De sub balcon, un fum noi ţi-am trimis

Într-o seară de vară, ne-am adunat câţiva la un bar din cartier, şi pentru că nu avem voie să fumăm în incintă am ieşit (alături de noi, toţi nefumătorii care ne însoţeau) şi ne-am aşezat pe o bordură înaltă care delimitează zona verde de pietonal. Şi pufăiam cu spor, grupuri-grupuri – ba şi socializam între noi, ca grupuri care nu ne cunoşteam, ceea ce n-am fi făcut fiecare la masa lui în local şi zarva n-ar fi fost aşa de mare. Cu sucul, berea şi pufăitoarea… treceam seara.

De la etajul unu se aude o voce:

- Vă rog să nu mai fumaţi sub balcon pentru că intră fumul în casa mea.

- Vorbiţi cu politicienii, doamnă – zice unul dintre băieţi – legea lor ne-a scos în drum.

- Arunc apă pe voi! se răsteşte femeia.

- Şi noi sunăm la unu unu doi! îi răspunde tipul, râzând, iar ceilalţi i-am ţinut isonul.

N-a aruncat apă pe noi… Am înteles-o, dar… asta e: fumătorii în strada nu e o idee prea bună. Poate că ea nu avea cunoştinţă de legea împotriva fumătorilor (scuzaţi! legea pentru protejarea sănătăţii cetăţenilor care nu fumează) dar ar putea să se sesizeze şi, la vreo discuţie, să nu suţină anumite idei creţe ale unora care vor să-şi justifice indemnizaţia de parlamentar cu orice preţ, sau vor doar să semene zâzanie între oameni.

A fost prima - şi ultima - dată când am fumat "pe stradă" (şi era ţigară electronică), pentru că nu-mi place deloc când sunt pe stradă şi un fumător îmi dă să inhalez fumul lui, pentru că nu se poate abţine în timp ce merge şi vorbeşte la telefon. E aiurea să se fumeze pe stradă! Pe terase e altceva...

Era numai bine când fiecare proprietar de local alegea dacă oferă servicii fumătorilor sau nefumătorilor. Mulţi nefumători au strigat că nu se respecta legea, de aceea acum e mai bine. Oh! Aşa cum sunau la "protecţia consumatorului" imediat ce s-a interzis fumatul în toate localurile ar fi putut suna şi atunci...

Amendamentele de (re)modificare urmează a fi votate - legea va fi mai aproape de ceea ce se stabilise anterior, când fumătorii se grupau în localuri, nu sub balcoanele oamenilor sau la colţ de stradă.

Amintire declanşată de textul Vienelei: Aleg sa fumez.

Să nu ne criticaţi pe noi, că nu e legea noastră – noi doar o respectăm: fumăm pe stradă.

Fabricile le-au "rezolvat". Acum, problema-s fumătorii - pe acestia, însă, nu-i pot vinde la "fier vechi"...

România - din partea frumoasă. Miercurea fără cuvinte

Musafirul nepoftit

Când a intrat în casă şi-a aprins lumina ceva mic şi negru a trecut în viteză printre picioarele lui. La prima vedere s-a gândit la un liliac, pentru că lăsase uşa de la balcon deschisă şi fără plasă împotriva insectelor. Vietatea s-a refugiat în dormitor şi el a urmat-o. La a doua vedere a înţeles că e un şoricel, sau un pui de şobolan. Calm, a închis uşa, s-a dus la bucătărie, a luat o farfurie, pe care a umplut-o cu apă; a tăiat câteva bucăţele de slănină, o bucăţică de pepene, le-a aşezat pe altă farfurie şi le-a dus în dormitor. A închis uşa şi l-a lăsat singur pe musafir.

A doua zi, de dimineaţă, a verificat ce face oaspetele. Mâncarea îi plăcuse, pentru că farfuria era curată; şi apa îi plăcuse, pentru că nici apă nu mai era. Amabilă, gazda a luat farfuriile şi le-a umplut din nou cu apă şi bunătăţi, dar le-a lăsat în sufragerie de data aceasta, cu uşa de la dormitor deschisă. Şi-a aşteptat cu interes. Într-un final, şobolănelul – sau şoricel ce-o fi – a intrat în sufragerie. Gazda a închis uşa în urma lui, lăsându-l singur peste noapte. Încrederea a fost câştigată.

A treia zi de dimineaţă, când a intrat în sufragerie, era cum se aştepta: oaspetele îşi potolise foamea şi setea şi stătea lângă farfurii. Văzându-l pe omul cel mare s-a ridicat pe şezut şi şi-a împreunat lăbuţele din faţă, într-un gest ca de mulţumire, sau de rugăminte. Ochişorii lui vioi – două mărgeluţe negre şi strălucitoare – l-au privit cu interes. Pe loc, gazda a fost cucerită. “Cum să omori aşa micuţă fiinţă?” şi-a zis. Cum s-a mişcat, şobolănelul a zbughit-o sub dulap. Bărbatul a luat farfuriile, le-a dus la bucătărie şi a repetat figura: slănină, pepene, apă, dar de data aceasta a lăsat farfuriile în balcon, pe unde presupunea că a urcat nepoftitul, şi-a aşteptat. Şobolănelul n-a pierdut ocazia şi-a zbughit-o pe balcon. Gazda a închis uşa urgent, izolandu-şi oaspetele, şi a plecat în ale lui.

Când a revenit acasă a verificat balconul: farfuriile erau curate dar oaspetele nicăieri – plecase în lumea lui. Mulţumit, bărbatul a închis plasa de care uitase în urmă cu câteva zile, să se asigure că micuţul nu va reveni cu întreaga familie, mulţumit de serviciile primite.

Romanţă la malul mării

Când eşti îndrăgostit vezi doar fiinţa dragă. N-o vezi în alb şi negru sau în gri, ci numa-n-roz, cum gingăşia poate fi. Iubita îţi e mama şi îţi este tată, îţi este prietenul cel bun, e viaţa ta întreagă. Inima-ţi bate mai cu spor, lumea îţi pare mai frumoasă şi oamenii mai buni. Trăieşti ca-ntr-un miraj, iar recele îţi este cald, şi răul nu e chiar un rău. Vibrezi la unison cu vântul, cu valul mării cel ştrengar.

Pe înserat, în aerul sărat, la mal de Mare Neagră cu valuri ce şoptesc încetişor, doi tinerei în tunici albe aranjează o masă. Cu pricepere o dichisesc, sfeşnice folosesc. Spectatorii privesc direct sau doar trag cu coada ochiului, fiecare ştiind că cineva se va bucura de o romantică cină în doi, la lăsarea serii, în lumina blândă a apusului de la buza mării. Pot fi doar doi îngdrăgostiţi, iremediabil, unul de celălalt şi amândoi de mare.

Crepusculul se reflectă pe chipurile oamenilor şi pare a-i face mai frumoşi, cu ochii strălucind de viaţă şi cu speranţa unei promisiuni ce, în sfârşit, se va-mplini.

Vise spulberate de un şofer beat

si un sistem care nu prea ne ajuta… Instantele sunt foarte aglomerate, si parchetele sunt aglomerate, politistii abia fac faţă multitudinii de plangeri si reclamatii…

In 18 mai 2015, Iulia si Laurentiu Ganea, tinandu-se de mâna, traversau regulamentar DN73 din Cristian, Brasov. Unul dintre acei indivizi care se considera mai presus de lege i-a lovit in plin. Sotul a scapat, dar ea a fost spulberata. Era insarcinata in luna a opta. Medicii au operat-o de urgenta, incercand sa salveze copilul, dar n-au reusit. Iulia a ramas un timp in coma, acum este intr-o stare semi-vegetativa, dupa multe interventii chirurgicale in spitale din Bucuresti, Turcia si Israel. Circa o suta de mii de dolari a cheltuit sotul ei pentru ca sotia sa isi revina macar la acest stadiu – Arhiepiscopia Sibiului a donat pentru ea cinci mii de euro.

Medicii din Israel sunt multumiti de progrese si sunt increzatori ca recuperarea va merge bine, doar ca este de lunga durata.

Soferul, aflat in stare de ebrietate (0.90 mg/l alcool pur in aerul expirat – 1.70 alcoolemie in sange), la momentul impactului isi cauta telefonul mobil cazut sub bancheta (afirma anchetatorii). La ora actuala in sentinta lui scrie ”2 ani si 4 luni cu executare”, pedeapsa primita pentru conducerea in stare de ebrietate, cu circumstante agravante – uciderea unui prunc nenascut e doar o ”circumstanta agravanta”, dar avortul pe care si l-ar provoca o femeie aflata in luna a opta de sarcina ar fi pedepsit mult mai aspru (”povestea”, totusi, nu se va termina aici, desi era gata sa se incheie, din punctul de vedere al organului de cercetare penala si al procurorului de caz).

Pentru ca ”asa e legea”, la ora respectiva organul de cercetare penală de la Politia Statiunii Râşnov a propus clasarea cauzei penale pentru vatamare corporala din culpa, pe motiv ca ca nu se poate deschide dosar penal daca victima nu depune plângere. Corect, victima trebuie sa aleaga sa depuna plangere in anumite situatii, dar cand e ins tare vegetativa cum ar putea s-o faca? O depune curatorul, desigur, dar curatela e instituita de o instanta de judecata – altfel spus, dureaza ceva timp. Cel care a condus atunci cercetarile a solicitat la spital date despre starea victimei si i s-a spus ca e in stare vegetativa, ca nu e cooperanta, nu raspunde la comenzi si nu isi poate exprima vointa. Cu toate acestea, politistul a propus clasarea cauzei pentru infractiunea de vatamare corpolara din culpa deoarece sotul (in calitae de curator) nu ar fi avut actul (curatela) conform legii; procurorul de caz – poate citind pe diagonala – a dispus clasarea dosarului penal specificand in ordonanta ca, din anumite articole de lege coroborate cu documentele din dosar prin care s-a stabilit curatela, Iulia Ganea era considerata o “persoana capabila”, adica putea sa semneze (cel puţin) plangerea prealabila pentru vatamare corporala din culpa – nici acum, dupa un an, femeia nu e constienta de propria prezenţă.

Totusi, in urma sesizarilor facute de sot, un procuror a dispus redeschiderea dosarului penal, pentru vatamare corporala din culpa.

Poate ca ar trebui modificate anumite proceduri, pentru ca oamenii cu sufletul sfasiat de durere sa nu mai fie nevoiti sa umble cu jalba prin institutiile statului. Poate pentru astfel de vatamari grave – cu urmari foarte grave - cercetarea penala ar putea fi inceputa si din oficiu, nu sa se astepte ca victimele sa-si ”vina in simtiri”, plus ca sunt si cazuri in care victimele, desi constiente, nu vor sa depuna plangere de frica celui care tocmai i-a nenorocit. Ar fi si un mod prin care s-ar protejeaza mai serios sanatatea cetatenilor - poate, cei care urca beti la volan s-ar gandi de doua ori si nu s-ar mai baza ca ”baga frica-n victima” si scapa.

Pentru cei care conduc pe drumurile publice in stare de ebrietate ar trebui marite pedepsele chiar daca nu toti ajunga sa nenoroceasca pe altii, pentru ca altfel cei care cred ca lor nu li se poate intampla sa ucida pe cineva conducand ametiti de alcool se vor simti liberi s-o faca si in continuare, spunandu-si ca au bani de amenda sau poate-i scapa parintii de probleme. Dar, ca in orice caz: degeaba exista legi daca nu exista si oameni dispusi sa o aplice atat in litera ei cat si in spirit.

Pentru cei care maltrateaza animale pedepse mai mari

Azi, 11 septembrie, in Piaţa Victoriei din Bucuresti, intre orele 15-19 e organizat un miting in vederea inaspririi pedepselor pentru cei dovediti ca maltrateaza animale. Stiu ca si-au aratat solidaritatea oameni din Iasi, anuntand mitingul pentru ora 18 (pâna la 18:20), in Piaţa Unirii.

Se spera organizarea unei ”intalniri spontane” in Brasov, de la ora 18, in Piata Sfatului. 15 minute, nu mai mult, pentru ca doar pentru aceasta durata de timp nu e necesara autorizarea adunarii – fara scandari, fara fluieraturi. Participantii pot veni cu o coala A4 sau un carton pe care sa fie scris mesajul:

Cerem pedepse mari pentru cei care omoară şi maltratează animale! 

Vrem modificarea Legii 205 / 2004, pedeapsa cu inchisoare de la 2 la 7 ani.

Partea cea mai rea este ca in România legea prevede amenzi mari pentru cei care maltrateaza animale, doar ca... nu (prea) se aplica. Pentru a convinge un politist / procuror sa preia un caz de abuz grav impotriva unui animal doar ca nu trebuie sa organizezi un miting in faţa sediului Politiei sau Parchetului...

Unora le pare o glumă maltratarea animalelor, ca si cum... mare lucru! E doar un animal. Si animalul sufera! Si animalul simte durerea! Ajunge in agonie cum ajung si oamenii.

Desigur, guri care vorbesc fara aprobare de la creier striga sa se aiba grija de copii, batrani, bolnavi etc. Ei striga, ca nu-i doare gura, dar câţi au ajutat un copil, un batran, un bolnav altfel decat, eventual, donand cativa euro prin SMS? Plus: par a nu intelege ca una-i una si alta-i alta.

Indivizii care maltrateaza animale nu pot scapa nepedepsiti. Nu ma credeti pe cuvant, dar ”galeria” celor mai monstruosi criminali in serie e ticsita cu indivizi care in copilarie, adolescenta, la maturitate au maltratat animale. Cei care maltrateaza animale sunt un pericol si pentru psihicul celor care vad atrocitatea.

Cand scriu ”maltratare” nu ma refer la un şut in coastele cainelui sau la lasarea lui singur in casa sau in masina mai multe ore. Ma refer la atrocitati in adevaratul sens al cuvantului! Unii caini au fost jupuiti de vii, unora li s-au scos ochii cu fier inrosit in foc si altora li s-au taiat, efectiv, boturile, nu doar cozile. Le-au fost rupte picioarele si lasati in mijlocul drumului, li s-au taiat urechile sau s-a turnat smoala incinsa sau ulei incins pe ei; au fost legati de pomi prin paduri si lasati sa moara de foame sau sete sau rapusi de salbaticiuni – au fost astfel abandonati caini adulti si pui; alti caini au fost inecati sau ingropati de vii, unora le-au crăpat capul cu toporul, le-au rupt coastele cu bâta, le-au dat mancare otravita si au murit in chinuri...

De ”tratamente” asemanatoare au avut parte si pisicile - unele au fost invartite de coada si aruncate spre asfalt de pe blocuri inalte – cand auzi o data sunetul trupului care loveste pamantul nu-l mai uiţi in veci!

Am vazut copii izbucnind in plâns intr-o perioada in care cineva otravea pisici in cartier si acestea cadeau unde le ajungea moartea: in faţa magazinului, la intrarea in scara blocului, in parcul amenajat pentru copii, pe alei, in iarba, pe carosabil...

Firile sensibile – categorie in care intra mai ales copiii – pot ramane marcate de astfel de scene, si apoi ne miram ca sunt retraşi sau ca au comportament antisocial…

Ca de obicei, americanii – care stiu sa fie solidari – au deja o lege federala care considera infractor periculos pe acela care maltrateaza animale, pe acela care le arunca in lupta etc. Au luat aceste fapte in serios tocmai pentru ca un astfel de comportament poate conduce la unul la fel de violent indreptat impotriva oamenilor... Fiind delict federal, in cazul abuzurilor grave impotriva animalelor ”pe fir” intra agenţii FBI.

Voluntarii de la ”Miscarea Dreptate pentru Animale” au depus la Comisia juridica un amendament de modificare a legii in sensul maririi pedepselor pentru cei care chinuie sau ucid animale doar pentru ca pot. Comisia juridica se va pronunta saptamana viitoare cu privire la acest amendament.

Am ales sa nu postez fotografii cu animale mutilate in ”stilul” amintit mai sus.

Reflexia luminii pe caldarâm. Străzi din Braşov

Strada Postăvarului este formata, sa zic asa, din trei portiuni: prima (care nu e pietonala) incepe undeva in Bd. Eroilor si e intretaiata aproape imediat de str. Politehnicii; portiunea a doua e “delimitata” de str. Michael Weiss (care face legatura intre str. Muresenilor, str. Nicolae Balcescu spre Castelului), iar a treia portiune se opreste in strada Diaconu Coresi (in foto e zona “din mijloc”, cred).

Pe aceasta strada se afla opt case declarate “monument istoric”. Cred ca pentru fiecare strada din Brasovul Vechi, Schei, Cetate s-ar putea scrie cel puţin cat sa fie alcatuita o brosura. Strazile importante ar putea avea chiar “cartea” lor.

Candva s-a numit Uliţa Spitalului – la intersectia cu str. Politehnicii, spre hotel “Corona” (pe str. Republicii) ar fi fost un spital. Mai apoi s-a numit altfel (Bratianu, Molotov, in functie de “epoca istorica”), iar numele de azi i s-o trage de la breasla postavarilor, al caror bastion (Bastionul Postavarilor) a fost construit si aparat de breasla aurarilor intre 1450-1455; in 1640 punctul de aparare a fost preluat de postavari. Turnul bastionului e situat in zona magazinului “Star”, unde incepe una dintre aleile de promenada de sub Tâmpa si care nu e departe de acesta strada.

Cei care se pricep spun ca strada nu a avut pavaj, ci doar pietriş, până in anul 1975 cand s-a montat piatra cubica. Apoi a fost din nou “reabilitata”, fiind asfaltata si avand trotuare inguste pe ambele laturi, o inghesuiala urata. In 2006 o noua reabilitare si din 2010 (pietonala in cea mai mare parte) este ca acum, din nou cu piatra cubica, piatra care se potriveste mult mai bine cu stilul “orasului vechi” .

Din martie 2016 cele 20 de strazi principale din Centrul istoric au plăcuţe informative despre istoricul denumirii – am aflat abia ieri (o zi a noutatilor, as zice), asa ca urmeaza sa arunc o privire si sa iau notiţe.

 Str. Piaţa George Enescu, spre Piaţa George Enescu.

Sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu

(clic pe foto pentru marire)

Dacă doresti să participi ,publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip ,pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta ",(poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la Reflexii in oglinda.