit). Nu zic nici ca trebuie sa-l împuşte nici ca nu trebuie sa-l împuşte, ci ma intreb ce au unii oameni in tărtăcuţe.

Zona Răcădau (Valea Cetatii) e cunoscuta (si) pentru ursii gunoieri – veneau acolo oamenii ca la circ si filmau ursii la containerele de gunoi, le faceau poze. Zona unde tot apareau ursii e la o aruncatura de băţ de padure si in padurile României – stie tot poporul - traieste ursul brun care, ca orice fiinta, e flamand din cand in cand si stiind ca oamenii isi arunca resturile menajere pe unde apuca s-a invatat sa vina la containere – gaseste resturi si pe langa, pentru ca-i greu sa ridici capacul si sa arunci gunoiul astfel incat sa nu ademeneasca ursul. Trec, deocamdata, peste asta si revin la atacuri…

In primul atac (joi) a fost vorba de un barbat care a intrat in padure, pe poteca, avand cu el cainele, un carut si o lopata. Si-a dat de urs. A scapat, dar e la spital, in stare destul de rea, si sper sa-si revina. Ursoaica ramasese fara pui, si-i cauta, probabil – afirma oamenii care locuiesc in zona cu pricina, dar nimeni nu are o stire “oficiala”, pentru ca nimeni nu are “stiri” nici cand se avanta unii cu jeepul prin padure, nici cand se fura puii ursilor, nici…

Ursii stiu – genetic – ca omul e singurul lor dusman natural… Specialistul chemat in zona a declarat ca e posibil ca cei doi sa se fi speriat unul pe celalalt cand s-au intalnit. Barbatul a incercat sa se apere cu lopata, dar cainele e cel care a pus fiara pe fuga si stapanul a reusit sa ajunga sa ceara ajutor.

Cei de la “stiripesurse” scriu ca barbatul a fost atacat pe strada!!! Oare ce surse de informatii au astia? O alta dovada ca tot ce apare pe ici-colo ar trebui verificat din mai multe surse! “In spatele casei de pe strada Calcarului” e padurea (cititi mai jos).

Al doilea atac a fost azi, 16 iulie, si s-a terminat cu sfasierea cainelui care-l insotea pe om. Cainele e un factor de stres pentru urs. Dupa acest al doilea atac, in care cainele si-a dat viata pentru a-si apara stapanul (care a scapat cu fuga), reprezentantul ministerului mediului a dat acordul pentru recoltarea ursului, deci s-a pornit “vanatoarea”. Joi voiau doar sa-l goneasca in adancul padurii de pe munte, azi sunt hotarati sa-l ucida… Datele despre al doilea atac sunt atat de vagi incat…

Pe toată liziera pădurii s-a făcut cordon de jandarmi care nu lasă pe nimeni să intre în pădure. Militarii au avut destul de lucru, o sumedenie de oameni, cei mai mulți însoțiți de câini, alții cu sticle de băutură în mână au fost întorși din drum. Au scăpat neamendați și doi motocicliști care ambalaseră motoarele pentru a urca în pădure. Toți cei care erau la picnic și la plajă pe derdelușul din spatele Școlii 4 au fost evacuați.

Ministerul Mediului și Pădurilor a dat într-un final, în această după-amiază, aprobarea pentru recoltarea (împușcarea) ursului care a atacat și dimineață un turist, sfâșiindu-i câinele și aseară a fugărit doi barbati, care montau camere video pentru a-l monitoriza.

În jurul orei 19.00, cei doi au anunțat că au informații că ursul se pregătește din nou să coboare, așa că în curând va începe vânătoarea și au cerut vigilență pentru ca nimeni să nu intre în pădure.

(sursa: http://www.mytex.ro/stiri/278-112/528674-update-brasov-a-inceput-operatiunea-ursul.html)

N-o sa neg ca ursul e periculos, desi l-am intalnit de mai multe ori (uneori avand si puii cu el) si n-a atacat, dar faptul ca oamenii sunt indolenti si lasa resturile menajere pe unde apuca sau pentru ca nu solicita hotarat autoritatilor sa oblige firmele de salubritate sa faca ce au de facut nu e o cauza pentru care ursii sunt atrasi in oras? O cauza poate fi si faptul ca omul nu mai respecta padurea – s-a ras multa padure pentru a ridica blocurile care sunt azi acolo – erau necesare pentru multimea de oameni adusi sa populeze uzinele orasului – si unii spun ca mai vor sa construiasca in zona. O cauza poate fi si faptul ca oamenii se avanta in padure cu motoretele, cu alcoolul in nas, fac gratare si lasa resturile in urma lor. Cauza poate fi si incurajarea ursilor sa coboare in oras pentru a fi fotografiati si filmati de “turisti de doi bani”, care veneau la un moment dat special sa vada ursii gunoieri din Brasov…

Reprezentantul Regiei Kronstadt (Regia Publica locala a Padurilor) a explicat faptul că victima se afla pe teritoriul ursului (în pădure, pe un traseu nemarcat), doar alături de câine, atunci când a avut loc atacul. Din câte se pare, bărbatul în vârstă de 64 de ani mergea să ia pământ pentru flori şi a lăsat câinele liber, pentru protecţie, dar tocmai acest gest era să-l coste viaţa, pentru că animalul de companie a simţit ursul, l-a agitat, iar acesta l-a atacat pe om.

„Atacul s-a întâmplat la 400-500 de metri de casa omului, dar în pădure. Mergea să aducă pământ de flori, câinele a stârnit ursul care dormea în tufişuri, la răcoare, iar acesta a venit spre om, atacându-l. Important este ca oamenii să conştientizeze că în zonele de pădure din Braşov şi Valea Prahovei densitatea de urşi este ridicată. Este de 80 de exemplare pe 10.000 de hectare habitat, în condiţiile în care în alte ţări 80 de exemplare reprezintă populaţia întregului stat”, a punctat sursa citată.

(sursa: http://www.mytex.ro/stiri/278-112/528575-brasov-atentie-din-moment-ce-a-dat-de-sange-ursul-din-racadau-va-reveni-la-locul-atacului-mai-agresiv-foto.html)

Fapt divers

6 iulie 2016

La intrarea in municipiul Brasov dinspre Predeal, a fost oprit pentru control un autoturism de teren. Politistii au identificat in autoturism doua arme de vanatoare cu luneta, precum si cadavrul unui urs - declara purtatorul de cuvant al IPJ Brasov. Un padurar din Brasov si un fost coleg de-al sau au fost prinsi de politisti cu un urs abia impuscat in portbagaj. Amandoi cunosc bine padurile din apropierea Brasovului si, mai mult, au avut ca sarcina de serviciu sa supravegheze animalele salbatice din fondul forestier. Seful lor spune ca padurarii stiu, in mod normal, tot ce misca in codru, inclusiv obiceiurile si rutele animalelor salbatice. […]

Locul in care a fost impuscat ursul este frecventat de turisti. In ciuda atacurilor petrecute acolo in ultima vreme, nimeni nu a pretins ca animalele sa fie ucise. Ca si in aceste doua ultime cazuri, oamenii raniti intrasera pe teritoriul salbaticiunilor, care, luate prin suprindere, au rectionat violent.

(sursa: stirile PRO TV)

Împuşcă ursul? Nu! Îl recoltează! La ora 22 au anunţat că au recoltat ursul… in zona unde a atacat azi.

Nu mai inteleg nimic! Pentru PRO TV au declarat ca stiau ursul, ca-l monitorizau de ceva timp si jurnalistilor brasoveni le-au spus ca tocmai ce i-a alergat si pe ei, in timp ce montau camere pentru monitorizare. Apoi, zic ca sunt 60 de ursi (cand ar trebui sa fie doar 20), dupa ce au zis 80. Oare au idee ce animale sunt in padurile pe care le „monitorizeaza”? Incep sa cred ca-si bat joc in timp ce-si incaseaza salariile.

Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω

Sursa foto

http://www.descopera.ro/dnews/11264900-in-rezervatia-de-ursi-de-la-zarnesti-a-fost-inaugurat-un-trenulet-pentru-turisti

Semn de vreme bună. Reflexii in oglinda

Foto preluata de la Braşov, orasul sufletului meu.

Postare pentru Reflexii in oglindă.

Vrem să aducem totul la lumină. Dar în lumea asta definită fericirea nu se poate obţine decât în întunecatul nostru cuprins.

R.M. Rilke - Elegia a VIII-a

Sarea e bogăţie

Pentru unii, sarea este bogaţie, pentru alţii e sănătate (tot o formă de bogaţie, mai utilă şi mai necesară). Şi pentru că sarea pură n-ar fi, cică, benefică sănătăţii omului, se caută “iodarea”…

In anul 2002 autoritatile au adoptat acel detestabil Codex Alimentarius (un ghid de producere a alimentelor emis de ONU) prin care s-a impus prin lege (mai apoi) consumul de sare iodata, comerciantii fiind amendati daca aveau la vanzare sare neiodata – li se permitea vanzarea de sare neiodata farmaciilor si magazinelor “naturiste”, care au sare neiodata importata, la preturi net mai mari decat ar costa sarea autohtona. Pe baza cercetarilor altora (cercetatorii români nevand bani pentru studii) s-a impus atunci o limita de 67 de micrograme de iodat de potasiu pe fiecare kilogram de sare.

Partea ce mai rea este ca sarea din România e iodata cu un produs de sinteza, chimic, ieftin, care e importat de prin 2007 – or fi bune chimicalele de sinteza pentru organismul uman? Daca nu-s bune pentru plante cum ar putea fi bune pentru oameni?

Prea mult iod e risc de hipertiroidie si, cu toate acestea, unele capete patrate au gasit ca-i sanatos ca sarea care se foloseste in alimentatia oamenilor sa fie neaparat si obligatoriu iodata. Hipertiroidicilor le este interzis iodul – ei ce mai mananca? Alimente fara sare? Ar fi o nebunie! Sarea are anumite functiuni si in hidroliza la nivelul organismului. Ah! Inteleg ca scopul este tocmai boala… Altfel de ce ar exista aceasta recomandare ne-bună?

Excesul de iod e periculos – poate provoca si hipotiroidism subclinic, legat de bolile de inima… Unele dintre simptomele excesului de iod sunt: oboseala, depresie, uscaciunea pielii, cresterea in greutate (a zis cineva ca in ultimul timp a crescut numarul copiilor supraponderali?).

Deocamdata efectele se observa in cazuistica personala a medicilor, unii afirmand ca “tiroidita Hashimoto” (boala Graves), o boala autoimuna care deregleaza sistemul imunitar, e un exemplu tot mai des intalnit.

Ca si in cazul carenţei de iod, excesul poate creste riscul de cancer de tiroida. Practic, nu stie cineva cat iod consuma – adaugarea iodului in sare poate creste cantitatea necesara bunei functionari a glandei tiroide.

Iodul se gaseste in fructele de mare, in oua, in produsele lactate, in unele sortimente de pâine. Acum e obligatoriu in orice se foloseste sare!

Asta cu iodul ar trebui sa fie nu doar in functie de regiune (nu in toate zonele lumii e necesar un aport de iod in alimentatie) ci si in functie de fiecare persoana – nu cred ca e logic sa fie obligati la sare iodata absolut toti europenii, de exemplu, pentru ca multi consuma produse lactate, fructe de mare, oua si – multi – mai inghit si pastile numite “suplimente alimentare” in care se gaseste si iod.

De curand fusese o discutie – la nivel de politicieni – ca s-ar vrea (din nou) privatizarea minelor de sare (intre altele). Mai apoi – poate amenintati de o motiune de cenzura sau poate pentru ca a fost o simpla neintelegere – reprezentantii guvernului au explicat ca nu se intentioneaza privatizarea vreunui obiectiv strategic, cum ar fi minele de sare, despre care se mai zice ca vor fi exploatate turistic, medical, industrial si pentru materie prima in… dezapezire / dezghetare… Adica, avand atata sare, România ar putea (asa se zicea in 2011, cel puţin) sa aprovizioneze intreaga Europa. Cu toate acestea, multe saline au fost inchise sau parasite, dintr-un motiv sau altul (sau doar asa se zice si cineva beneficiaza de ele).

Sarea din România are o puritate mare si a fost in trecut – si este si azi – foarte cautata. Si atunci de ce sa bag in mine sare iodata?! Si daca aduce profit pentru ţara, de ce sa privatizeze Sociatatea Nationala a Sarii?

Veniturile obtinute din cele şase mine deschise turiştilor (in 2014) sunt foarte mari, se arata in unele analize.

Ideea privatizarii “Salrom” – Societatea Nationala a Sarii (infiintata in 1997 prin hotarare de guvern) e de pe la mijlocul anilor 2000, daca nu si mai devreme. In mod cert, in 2007 a existat o tentativa, pentru ca s-au inceput negocierile cu o societate din Austria (austriecii, daca nu ne-au luat sarea ne-au distrus, se pare, padurile). Negocierile intre firma austriaca, ce avea o cifra de afaceri de 4 ori mai mica decat Salrom, si Ministerul economiei (si ulterior AVAS) au ramas in aer, dintr-un motiv sau altul, dar nu pare a se fi renuntat la ideea de a preda strainilor o regie de stat (singura, poate) care are profit. Toate sucursalele Salrom desfasoara si activitati in domeniul turismului, pe langa activitatile de extragere si prelucrare a sarii (pentru consum sau industriala).

In anul 2015 a fost schimbata conducerea si productia a fost net inferioara celei din 2014 – gurile rele sustin ca se impinge spre faliment Societatea Nationala a Sarii pentru a fi scazut pretul la privatizare. Nu mi se pare de mirare, avand cunostinta de preturile exorbitante – de un euro / dolar – pe care au fost vandute IMGB (un dolar), Roman Braşov si Combinatul Siderurgic Reşiţa (câte un euro) – găselniţa politicienilor din anii 1990 si inceputul 2000 – se zice ca societatile aveau datorii uriase, pe care si le asuma cumparatorul.

Industria s-a dus, agricultura s-a dus, viticultura la fel, mineritul s-a cam dus… De ce sa ramana sarea?! Iar daca va rămâne, totusi, in patrimoniul statului român, si e foarte pură, de ce sa fie si pentru consum când poate fi numai pentru străzile cu polei sau pentru industrie?

Sarea noastră neiodată, pură, naturală, pleacă la export.

₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪

Sursa foto: http://www.dietdoctor.com/eat-less-salt

Decât mămăligă cu unt şi să mă uit în pământ, mai bine pâine cu sare şi să mă uit la soare (nu ştiu autorul)