2016-09-13

Musafirul nepoftit

Când a intrat în casă şi-a aprins lumina ceva mic şi negru a trecut în viteză printre picioarele lui. La prima vedere s-a gândit la un liliac, pentru că lăsase uşa de la balcon deschisă şi fără plasă împotriva insectelor. Vietatea s-a refugiat în dormitor şi el a urmat-o. La a doua vedere a înţeles că e un şoricel, sau un pui de şobolan. Calm, a închis uşa, s-a dus la bucătărie, a luat o farfurie, pe care a umplut-o cu apă; a tăiat câteva bucăţele de slănină, o bucăţică de pepene, le-a aşezat pe altă farfurie şi le-a dus în dormitor. A închis uşa şi l-a lăsat singur pe musafir.

A doua zi, de dimineaţă, a verificat ce face oaspetele. Mâncarea îi plăcuse, pentru că farfuria era curată; şi apa îi plăcuse, pentru că nici apă nu mai era. Amabilă, gazda a luat farfuriile şi le-a umplut din nou cu apă şi bunătăţi, dar le-a lăsat în sufragerie de data aceasta, cu uşa de la dormitor deschisă. Şi-a aşteptat cu interes. Într-un final, şobolănelul – sau şoricel ce-o fi – a intrat în sufragerie. Gazda a închis uşa în urma lui, lăsându-l singur peste noapte. Încrederea a fost câştigată.

A treia zi de dimineaţă, când a intrat în sufragerie, era cum se aştepta: oaspetele îşi potolise foamea şi setea şi stătea lângă farfurii. Văzându-l pe omul cel mare s-a ridicat pe şezut şi şi-a împreunat lăbuţele din faţă, într-un gest ca de mulţumire, sau de rugăminte. Ochişorii lui vioi – două mărgeluţe negre şi strălucitoare – l-au privit cu interes. Pe loc, gazda a fost cucerită. “Cum să omori aşa micuţă fiinţă?” şi-a zis. Cum s-a mişcat, şobolănelul a zbughit-o sub dulap. Bărbatul a luat farfuriile, le-a dus la bucătărie şi a repetat figura: slănină, pepene, apă, dar de data aceasta a lăsat farfuriile în balcon, pe unde presupunea că a urcat nepoftitul, şi-a aşteptat. Şobolănelul n-a pierdut ocazia şi-a zbughit-o pe balcon. Gazda a închis uşa urgent, izolandu-şi oaspetele, şi a plecat în ale lui.

Când a revenit acasă a verificat balconul: farfuriile erau curate dar oaspetele nicăieri – plecase în lumea lui. Mulţumit, bărbatul a închis plasa de care uitase în urmă cu câteva zile, să se asigure că micuţul nu va reveni cu întreaga familie, mulţumit de serviciile primite.

8 comentarii:

  1. Bună Diana!
    Frumoasă povestioara,”musafirul nepoftit,s-a auto-servit singur”!
    O săptămînă ușoară îți doresc,draga mea!
    Pupici,îmbrățișări și mulțumiri de vizită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Elena draga!
      Dada, musafirul s-a simtit bine. :)
      Multumesc.
      Iti doresc sa ai o sapatamana frumoasa!
      Imbratisari si pupici, cu drag! Cu placere. :) Si eu multumesc.

      Ștergere
  2. Tare simpatica povestioara! Este un semn de respect pentru tot ceea ce inseamna viu in jurul nostru! Noroc ca personajul nu era un om fricos, pentru ca unii se isterizeaza in fata unor astfel de fiinte!

    Ganduri bune, draga Diana! Pupici!











    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu ani in urma am avut si noi un soricel intrat de la magazinul aflat la parter, dar nu l-am hranit. :)) Tata a scos cateva bucati din parchet, pentru ca se strecurase cumva acolo, si i-a facut loc sa iasa, l-a prins si l-a dat afara. Un soricel am prins si eu in biroul unde am lucrat candva... Se isterizasera femeile si ţipau sa-l omor de-au adunat acolo tot personalul. Cum sa-l omor?! L-am prins cu un cos de gunoi si l-am dus afara... Un tip a vrut sa-l ia si sa-l inece... dar l-am scapat pe chiţ-chiţ...
      Tipul in discutie e atat de calm incat nu stiu ce l-ar putea speria (daca se sperie de ceva nu arata). :)

      Multumesc, Suzana draga! Iti doresc sa ai o zi frumoasa! Zile senine! <3

      Ștergere
  3. Hazlie si cu talc povestea,sa ne respectam reciproc !
    Adolescenta fiind,am suportat si eu demolarea casei si mutarea la bloc(!).Dupa un timp,mama a auzit oarece miscare in debara;faptele s-au repetat si,ca urmare
    s-a scos tot de pe rafturi,iar in aerisire mama a gasit...un cuib de soricei
    minusculi,cred abia nascuti;i-a capturat intr-un borcan si se pregatea sa-i innece,cand am navalit eu,i-am smuls borcanul cu prichindei si am fugit cu ei in parc,unde le-am drumul,sub o tufa !Erau foarte draguti !Zile frumoase !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi s-a strans inima citind ca ati fost scosi din casa pentru a fi mutati la bloc… Au fost vremuri foarte greu suportabile…

      Fain! :) Ai salvat o familie de soricei! Tare-s dragalasi. Am vazut multi in puţinele zile in care am fost la cules de cartofi (munca patriotica obligatorie). Colegii prindeau soriceii, ii invarteau de coada si dadeau cu ei de pamant sau de sacii de cartofi… Atata m-am mai certat cu ei… si parca inadins o faceau. Soriceii ucisi in acel mod e un alt motiv pentru care am evitat sa mai merg “la camp” indiferent de risc.

      Si eu am scos din capcana bunicii (cand eram mica) un soricel (i-am deschis uşiţa, sa poata pleca inapoi in beci) – bunicu’ facuse o cursa care prindea soriceii in cuşcă, fara sa-i omoare; ce prindea elibera intr-o padure din apropiere. Cat s-au mai distrat atunci pe seama mea! A fost primul soricel real pe care l-am vazut si sustineam cu hotarare ca acela nu e soricel pentru ca nu seamana cu “michi maus” – mi-au povestit ei.

      Toate vietatile au un rost pe pamant… Ar putea deveni periculosi pentru om cand e mizeria munte si ei apuca sa se inmulteasca prea mult… Intr-un an, la noi la bloc, niste destepti au gasit de cuviinta sa scape de pisici – cica erau multi purici in garaj, la subsol (in loc sa deratizeze). Si, in acel an, picior de pisica nu s-a mai vazut in zona! Dupa catva timp, erau disperati ca in loc de purici in subsol era plin de soareci si sobolani – unii soricei urcand pe conducte in apartamente (atunci au scapat de soareci in casa puţini – cei care aveam caini sau pisici). Si au inceput goana dupa pisici, de data aceasta pentru a le aduce in zona.

      Multumesc, Natalia. Zile frumoase iti doresc!

      Ștergere
  4. Ha, ha! Simpatic șoricilă! Sunt recunoscuți ca având o inteligență deosebită. Sunt convins că omul acela l-ar fi putut îmblânzi. Mi-am amintit de un film (nu mai țin minte titlul... ) în care un deținut și-a făcut prieten în celulă un șoricel. Îl ținea în buzunar,la piept și îl hrănea cu drag, ca un un copil al său!
    Numai bine și zile cu bucurii, dragă Diana! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un adevarat oportunist şoricilă! :)
      Undeva, in mintea mea, exista informatia ca sunt inteligenti. :)
      Cred ca am vazut si eu filmul despre care zici... (sau poate am vazut altul?!) Era vorba, la un moment dat, si despre o evadare si deţinutul nu voia sa renunţe la şoricel...
      Multumesc, Alex.
      Zile fericite iti doresc, cu drag!

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.