Theriene? Miercurea fara cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fara cuvinte, joc găzduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate. Invitați în joc tot cei care doresc. Informații pe blogul amintit.

Jocurile in viata omului.

Oamenii s-au jucat dintotdeauna - o dovedesc arheologia, literatura, etnografia. 

Jocurile sunt la fel de vechi ca civilizația însăși și la fel de variate ca aripile fluturilor. Pentru ele a fost cheltuită o cantitate fantastica de energie mintală. (M. Gardner)

Cine cercetează istoria civilizației omenești observa că jocul și munca formează cele două fețe ale activității omenești.

(I.C. Petrescu)

In timp, jocurile au ajuns un adevărat univers; sunt industrie, sunt știință. S-au realizat jocuri in mii de forme, pentru anumite vârste și pentru toate categoriile de vârstă. Se organizează târguri internaționale, concursuri etc.. 

Jocurile posedă unele din calitățile operei de artă. (A. Huxley)

Jocurile au importanță educativ-formativa, în general; jocurile logice, în special, au rol în conturarea și antrenarea memoriei, puterii de analiză, puterii de concentrare; dezvolta și antrenează suplețea gândirii, capacitatea de a evalua situații complexe, de a anticipa s.a.m.d..

Jocul este prima poezie a omului, el dezvolta toate forțele sale. (J. Paul)

Jocurile fac corpul mai viguros, mai suplu și mai rezistent, vederea mai pătrunzătoare, tactilul mai subtil, spiritul mai metodic și mai ingenios. Orice joc întărește, ascute, vreuna din capacitățile fizice sau intelectuale. (R. Callois)

Jocurile nu au granite - jocuri din Asia se joaca in Europa și invers, ca exemplu - se adresează oamenilor de toate categoriile de vârstă, indiferent de preocupări, de sex etc.. 

Jocul este o punte aruncata între copilărie și vârsta matură. (J. Chateau)

Omul este un om întreg numai atunci când se joaca. (Fr. Schiller)

Nicăieri omul nu a dovedit mai multa inventivitate decât în jocurile sale. (G.W. Leibniz)

Jocurile se adresează copilului din fiecare om. Sunt multi oameni - nu doar adulți, ci și copii influențați prin "educație" - care consideră că jocul ar fi ceva neserios și superficial, că aceia care își consacră timpul, pasiunea și talentul practicării sau inventării unor tipuri mereu mai sofisticate și mai diversificate de jocuri sau că cel care urmărește să le descifreze tâlcul, sa le joace, și-ar irosi forțele într-o activitate inutilă, activitate care e dincolo de sfera evenimentelor cu semnificație umană autentică.

Copilul are foarte de timpuriu înclinare spre jocuri. Aceasta înclinare nu trebuie suprimată ci supravegheată.

(Cicero)

Copiii trebuie să învețe jucandu-se. Orele de învățătură trebuie sa alterneze cu cele de exerciții și jocuri.

(J. B. Basedow)

Aceasta postare participa la jocul Citate favorite găzduit de Suzana.

Știați că... in jocul de Bridge schimbul de locuri se face după cu totul alte criterii decât la jocul de fotbal? ☺️

Citatele le-am copiat din "Cartea jocurilor", București, 1989 sau pe acolo, pentru că nu scrie, autor colectiv.

Concediu ameteala tehnica

Actualizare 29 martie. Luni, 25 martie, am returnat tableta pt că sistemul android avea "buba", fiind vechi. Am tot o tableta veche, dar ceva mai buna, de la o prietena care n-a mai folosit-o de ani. Nici de aici nu pot posta comentarii pe blogspot.

Aștept să sosească PC pe care l-am comandat. Pfuuu...

Incep sa mă simt caraghioasa.

Revin: tocmai ce am apăsat aiurea și am readus postarea la stadiul de schiță! 

Pot posta, dar nu pot comenta nici pe blogul meu - pare să fie ceva legat de cont. Daca dispar iar e pentru că nu mă duce mintea sa rezolv! Uuuuuf! 😢

Pe la mijlocul lunii ianuarie s-au bușit laptopul (notebook, fiind, de fapt) și am intrat în concediu obligatoriu - comoditatea, între altele, a prelungit acest concediu. Nu e prima ameteala tehnologică și, sigur, nu va fi ultima așa de lunga daca nu găsesc un curs unde sa învăț cum sa depanez astfel de aparate. La modul în care se dezvolta tehnologia in materie e cazul sa învăț, daca vreau să rămân "conectata". 

Am incercat o "reparație", dar fiind o buba tehno (hard) nu mi-a reușit. Am aflat "diagnosticul", dar "medicul" a fost prea ocupat să se ocupe (din motive obiective). 

Pentru că lipsa aparat = lipsa sursa venit principala m-am hotărât să cumpăr un PC second-hand. Cel mai aproape magazin de gen e departe de "zona de confort", dar... neavând de ales... mi-am făcut drum în acea direcție. PC second-hand aveau, dar... nu în magazin - ar fi trebuit să revin. Oh, nuuu! Și, la preț dublu, am cumpărat o tableta! Distracția a început acasă, cand am înțeles că e ca un telefon mai mare, și eu știu să utilizez telefonul doar pentru convorbiri și smsuri! Am tot butonat si ceva-ceva am reușit să pricep. Greu de tot - pentru mine! În aproape o săptămână nu am reusit sa învăț cum procedez pentru a face tot ceea ce am nevoie.

Tableta e buna, dar înteleg că e buna pentru.... trecut. Pfuuu! Asta e! Asta sunt și cu mine defilez - alta mama nu mai face.

La început, când am rămas fără aparatul preferat, m-am intoxicat serios la televizor. Mă refer la "știri" și "tocsouri". Mamaaa! Bate-ma de vrei, dar vino să mă iei! Așa o mestecare de cuvinte n-am mai auzit de când a devenit internetul accesibil pentru mulțimi. Zic unii:"nu-ți place, schimbi canalul/închizi televizorul". Mda! Ideea nu e că nu poți schimba rigola, ci e aceea că manipularea e cusuta cu ață alb pe fond negru. E mai mult dezinformare, abureală, scandal decât informare. In cazul "divertismentului" nu comentez: fiecare cu ale lui. 

La o fază aproape că am rămas holbată. Ziceau că la nivel de U.E. se simulează o criza alimentară și climatica - oamenii vor devastată magazinele, pentru alimente, se vor ucide între ei pentru hrana etc. s.a.m.d.. Un adevărat scenariu pentru un nou film "Jocurile foamei". Cu nu mulți ani în urmă au simulat "pandemie mondială" - virus agresiv, necunoscut, ucigător. Și în anul 2020 s-a "întâmplat" cam ca-n simulare. Curat noroc! Sau... ghinion?! 

Ce-am mai văzut la TV? Reclame la o mulțime de medicamente/ suplimente alimentare. Altfel spus: medicamente! medicamente! Incredibil! Cumperi extraveral, ca exemplu (care-i din plante, cică), numai cu rețetă verde, algocalmin numai cu rețetă, dar "suplimentele" cu extras de canabis sunt la liber - și se face propaganda pentru "liberalizarea ierbii". Mdeh! Așa o fi mai sănătos pentru populație.

Tot de la TV am aflat că șeful statului s-a oferit să intre în concurs pentru șefia Alianței Nord Atlantice în numele.... nostru, al cetățenilor. In numele meu sigur nu.

Și-am mai aflat despre un nou partid: partidul comasat român, adică.... partidul național liberal social democrat. UAU! Marele partid unic revine! 

Apoi... m-am saturat de tembelizor si am cumpărat o tableta in loc de PC sau laptop si iata-ma aici, ca un începător in fața unui ecran.

 Mă simt cam cum arată Miki in poza: mi-e ciuda că nu reușesc să rezolv singura aparatele... Miki avea alte motive pentru a avea atitudinea in cauza: a vrut să mai stea afară și... făcea pe supărata.

Adultii astia! Greu cu ei

Adulții ăștia! au determinat absenta mea pe aici, de luni pana acum.

Adulții ăștia! e un roman scris de Caroline Hulse în 2018, apărut și la noi tot în 2018, la Editura Corint Books, tradus de Alexandra Fusoi.

E genul de roman pe care nu l-aș cumpăra, de regula, fiind axata mai mult pe genurile thriller, polițist, conspirații, război etc. (pe scurt: acțiune – ficțiune sau nu). La fel și în cazul filmelor. Asta nu înseamnă, totuși, ca n-am citit multe, multe, multe alt gen (cel mai des evit romanele așa-zise de dragoste, romanele despre oameni care lupta cu boli grave etc. și, din 2020, nu ma mai interesează romanele/filmele cu și despre fel de fel de pandemii (dacă nu sunt cu... zombi).

Am făcut aceasta lunga introducere pentru a va spune ca sunt de acord cu ceea ce s-a scris în Daily Mail despre acest roman:

Experiența m-a învățat ca acele cărți din cititul cărora ți-e cu adevărat greu sa te oprești sunt foarte, foarte rare. Ei bine, aceasta este una dintre ele, o comedie de moravuri contemporane originala și extrem de inteligenta.

Chiar nu ma așteptam sa ma prindă. Am început-o cu reticenta, sa nu zic prejudecăți, pentru ca pe prima coperta scrie:

Doi părinti divorțați. Fiica lor. Noii lor parteneri de viața. O sărbătoare în familie... într-un fel sau altul. Ce-ar putea merge prost?

Ceva va merge prost, ni se spune – indirect – înainte de a deschide cartea.

Fiica, Scarlett (în vârsta de 7 ani, parca), e crescuta de mama ei, Claire Petersen avocata, o tipa echilibrata, și de partenerul acesteia: Patrick Asher, genul de tip obsedat de sănătate, de aspect, care-și, dorea sa participe la triatlon și se antrena în secret deoarece știa ca partenera nu ar fi fost de acord, și nu părea foarte încântată nici de diversele lui antrenamente zilnice.

Tatăl copilei, Matt Cutler, un tip care încă nu se maturizase, la cei treizeci și ceva de ani ai lui, și partenera lui: Alex, cerebrala, cercetătoare într-un laborator.

Romanul începe cu o scurta descriere despre locul în care familia extinsa amintita mai sus va petrece câteva zile, de Crăciun:

Happy Forest este locul ideal pentru destindere. (...) Aici, la Happy Forest, veți avea parte de amintiri care va vor însoți toată viața.

Pe pagina imediat următoare, transcrierea unui convorbiri telefonice cu operatorul de la urgențe:

Operator (O): Urgentele, ce serviciu?

Femeie (F): Avem nevoie de o ambulanța în parcul de vacanța Happy Forest.

O: Va aflați în pericol?

F: Vă rog, grăbiți-vă! Suntem în poligonul de tras cu arcul de lângă grota lui Moș Crăciun, peste drum de locul de fumat al spiridușilor.

O: Trebuie sa știu dacă va aflați în pericol in acest moment. E important.

F: Nu sunt în pericol, dar avem nevoie de o ambulanța. A fost rănit. A fost un accident. (...)

Apoi începe povestea, cu Matt și Alex, el spunându-i ei despre excursia pe care ar fi organizat-o Claire: toți cei patru și Scarlett. Scarlett îl plăcea mult pe Patrick, care se ocupa de ea, ii citea povești, o învăța reguli de buna-purtare în societate, reguli pe care Matt, tatăl, le ironiza. Dar n-o prea plăcea pe Alex, iubita tatălui, pe motiv ca era om de știința și oamenii de știința – se știe – fac experiențe pe animale iar ea, Scarlett, avea un prieten imaginar, Posey, un iepure de pluș aproape în întregime mov, diferite fiind burta și coada, albe – și o pata roșie, eticheta pe care scria Made în China.

Alex, cea prea calculata...

Matt fusese cel de-al doisprezecelea tip cu care avusese întâlnire în anul în care se despărțise de Steve, cel cu pelerina de Sherlock Holmes și cu unghii îngrijite, și se dovedise, cel cu o dispoziție intolerabil de proasta.

Alex își înregistra toate întâlnirile într-un tabel. Nu poți face experiențe de genul asta fără niciun fel de control. Își dăduse seama, încă de la început, de riscul inerent al întâlnirilor aranjate pe internet – cu fiecare întâlnire, așteptările ei aveau sa crească, pentru a justifica alegerile anterioare. În același timp, capitalul ei de întâlniri se reducea, din cauza vârstei tot mai avansate și a dimensiunii tot mai reduse a pieței netestate.

Era o situație brutala, dar Alex era realista. Așa ca își făcuse un tabel, ca să se asigure ca ia deciziile optime.

Întâlnirile pe internet erau, după părerea lui Alex, echivalentul în condiții de laborator al vieții reale, ca și cum ar fi dezvoltat o relație într-un vas Petri. Și, când faci așa ceva în condiții de laborator, faci deținând cunoștințele, cu evaluări corespunzătoare și eșantioane de control. În laboratorul lui Alex nu era loc de subiectivism egoist.

Mai sunt și alte personaje dar, cu o singura excepție, celelalte sunt prezentate doar în treacăt, abia schițate, dar schițate atât de bine încât am avut senzația ca am sărit vreo pagina unde era vorba despre ele.

Pe lângă ideea romanului si stilul in care e scris, mi-a plăcut absenta acelor descrieri lungi ale mediului înconjurător, descrierea amanutita a personajelor. Le descrie, dar din loc în loc; le descrie gesturile. Nu ma pricep la recenzii așa ca scriu cu_cuvintele mele: nu m-a plictisit cu descrieri, dar mi-am putut face o idee precisa (vorba să fie, pentru ca e subiectiva afirmația) despre personaje, despre cabana în care erau cazați, despre parc și despre celelalte – ca și cum aș fi urmărit un film.

E un roman foarte... aerisit; cursiv, fără floricele. Am zâmbit mult, m-am încruntat pe alocuri, mi-am spus de câteva ori haida-de! doar in filme! (și cărți).

Autoarea a conturat foarte bine - din punctul meu de vedere – câteva tipologii contemporane.

Mi-a plăcut romanul. Recunosc: nu e genul pe care l-aș reciti, mai ales ca nu am cum să-l uit, fiind o poveste de viața mai altfel. Sau, dacă uit despre ce-i vorba, mi-aș reaminti urgent (inclusiv unele amănunte) de la primele pagini.

Înscriu aceasta postare în tabelul jocului Citate favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colt.

Cartea este prezentata de Daisy. Romanul a fost trimis de Daniela (Blogul Danutei), dar Daisy este cea care a însoțit celelalte daruri și a avut parte de o mica aventura. Despre mica aventura și celelalte daruri urmează sa scriu. Mulțumesc, Daniela!

Zaharul cel de toate zilele

În general, arterele blocate, atacurile de cord, diabetul, cancerul s.a. sunt riscuri pentru sănătate care sunt asociate cu stilul de viața și cu dieta de astăzi. Sunt numite de unii boli moderne. Hm. Cei care studiază mumiile egiptene poate ca n-ar fi de acord. Ei au publicat studii în care au documentat aceste boli la mai multe mumii cercetate. Unele papirusuri (ale medicilor antici) descoperite se refera la simptomele diabetului. De ce nu i-as crede pe acesti cercetatori? Pentru ca nu apar la televizor?

(v. nationalgeographi.com; smithsonianmag.com; huffost.com s.a.)

Creierul străvechi, instruit de selecția naturală de-a lungul a milioane de ani, când zahărul era o raritate importantă pentru supraviețuire, spune: Tort. Vreau tort. Mmm, tort. Dă-mi tort. Noul creier, educat de cărți și medici pe parcursul a doar câteva decenii, în care zahărul s-a găsit din belșug, spune: Nu, nu. Fără tort. Nu e voie. Te rog, nu mânca tort (Richard Dawkins)

Descoperind zisa lui Richard Dawkins, zaharul a ajuns și la Citate favorite, jocul gazduit de Suzana pe blogul Floare de colt.

Oamenii s-au bucurat de dulciuri aproape de la începutul aparitiei lor (a oamenilor). Glucoza, se știe, este combustibilul creierului - în exces dăunează, evident (ca toate excesele) dar de aici pana la a sugera ca (si) zaharul este ucigaș ar trebui să fie cale lunga.

Ori iubești zahărul, ori te înșeli (a zis habar n-am cine, dar nu-l contrazic)

Organismul uman se descurca dacă nu îl îndopăm cu zahăr, dar e nevoie de o dieta echilibrata și... de un om sănătos. Unii susțin ca jumătate din glucoza din organism (zaharul din sânge, altfel spus) e necesara pentru o buna funcționare a creierului.

Sincer, nu am încredere în nicio dietă care nu permite zahăr. (Bethany Frankel)

Zaharul este una dintre cele mai vechi marfuri din lume (o arata documentele) și, la un moment, dat a fost atât de scumpa încât era închisă în seif pentru zahăr. Se spune ca zaharul datează din anul 8000 i.Hr..

Orice prăjitură are zahăr. O prăjitură fără zahăr este un biscuit. (Gary Gulman)

Probabil ca, atunci când strămoșii din caverne ai omului au gustat fructele de pădure si/sau mierea au experimentat o energie deosebita.

Afinele, căpșunile și murele sunt adevărate super-alimente. În mod natural dulci și suculente, fructele de pădure au un conținut scăzut de zahăr și sunt bogate în nutrienți – sunt printre cele mai bune alimente pe care le puteți mânca. (Joel Fuhrman, în High on Sugar)

Zaharul pe care îl folosim în mod curent e un dizaharid numit sucroza; e alcătuit din doua molecule: una se numește glucoza (50%), cealaltă fructoza (50%) - cea din urma face rău în cantități mari. Glucoza e folosită de toate celulele din organism, fiind arsă pentru energie, și e vitala pentru organism – când nu primește din exterior, organismul e capabil sa sintetizeze glucoza prin procesul de glucogeneza. Fructoza poate fi metabolizata numai prin intermediul ficatului – acesta ar putea sa nu fie capabil sa o folosească pe toată pentru energie, dacă e prea multă, și ce nu-i trebuie transforma în grăsime (se poate întâmpla la fel și cu glucoza, dar probabilitatea e mai mica).

(v. aici: https://nutriblog.ro/943/peste-50-de-denumiri-diferite-pentru-zahar.html)

Extazul este un pahar plin cu ceai și o bucățică de zahăr în gură. (Aleksandr Sergheevici Pușkin)

Și în vechime, alimentația oamenilor era bogată în carbohidrați însă aceștia proveneau din fructe, legume, fasole și miere, în timp ce ai noștri provin din zahăr rafinat și făină fin prelucrată – zic unii. Dar asta nu i-a scăpat de boli de inima, vasculare, diabet, forme de cancer – dupa cum pare ca dovedesc cei care studiază mumiile.

Medicii din secolul al XVIII-lea prescriau pastile de zahăr pentru aproape orice: probleme cardiace, dureri de cap, durerile travaliului, nebunie, bătrânețe și orbire. Prin urmare, expresia franceză ca un farmacist fără zahăr însemna ca cineva este într-o situație total fără speranță. (Tom Reiss)

Zahărul e dulce, dar nu-l poți mânca în fiecare zi. (proverb armenesc)

Știu și eu, dacă poate sau nu fi mâncat în fiecare zi? Excesul dăunează, am mai scris. Hm. Unii au impresia ca au în dieta alimente fără zahăr... Doar iluzie, în foarte multe cazuri. Zaharul (de fapt, îndulcitorii) din alimentele procesate pe care le cumpăram, din sucuri s.a. are peste 50 de denumiri, intre care: sirop de porumb, sirop de agave, sirop de orez, sirop de malț, lactoza, fructoza, maltodextrina, caramel, zahăr brun, zahăr de cocos, dextran. Altfel spus: cine vrea să fie sigur ca mănâncă fără zahăr ar trebui sa cam știe toate denumirile. Cine vrea dulciuri cu procent egal de glucoza și fructoza (intre altele) ar trebui sa facă dulciurile în casa – ușor de zis, mai greu de făcut, în foarte multe cazuri.

Unii, în lupta lor obsesiva împotriva zaharului au ajuns sa spună ca suntem atât de dependenți de zahăr încât, de exemplu, când vedem un animal drăgălaș spunem ce dulce este. Cât de greșit este, în acest sens, următorul proverb persan:

Învăţătorul este zahăr brut, elevul devine zahăr rafinat.

Apoi, vorba lui Ralph Nader:

Dacă Dumnezeu nu ar fi vrut să mâncăm zahăr, nu ar fi inventat stomatologii.

Organismul unor oameni procesează mai bine glucoza și fructoza, al altora mai greu spre deloc. Dietele nu pot fi identice pentru toti oamenii.

Reflexii la poarta. Reflexii in oglinda

Mi-a plăcut mult ideea de a imagina fosta Poartă Principală a Cetății Brașov printr-o rețea de luminițe strălucitoare. Cumva, e ca o poartă fantomatică.

(autor foto D.F., 1 ianuarie 2024)

Am ales poza pentru jocul Reflexii în Oglinda, găzduit de Carmen pe blogul Intre vis și realitate.

Fosta Poarta Principala a Cetatii Brasov

În anii 1970 a fost modernizata strada Republicii (Ulita Căldărarilor, numita pe la început, apoi a Porții) și pe noul pavaj au fost marcate contururile zidului exterior al bastionului de poarta și al turnului interior. Cei care au refăcut pavajul în anii 2005-2006 au reluat inițiativa.

Cu ocazia Sărbătorilor de Iarna din acest an (poate și în alți ani dar n-am băgat de seama) a fost imaginata Poarta cu luminițe.

Aici a fost, cândva, Poarta Principală de acces în cetate. Ca și Poarta Vămii (în capătul dinspre Livada Postei a străzii Mureșenilor de azi), Poarta Principală avea un pod mobil peste apă. Grav afectată de incendiile și cutremurele din 1605, 1620, 1681, 1689, 1701, refăcută intre 1724-1725, a fost afectata serios de cutremurul din 1802. Fiind în pericol să se prăbușească, a fost dărâmată în 1857.

Pe o parte din zona vechii porți a fost construita Vila Kertsch (construita intre 1886-1887), dărâmată și înlocuită, în anii 1970, turnul rotund Modarom (vila fusese grav afectata de cutremurele din 1916 și 1940, și mai apoi de bombele Aliaților, în 1944). Tot în zona unde a fost Poarta au fost ridicate noua primărie a orașului (azi, sediul unor agenții și magazine) și Școala de meserii (azi Regionala CFR Brașov).

Am făcut un nou blog

Încă de la sfârșitul anului 2022 m-am tot gândit la un blog nou, unde să fie doar lucru manual, dar n-am prea avut timp și pentru asta, deși – practic – nu durează mult configurarea unui blog fără pretenții. Nu știu dacă am făcut bine sau nu, dar cred că-mi voi da seama în cel mult o luna!

Am ales sa fac noul blog pentru ca prea am amestecat mere cu pere și cu altele și a ieșit un amestec fără gust prea bun. Nu voi transfera postările de până acum, care au legătura cu lucrurile făcute de mâna; mi-ar plăcea sa fie toate pe noul blog dar e o munca imensa și nu voi avea timp sa modific toate legăturile interne. În 2022 am început o pagina în care sa scriu toate cele pe care le-am lucrat pana acum – un fel de cuprins – dar lucrând rar la aceasta pagina am avansat greu (de renunțat, nu renunț). Am ales sa fac un blog nou și pentru ca am sentimentul ca e ceva mai organizat ceea ce voi face de acum înainte. În plus, ar fi un blog unde – din punctul meu de vedere – ar fi... armonie și atât. Hm. E un fel de plan, altfel spus, sa particip la jocurile de îndemânare și creație la care am participat și până acum:

Provocari verzi

Transformari creative

Adventul fotografic

Adventul Exploratorului Creativ

Pe de alta parte, am și un sentiment de... dedublare; ca și cum aș avea... dubla personalitate și acum fiecare personalitate va acționa independent. 😄

Cum ma voi descurca și cu noul blog Amator creativ (deloc inspirată denumirea, dar n-am gândit-o prea mult!) și cu celelalte, nu știu. Dacă voi reuși să mă descurc înseamnă ca am început să mă organizez cu succes. Dacă nu funcționează, dacă nu-mi place, revin la forma de până acum. Mi s-a părut important și să despart joaca, creativitatea, de politica, de cârcoteli și de ceea ce mai scriu pe acest blog. Încă nu sunt sigură dacă e bine, dacă e comod.

La acest moment noul blog are o postare despre mesagera Provocărilor verzi.

Imaginea de aici este felicitarea virtuala primita de la Rux (Copilărim) în acest an. Voi mai publica aici câteva pagini despre premiile primite de la Rux – le-am primit pentru ce am publicat aici, aici se potrivesc cel mai bine.

Va rog, dat-mi de stire: va incurca un blog separat pentru jocuri? Multumesc.