25 aug. 2012

O poveste parfumată despre cărți


Povestea pe care azi o veți citi a fost… declanșată de o rețetă culinară! Veți râde – sau vă veți întrista – dar aceasta e povestea mea! Totul a pornit, să zic așa, de la o postare citită Luni: "Imamul a lesinat..." Am “botezat” mâncarea “imamul leșinat”…
Trebăluitul în bucătarie e cel mai slab punct al meu – între multe altele slabe! Dar am gătit… imam leșinat! Parfumul cărților de bucate îmi este perfect necunoscut, dar îmi imaginez că e de… ceapă călită și vanilie și… piper și cine mai știe ce! Poate! Oricum, am copiat rețeta pe o bucățică dintr-un plic în care sosise o factura și fuga la bucătărie, pentru că îmi plângea gura! N-am idee cum ar trebui să fie la gust “un imam leșinat” dar al meu a fost perfect!
Am primit aprecieri de la cine a mâncat și Vineri – pac! – i-a d’aici vinete, roșii și ce mai trebuie pentru opt porții! Ochii mei se bulbucau! Aveam altele de făcut, dar îmi plăcuse imamul și… hai la muncă, să fac impresie bună musafirilor ce vor veni! 
Scobind vinetele cu lingura am făcut bășici la degeteul arătător! Cât am curățat ceapa din foaie m-am gândit la povestea parfumată a cărților! Așa, foaie după foaie… ca o ceapă… încercam să răsfoiesc o carte, în minte, să găsesc o idee! E ușor să alegi un titlu, dar e mai greu să țesi povestea care să și iasă așa cum trebuie! Ca la gătit! E ușor să citești o rețetă culinară dar e mai greu să prepari produsul – pentru mine e mai greu! În memoria lor, papilele gustative aveau întipărita aroma și mai pofteau!  Exact așa cum eu nu mă puteam sătura de mirosul cărților noi, la fiecare început de an școlar! Ce-mi mai plăcea! Nu și ceea ce conțineau unele: mate, fizică… Gustul acestora l-am prins mai târziu! Dar parfumul paginilor proaspăt tipărite este minunat! Acum, însă, ochii vărsau șiroaie de lacrimi – de la ceapă! Șiroaie de lacrimi au vărsat ochii mei și atunci când bunicul și-a donat cărțile școlii unde a fost învățător! Câtă apă am dat la șoricei atunci! Adoram parfumul acelor cărți – multe foarte vechi, cu pagini care păreau să se fărâme între degete și pe care le citisem cu multă atenție, să nu le frâng! Aveau viață, în mintea mea. Unele miroseau, ușor, a pișcăcios – poate de la vechime, poate de la tutunul rece care se impregnase în unele din cauză că amicii bunicului fumau în “bibliotecă” de câte ori se întâlneau – și o făceau des. Ardeiul iute – nu vă mint! – mi-a amintit parfumul acela al cărților. Da, pentru a “leșina imamul” trebuia să tai, rondele, ardei iuți! Dar trebuia să nu-mi dau cu degetele pe la ochi! Și mi-am dat, să opresc ultimele lacrimi produse de ceapă! Auci! Am clătit bine-bine cu apă dar ochiul s-a înroșit și mă ustura! Așa mă usturaseră ochii când am citit unele cărți foarte vechi, în sala de lectură a bibliotecii județene! Nu-mi venea să cred! Dar cartea era foarte veche și avea un parfum dulceag… și știu că emana ceva care-mi făcea ochii să usture.
Când am pus ceapa în ulei, și a început să se rumenească, mirosea ca în restaurantul hotelului, la mare: a mâncare “la cazan”… Dar mi-am amintit altceva: parfumul cărților citite pe plajă. Miroseau a praf de scoici și a sare… când ajungeam acasă – la munte; cartea păstra acel parfum al mării și ori de câte ori o atingeam îmi aminteam parfumul mării, plajei… Mai găseam și firișoare de nisip și zburam cu gândul la valurile dantelate, în briza sărată! Acesta era parfumul acelor cărți: de briză!
Imam în sus, imam în jos, vinetele cu ceapa cu ardeiul iute și usturoiul mi-au dat o idee! Când a apărut prima carte? Când au început oamenii să scrie? Citisem despre primele “scrieri”, care erau simboluri și descriau – în peșteri, de regulă – diverse scene de vânătoare, în special… “Cărțile” oamenilor primitivi erau acei pereți stâncoși care trebuie să fi mirosit a fum – după ce au descoperit focul – a carne friptă sau a ierburi fierte… Papirusurile și pieile de animal – care în zona de origine a imamului se pare ca au fost inventate – ca și tăblițele prelucrate cu apă și care trebuie să fi emanat un puternic miros de lut până să se usuce în Soare… Cât de diferit trebuie să fi fost și parfumul acelor cărți scrise pe bucați de piele, cu cerneluri fel de fel, sau parfumul celor scrise pe scoarță de copac… Astăzi, unele pagini par a ieși din tipografii gata parfumate! Cred că în această categorie se înscriu – în special – cartile ilustrate, pentru copii.  
Nu mă mir că pasionații au inventat Paper Passion – al cărui ambalaj e creat de Karl Lagerfeld, un pasionat de cărți! Sau Opus, de la Amouage, în cele cinci variante și care arată în stative ca niște cărti în bibliotecă și fiecare această sticluță poartă în ea altă esență, dar toate sunt “parfum de carți” Astfel, oricine iși poate purta parfumul cărților cu el chiar și când e pe plajă, în zone exotice sau pe vârf de munte!
Dar să revin la imamul leșinat! Am pus compoziția în vinetele din care am scos miezul – și părea că sunt pasageri înghesuiți în corabie cu coca neagră de alge – le-am introdus pe toate în peștera întunecată și încinsă numită cuptor. În multe cărți am citi despre galere, despre corăbii cu pânze, despre cuirasate sau nave comerciale. Poate exagerez, dar în unele cărți sunt atât de bine descrise aceste vase încât am impresia că din paginile lor emană miros de alge, praf de pușcă sau de combustibil, ulei de motor sau de grâu și chiar de opiu!
Halucinez, sub influența mirosului de bărcuțe din vinete umplute cu roșii și alte bunătăți? Cărțile îmi par adevărați magneți pentru parfumuri! Păstrează în paginile lor nu doar parfumul vremurilor trecute dar și parfumul celor care le citesc, și al locurilor în care sunt citite sau păstrate!
Tome 1 La Purete, de la Zading & Voltaire, cu esențe de patchouli, de mosc amintește de parfumul vechilor biblioteci… Și povestea continuă…

La Mirela, gazda Clubului Povestii Parfumate

41 de comentarii:

  1. Bogată scriere, plină de …neprevăzut, cu aromă de imam leșinat, de Amouage, unul din cele mai scumpe parfumuri, dar și greu, că trebuie doar mirosit ca să ți se imprime pe câteva zile mireasma, dar și hazul creat din cuvinte și idei aparte. Trebuie să recunosc că azi, fiecare poveste a fost altfel, că tema aleasă de tine a fost ca un magnet și că singurul punct comun, cu excpția pasiunii pentru cărți și citit, a fost inimitabilul (încă, deoarece este nou) Paper Passion, pe care l-am adulmecat și-mi place!
    Ah, ce frază de ținut minte: ” Am pus compoziția în vinetele din care am scos miezul – și părea că sunt pasageri înghesuiți în corabie cu coca neagră de alge…
    ”!
    Mi-a plăcut și te felicit.Revin mâine! Noapte bună! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Mirela. Mi-am rasucit neuronul pana la ameteala pentru ca si ideile se zbateau si nu stiam cum sa le ordonez! Iar cand am aflat ca trebuie sa... gatesc tocmai Vineri, cand mai era putin pana la Povestea Parfumata... a iesit ce a iesit! :) Cuvintele s-au insirat de la sine! S-au "impletit" singure si le-am lasat! Acolo unde am "intervenit" se simte... fortarea! :(

      Paper Passion nu stiu cum miroase si nu indraznesc sa-mi imaginez chiar daca se presupune ca miroase a "carte noua" :) Ca de obicei, am cautat pe net :)

      O zi frumoasa!

      Ștergere
  2. Miao, foarte interesant! Nu ştii, or fi existând cumva şi cărţi de bucate pentru pisici? Cred că mie mi-ar plăcea grozav mirosul lor! :)))))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Immm... Cred ca nu-s si pentru pisoi dar... ar putea avea succes una de gen!

      De la personajele descrise de Silving am aflat ca ar fi una de bucate cu aroma mancarurilor prezentate! N-o sa frece omul pagina, o sa frece pernutele labutei de pisoi pofticios! :) Nu-i bine si asa?! :)

      Ștergere
  3. P.S. Asta înseamnă că și cărțile ilustrate contează, doar au parfum de zâne mici, nu-i așa?! Mulțumesc Diana, te-ai gândit și la cărțile semnate de mine. Sincer, mie mi-a fost imposibil s-o fac, să nu fie greșit intrepretat. Și așa m-am ”grozăvit” cu un tablou personal! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Conteaza imens, Mirela! De n-ar fi fost cartile ilustrate, cu dragoste, de oameni ca tine probabil ca azi as fi scris "mi-au" ca pisica! :))

      Pe textul cartilor cu povesti si poze invatatoarea ne dadea ca tema sa incercuim "s-a" si "sa" - macar sa stim (din "instinct") cand se foloseste cu cratima si cand fara (pana sa invatam ce si cum la gramatica) :)

      Initial voiam sa construiesc povestea mea parfumata pe marginea cartilor pentru copii, dar nu a fost sa fie! :) Si ideea venise dupa ce am citit articolul in care prezentai cartile pe care le-ai ilustrat - articol la care am ajuns citind informatiile despre Clubul Cartii.

      Cat despre "interpretari gresite" nu stiu daca e cazul! Cand ceva e frumos merita promovat (chiar si auto-promovat, sa zic asa) E o oferta minunata pe care ne-o faci tuturor! Ii dam curs sau nu, dar stim ca exista si putem face recomandari si altora intersati - sau posibil interesati. Asa vad lucrurile.

      Cat despre tabloul cu trandafiri... Ai talent! Nici nu ar putea fi altfel, din moment ce ilustrezi carti pentru copii! E minunat ceea ce faci tu! Imbini placutul cu utilul, distractia cu munca! Daca acesta nu e idealul, nu stiu ce-i! :)

      Succese!
      Viata fericita!

      Ștergere
  4. esti grozava,ce pot sa mai spun? :))
    nu mi-am imaginat nicio clipa ca "lesinul imamului" va declansa o atat de frumoasa impletire de idei,miresme si mirosuri,amintiri si trimiteri parfumate in locuri si timpuri diferite :)
    deosebita postarea ta,mi-a placut mult,felicitari!:)
    trebuie sa-ti spun ca imamul a trecut azi si prin bucataria mea :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Ce sa spui? Hm... Pofta buna?! :) E o mancare delicioasa - pentru gustul meu! Cand ti-am scris - din chiar seara in care am citit reteta - ca m-ai lovit in moalele papilelor gustative nu am glumit! A fost o mare distractie prima data cand am gatit! Mare-mare! Dar si rezultatul a fost pe masura! :))
      Vineri, cand am gatit opt portii (trei au ramas - dar nu pentru mult timp), nu prea ma puteam gandi la Povestea Parfumata si cand am ajuns in fața "paginii" albe nu vedeam decat vinete, ardei iuti si celelalte - asa ca povestea s-a tesut de la sine, impletind o multime de amintiri (nici n-am scris tot ce-mi amintisem si cate imi fugeau in spatele fruntii)
      Gata! Iar ma leg de imam si cine stie?! Iar gatesc o portie! :))

      Multumesc pentru apreciere.

      Ștergere
  5. Frumos scris, Diana!
    "Cărțile îmi par adevărați magneți pentru parfumuri! Păstrează în paginile lor nu doar parfumul vremurilor trecute dar și parfumul celor care le citesc, și al locurilor în care sunt citite sau păstrate!"
    "Voltaire, cu esențe de patchouli, de mosc amintește de parfumul vechilor biblioteci… Și povestea continuă…"

    revin cu drag aici,
    Mihaela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Mihaela.
      Stii ca ma bucur cand citesti, dar... ma si simt usor... complexata :)

      Cu drag,

      Ștergere
  6. Nu stiu cum, dar ai facut ceapa si vinetele sa para romantice :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce fain suna!
      Citind ce ai scris aici le-am "pus" - in imaginatie, cum altfel?! - legumelor ochi cu gene lungi si gurite cu buze senzuale! :) Si sunt gata sa isi inceapa aventura!

      Ștergere
  7. Nostimă povestea parfumată!
    Interesantă combinație între mirosurile rețetei și cele ale cărților...
    Mi-a plăcut mult!
    O duminică plină de frumos și senin!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si cand ma gandesc, acum, ca nu ma gandeam sa iasa o astfel de impletire! Si inca ma minunez cat de usor au "venit" cuvintele! :)

      Viata fericita, Sara!

      Ștergere
  8. Dupa ce am citit, m-am repezit la frigider...
    Acum, dupa ce am ciugulit ceva, pot sa si comentez: adevarat, asa este !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Immm! Asa este! Dar mancarea - pentru cine e amator de alimente picante - e ceva... ce nu pot descrie in cuvinte! O nebunie de gusturi!

      Ștergere
  9. Cartile cu parfum de mare, de plaja, de scoici, de alge... cate amintiri mi-ai trezit astazi... Cate carti am mirosit la intoarcea acasa, incercand sa recompun mirosul marii.
    Stii ce este ciudat? Mie imi este mai greu sa gasesc subiectul despre care sa scriu, apoi cuvintele se insiruie atat de usor...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mirosul marii! Nu l-am mai simtit de... prea multi ani! :) Si mi l-am amintit in bucatarie... pornind de la ceapa! Acum, afara fosnesc pomii - de la vant! - si pentru ca nu ii vad par a fi... valurile marii, spargandu-se la mal!

      Eee... Am vazut eu! Si tu esti intre cei care scriu frumos, cu talent! Si se simte! Dar ai dreptate: cand gasesc subiectul imi e si mie mai usor sa scriu, dar nu stiu ce titlu sa pun, mai apoi...

      Multumesc ca ai avut rabdare sa citesti despre aventura mea "culinara" :)

      Viata fericita!

      Ștergere
  10. Sa tot gatesti asa! O banala mancare s-a transformat dintr-o data in opera de arta plina de amintiri si mirosuri sofisticate :) Ai un talent deosebit de a face din lucrurile marunte ceva maret, felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru aprecieri!

      De-ati sti voi cata placere mi-a facut sa citesc ceea ce ati scris! :)

      Viata fericita!

      Ștergere
  11. Chiar frumos :) Felicitarile mele :) zi faina iti doresc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Ciprian.

      O zi minunata si tie!

      Ștergere
  12. Mirosul cartii de bucate ar o anumita savoare. mmm
    parfumul marii impregnat chiar si in cartile postale de care imi aduc aminte ca le primeam de la prietenele de la bloc ...
    cam ce ai prezentat are un iz oriental, turcesc sper sa nu gresesc, dupa care sunt fascinata.
    Zile de vara parfumate

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar! Inainte vreme, cand mail-ul nu exista, ce farmec aveau acele carti postale! Azi, cand primesc o carte postala, de oriunde, aproape ca nu-mi vine a crede! Dar observ ca - din nou - multi incep sa trimita carti postale! Un mail, indiferent ce poze contine, nu se compara - in opinia mea - cu o carte postala pe suport de hartie, pe care e scrisul persoanei care se gandeste la mine! :) O carte postala pe suport de cartie e muuult mai personala...

      Da, reteta e orientala si am citit-o la pandhora! Ce senzatie am avut cand am gustat din ce am facut "cu mana mea"! Delicios!

      Viata fericita, Anca.

      Ștergere
  13. imam lesinat :)))))))) :)))) ... asta a fost buna :))) ... ma bucur ca ai reusit sa faci fata provocarii si ai iesit cu brio si cu laude din toata aceasta aventura culinar-artistica. :))) mi-a placut foarte mult postarea de azi, mi te-am imaginat cu fiecare cuvant scris si nu am plans, dar m-am amuzat copios. O zi frumoasa iti doresc si sa-ti fie e bine "imamul lesinat"! :)))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, OchiiVerzi! :))
      Iti poti imagina cat de mandra eram! Adevarul e ca nici mie nu-mi venea a crede ca am reusit! Bine, poate ca de ar fi mancat in alta parte prima data nu as fi primit atatea laude! :)

      Viata fericita!

      Ștergere
  14. M-ai zapacit cu imamul lesinat ca trebuie neaparat sa vad despre ce e vorba :)) Inteleg ca imamul e de gasit pe la Pandhora ;)
    Mi-a placut mult cum ai amestecat in reteta carti cu vinete, cu ceapa si parfumuri, amintiri tandre si chiar dureroase (donarea cartilor pentru care si eu as fi suferit)...
    Ce mai, imamul cred ca a iesit perfect!
    Sa stii ca mie titlul mi-e cel mai greu sa-l aleg, cum mi-a fost si azi, la povestea parfumata... :) Cred ca fiecare postare capata cel putin 5-6 titluri pana la definitivare...asta daca are noroc ;)
    O seara buna!


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dada! La Pandhora il gasesti pe imam! :)) Daca-ti plac mancarurile condimentate nu ezita! "Praful de zahar" recomandat in aceasta reteta cred ca e... liantul! Diminueaza "amareala" vinetelor, domoleste focul ardeilor iuti, taie din elanul acrisor (ironic) al rosiilor... Zaharul in aceasta reteta este ca... dragostea in viata! :) Necazurile nu mai sunt... amare! pasiunile sunt mai domoale... Cand dorim dragoste lacrimam (ca atunci cand taiem ceapa :) ) iar cand o obtinem devenim volubili, oamenii ne par mai buni, avem energie - ca ardeii iuti! E o mancare savuroasa! Parerea mea! :)

      Mult timp i-am reprosat bunicului ca a donat cartile si tarziu am inteles ca le-a donat pentru copii care altfel nu ar fi avut acces la carti! Poate le-au pretuit, poate nu... dar multi au imprumutat acele carti...

      Am citit povestea ta parfumata si am ramas cu gandul la anii copilariei! Inca nu am gasit putin timp sa scotocesc dupa unele carti, de care mi-am amintit citind randurile scrise de tine...

      Viata fericita!

      Ștergere
  15. Îmm... cred că imamul tău are gust de... cărţi.
    Bine scris!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Lili!

      S-ar putea spune ca imamul are gust de carti! Sau... cartile au prins mirosul lui?! :)

      Viata fericita!

      Ștergere
  16. :)) un amalgam de arome, parfumuri, carti, vinete, amintiri :)) simpatica poveste! cea mai simpatica din saptamâna aceasta! :)) M-am amuzat copios!
    sa ai o saptamâna minunata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Carmen!

      Eu m-am amuzat copios in bucatarie! Am inteles - in sfarsit! - de ce atunci cand gatesc oamenii au atatea vase in jurul lor! :)) Eram ca un... titirez dezaxat cand ma invarteam dupa una-alta prin bucatarie!

      Viata fericita!

      Ștergere
  17. mai...ca bine zici..la mine mirosul de scoici e sub balcon :)))...ala de imam lesinat e mai greu de obtinut :))))))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eeeeiii! Sa inteleg ca la tine plaja e sub balcon?! Ma bucur pentru tine si... imi vine sa plang pentru mine! Imi place cum miroase marea! Nu am rabdare sa stau intinsa la soare - cum se asteapta oamenii alaturi de care merg "la mare" - dar marea e superba! Dar, sigur, prefer muntele - poate pentru ca m-am nascut la "poalele muntilor" :)

      Nici parfumul imamului nu-i greu de obtinut! Daca l-am obtinut eu il poate obtine oricine! :)))

      Viata fericita!

      Ștergere
  18. O minunată împletire între parfumurile inconfundabile de cărţi purtate prin diverse locuri şi o reţetă ce a făcut furori şi... pe care e musai să o încerc pentru că mai aveam puţin şi leşinam şi eu după imam :)))... Diana, mi-a plăcut mult!
    Îmbrăţişări şi gânduri senine! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Lolita.

      Daca iti plac mancarurile condimentate e delicioasa! Si - acum am experienta :)) - daca vrei sa nu piste prea tare cauti ardei iuti care sa nu piste foarte-foarte sau pui mai putin... Pofta buna! :)

      Viata feircita!
      Cu drag,

      Ștergere
  19. Răspunsuri
    1. Multumesc, Lavi!

      Dar cata aroma e imbinata in site-ul tau! Exagerez doar putin, dar aproape ca ma tem sa mai ajung la tine! :)) Inca mai am in minte reteta cartofilor cu smantana! :) Oricum, trebuie sa ajung acolo dupa ce mananc bine inainte! Dar cred ca tot degeaba! Papilele gustative se agita din alte motive, nu de foame! :))

      Ștergere
  20. cea mai simpatica din saptamâna aceasta si va recomand si jocuri cu batai

    RăspundețiȘtergere