2024-01-13

Zaharul cel de toate zilele

În general, arterele blocate, atacurile de cord, diabetul, cancerul s.a. sunt riscuri pentru sănătate care sunt asociate cu stilul de viața și cu dieta de astăzi. Sunt numite de unii boli moderne. Hm. Cei care studiază mumiile egiptene poate ca n-ar fi de acord. Ei au publicat studii în care au documentat aceste boli la mai multe mumii cercetate. Unele papirusuri (ale medicilor antici) descoperite se refera la simptomele diabetului. De ce nu i-as crede pe acesti cercetatori? Pentru ca nu apar la televizor?

tort de frisca ornat cu ciocolata si fructe mici rosii
(v. nationalgeographi.com; smithsonianmag.com; huffost.com s.a.)

Creierul străvechi, instruit de selecția naturală de-a lungul a milioane de ani, când zahărul era o raritate importantă pentru supraviețuire, spune: Tort. Vreau tort. Mmm, tort. Dă-mi tort. Noul creier, educat de cărți și medici pe parcursul a doar câteva decenii, în care zahărul s-a găsit din belșug, spune: Nu, nu. Fără tort. Nu e voie. Te rog, nu mânca tort (Richard Dawkins)

Descoperind zisa lui Richard Dawkins, zaharul a ajuns și la Citate favorite, jocul gazduit de Suzana pe blogul Floare de colt.

Oamenii s-au bucurat de dulciuri aproape de la începutul aparitiei lor (a oamenilor). Glucoza, se știe, este combustibilul creierului - în exces dăunează, evident (ca toate excesele) dar de aici pana la a sugera ca (si) zaharul este ucigaș ar trebui să fie cale lunga.

Ori iubești zahărul, ori te înșeli (a zis habar n-am cine, dar nu-l contrazic)

Organismul uman se descurca dacă nu îl îndopăm cu zahăr, dar e nevoie de o dieta echilibrata și... de un om sănătos. Unii susțin ca jumătate din glucoza din organism (zaharul din sânge, altfel spus) e necesara pentru o buna funcționare a creierului.

Sincer, nu am încredere în nicio dietă care nu permite zahăr. (Bethany Frankel)

Zaharul este una dintre cele mai vechi marfuri din lume (o arata documentele) și, la un moment, dat a fost atât de scumpa încât era închisă în seif pentru zahăr. Se spune ca zaharul datează din anul 8000 i.Hr..

Orice prăjitură are zahăr. O prăjitură fără zahăr este un biscuit. (Gary Gulman)

Probabil ca, atunci când strămoșii din caverne ai omului au gustat fructele de pădure si/sau mierea au experimentat o energie deosebita.

Afinele, căpșunile și murele sunt adevărate super-alimente. În mod natural dulci și suculente, fructele de pădure au un conținut scăzut de zahăr și sunt bogate în nutrienți – sunt printre cele mai bune alimente pe care le puteți mânca. (Joel Fuhrman, în High on Sugar)

Zaharul pe care îl folosim în mod curent e un dizaharid numit sucroza; e alcătuit din doua molecule: una se numește glucoza (50%), cealaltă fructoza (50%) - cea din urma face rău în cantități mari. Glucoza e folosită de toate celulele din organism, fiind arsă pentru energie, și e vitala pentru organism – când nu primește din exterior, organismul e capabil sa sintetizeze glucoza prin procesul de glucogeneza. Fructoza poate fi metabolizata numai prin intermediul ficatului – acesta ar putea sa nu fie capabil sa o folosească pe toată pentru energie, dacă e prea multă, și ce nu-i trebuie transforma în grăsime (se poate întâmpla la fel și cu glucoza, dar probabilitatea e mai mica).

(v. aici: https://nutriblog.ro/943/peste-50-de-denumiri-diferite-pentru-zahar.html)
Extazul este un pahar plin cu ceai și o bucățică de zahăr în gură. (Aleksandr Sergheevici Pușkin)

Și în vechime, alimentația oamenilor era bogată în carbohidrați însă aceștia proveneau din fructe, legume, fasole și miere, în timp ce ai noștri provin din zahăr rafinat și făină fin prelucrată – zic unii. Dar asta nu i-a scăpat de boli de inima, vasculare, diabet, forme de cancer – dupa cum pare ca dovedesc cei care studiază mumiile.

Medicii din secolul al XVIII-lea prescriau pastile de zahăr pentru aproape orice: probleme cardiace, dureri de cap, durerile travaliului, nebunie, bătrânețe și orbire. Prin urmare, expresia franceză ca un farmacist fără zahăr însemna ca cineva este într-o situație total fără speranță. (Tom Reiss)

Zahărul e dulce, dar nu-l poți mânca în fiecare zi. (proverb armenesc)

Știu și eu, dacă poate sau nu fi mâncat în fiecare zi? Excesul dăunează, am mai scris. Hm. Unii au impresia ca au în dieta alimente fără zahăr... Doar iluzie, în foarte multe cazuri. Zaharul (de fapt, îndulcitorii) din alimentele procesate pe care le cumpăram, din sucuri s.a. are peste 50 de denumiri, intre care: sirop de porumb, sirop de agave, sirop de orez, sirop de malț, lactoza, fructoza, maltodextrina, caramel, zahăr brun, zahăr de cocos, dextran. Altfel spus: cine vrea să fie sigur ca mănâncă fără zahăr ar trebui sa cam știe toate denumirile. Cine vrea dulciuri cu procent egal de glucoza și fructoza (intre altele) ar trebui sa facă dulciurile în casa – ușor de zis, mai greu de făcut, în foarte multe cazuri.

Unii, în lupta lor obsesiva împotriva zaharului au ajuns sa spună ca suntem atât de dependenți de zahăr încât, de exemplu, când vedem un animal drăgălaș spunem ce dulce este. Cât de greșit este, în acest sens, următorul proverb persan:

Învăţătorul este zahăr brut, elevul devine zahăr rafinat.

Apoi, vorba lui Ralph Nader:

Dacă Dumnezeu nu ar fi vrut să mâncăm zahăr, nu ar fi inventat stomatologii.

Organismul unor oameni procesează mai bine glucoza și fructoza, al altora mai greu spre deloc. Dietele nu pot fi identice pentru toti oamenii.

26 de comentarii:

  1. El azúcar es necesaria pero con moderación. Yo soy re golosa. Te mando un beso.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Absoluto! Con moderación. Adoro los dulces! 😊
      Te mando un beso.

      Ștergere
  2. Doamne, Diana m-ai nenorocit cu poza aia cu tort....nici nu mai pot sa citesc articolul ca ochii mei stau lipiti in poza. Trebuie sa merg la magazin sa-mi iau o prajitura si apoi sa citesc articolul.:)))) Revin

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hahaha! Nu ma amuz rautacios! 😊 Inghiteam in sec cat am cautat o poza! 😃 Aveam briose, de cand cu briosa de pe coperta din hartie - a fost necesar sa cumpar o punga cu "medeline" (altceva n-am gasit la magazinele din zona). 😊
      Pofta buna la praji! 😊

      Ștergere
  3. Un deliciu dulce aceasta postare! Eu una nu inteleg de ce in orice fel de reteta cu legume este si o cantitate de zahar. In principiu inteleg ideea de conservant, insa este deja exagerat. Pe acestea le evit. Imi fac proriile gemuri cu zahar brut. Este o mare diferenta. Am vazut-o acum niste ani cand am facut coliva. Initial am utilizat zahar alb. Dupa ce l-am turnat a trebuit sa-l mai las la cuptor vasul - ca eu asa o fac -. A durat 20 minute. Cu zahar brut, nici cinci minte. Inteleg ca mai are si apa sau Dumnezeu stie ce, cel alb. Nu trebuie uitat ca tot metabolismul nostru are nevoie de glucoza si cu cat ingestia de produse dulci sunt mai complicate, cu atat este dificil de transformat.
    Apoi pastilutele de indulcit sunt cam sinistre. Dar cate info sunt prin main stream... Am vazut afinata - cred ca din acele de cultura- in care se adaugase colorant. Hmmm!
    In fine, masura este buna in toate cele!
    Multumesc, draga Diana! Pupici! ❤️😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca-i zici deliciu dulce. 😊 Nu stiu discuta despre retete, dar din ce-am mai citit si eu, nu prea am citit despre adaugare de zahar; pe post de conservant probabil, dar nu in mancare. A! Stiu (stiam!) sa fac o mancare de masline cu morcovi caramelizati... Un deliciu! 😊
      Mama fierbe coliva, dar nu stiu cum o face. In zaharul alb, in faina si in... mai toate au adaugat cate ceva, sa se "pastreze mai bine" - scarbosenii, din punctul meu de vedere.
      Pastilele de indulcit si mie-mi par sinistre! Sunt devoratoare de dulciuri, dar nu pun zahar in cafea (nici in ceai, in rarele ocazii cand beau) si nici bauturile dulci nu-s intre favorite, dar nu fac mofturi in mod deosesbit cand sunt pe undeva (mai putin pepsi - care-mi place mult - dar nu mai fac exces de pepsi).
      Ce prostie! Colorant in afinata! De fapt, prostie e cu colorant in orice aliment, bautura!
      Cu placere! Si eu iti multumesc, Suzana draga! ❤ Pupici! 😘

      P.S. Masura e buna - eu folosesc ca masura pentru dulce... polonicul de ciorba. 😊 Cu toate acestea, zaharul din sange a fost/este mereu in limitele "normale" (uneori spre limita minima). Cand fac exces de dulciuri beau un paharel (mic-mic) cu zeama de varza, zeama de muraturi etc. si se simte efectul benefic, de "echilibrare".

      Ștergere
    2. Este perfect ca ai un metabolism de felul acesta. Si ma refeream la conserve, unde sistematic am vazut adaos de zahar. Intrebarea mea ce nu stiu cui sa o pun, este cu adevarat zahar sau altceva? Asa ca mai bine pas. Mi se pare o mare diferenta intre prajiturile pe care le stiam si cele actuale. Unele imi fac rau, asa ca si acest capitol il tratez cu atentie.
      Merg pe principiul mai putin e mai bine. 😊
      Pupici! O duminica faina!❤️😘

      Ștergere
    3. Cred ca organismul ar reactiona cam la fel si la altii: dupa exces de dulce, ceva acru/sarat.
      Sunt niste castraveti (mici) murati, care au un gust dulce-acrisor - imi plac de numa'.
      Cred ca scrie pe eticheta, iar daca nu scrie "zahar" e posibil sa fie ceva "derivati"...
      Diferenta intre prajituri e enorma! Astea de azi, multe, dar nu toate (cred ca depinde mult si de cofetar/de reteta), au gust usor... ciudat (ceva gen dulce-amar)
      Da, mai putin e mai bine, mai sanatos - sunt constienta, dar nu-mi iese cand e vorba despre dulciuri. 😊
      Multumesc! Zile frumoase iti doresc! Pupici! ❤ 😘 Sanatate!

      Ștergere
  4. Eu nu mai tolerez zaharul. Pe ccel alb cel putin - dar nu ma mira, fiind atat de prelucrat (si materia prima atat de chimizata).
    Cel din trestie, brut - e cu totul alta poveste. Nu ai nevoie de foarte mult, e aromat natural, gust placut, miros placut (pai cel alb zici ca e plastic...).
    Apropo, acum vreo 13 ani acnd am inceput tranzitia la cel brun, am folosit un zahar alb bio. Ala, ceva via austria parca, dar tot de la Cristal al nostru, era mult mai apropiat ca gust / aspect/ miros de zaharul pe care il stiam din copilarie.
    Si la gem am inceput sa folosesc tot brun. Altceva. Doar ca, ce sa vezi, eu nu am mai mancat zahar din 2018.. Cred ca a fost ceva atunci cand l-a pierdut pe Dodo.. poate pentru ca si zaharul a fost implicat in proces.. Posibil. Deci sunt sanse sa il pot consuma din nou. in cazul acesta as manca o pricomigdla. Dar din comert nu ma incumet.. sa mai iau ceva. :))) Din motivele stiute.

    Da, masura e necesara

    (zise Rux cea care manca la un moment dat cate o ciocolata pe zi, meditativ.. hahaha)
    Pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din pacate, au cam stricat totul... In copilarie, cand inca mai exista zahar cubic, rontaiam la cuburi de ma mir ca mai am dinti! 😃 Cand, elevi fiind, mergeam "in vizita" la fabrica de zahar din Bod - sa "invatam" ce si cum - ne incarcau oamenii de acolo cu bucati de zahar! La fabrica de ciocolata "Cibo" primeam bomboane si bucati de ciocolata. Mancam - cu totii - de cred ca se mirau adultii ca nu lesinam.
      In medicina traditionala chineza se sutine ca pentru a fi/a ramane sanatos, un om ar trebui sa consume - in cea mai mare parte - "roadele pamantului unde s-a nascut"; in acest context, prefer zaharul din sfecla. Prefer zaharul in dulciuri, nu sa-l mananc cu lingurita. 😊
      Inca nu ma pot obisnui cu ideea zaharului brun... Nici macar n-as sti daca e chiar zahar brun sau zahar alb colorat, cum au facut la un moment dat cu painea "intermediara": au adaugat colorant "maroniu".
      Dragul de Dodo... Imi pot imagina cat de mult ii duci dorul, dar Kouki e langa tine. ❤
      Daaa, in comert sunt multe ciudatenii.
      Si eu sunt foarte constienta ca masura e necesara - si-mi aleg... cea mai mare masura. 😊 Cum zic ai mei: "pan-odata"".

      Buuun, o ciocolata pe zi! 😃 Mananc ciocolata, da' nu chiar in fiecare zi, dar mananc dulciuri (aproape) in fiecare zi (nu de fiecare data in cantitati industriale - uneori nu mananc deloc, chiar daca le am langa mine). In timp, am constatat ca mananc multe dulciuri in zilele in care sunt foarte obosita (si cum in ultimii ani am cam fost zilnic foarte obosita... hm.)
      Pupici! 💗

      Ștergere
  5. După ce am făcut exces de zahăr am putut citi articolul tău .
    Am renunțat la zahăr, in sensul că beau cafeaua, ceaiul fara zahar, la prăjiturile pe care le fac, am redus cantitatea de zahar, dar cand trec pe lângă cofetărie n-am cum, vointa mea e in comă și după ce mănânc două prăjituri pot sa ma abțin până la următoarea tură!😂 Frumos articol!
    Îmi plac citatele alese de tine! O zi de duminica frumoasa să ai! Pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hahaha! Da... Perfect asa: renunti la zahar in cafea si ceai, micsorezi cantitatea de zahar in prajituri si... "dai iama" printre prajiturile de la cofetarie! 😂
      In cafea si in ceai nu am pus niciodata zahar (cafea beau din clasa a XI-a, ceai beau extrem de rar). Mi se pare firesc sa nu poti pleca fara a devora doua praji! Cu prima abia se deschide apetitul! 😊 (stiu din experienta). Uneori imi spun ca am mare "noroc" ca nu mai sunt asa de multe cofetarii ca "inainte", dar in doua dintre drumurile pe care le parcurg cel mai des sunt doua - cate una pe fiecare drum... Plus o "casa de comenzi" pe unul.
      Multumesc! Zile senine iti doresc! Pupici! ❤

      Ștergere
  6. Răspunsuri
    1. Da! Stiu ca stii, dar am lasat mesajul pentru a nu "interpreta" robotii Blogger cine stie ce prin alegerea mea de a sterge mesajul.
      Multumesc! ❤

      Ștergere
  7. In Egipt se consuma foarte mult dulce față de restul lumii, miere și curmale. Puneau miere cam in orice mâncare.
    Eu personal nu sunt mare amatoare de dulce, nici probleme cu glicemia nu am, dar am diabet in familie. Dar mă deranjează că se găsește zahăr și în produse din carne, și în muștar. Înțeleg că este sortimentul muștar dulce, dar și celelalte sortimente conțin zahăr. Și în ketchup și sosuri este foarte mult zahăr, ceea ce le face necomestibile pentru mine. Știu că multora le place, dar eu nu tolerez gustul dulce in mâncare.
    Strict in colivă am observat și eu că devine mai lichidă după ce pun zahăr.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fix asa au argumentat unii dintre cercetatorii faptul ca au descoperit posibil diabet (si alte boli) la mumii, afirmand ca mumiile descoperite sunt ale unor oameni care faceau parte din elita si, fiind bogati, consumau, probabil, chiar mai mult decat ceilalti oameni. Daca egiptenii antici au avut probleme cu zaharul in sange, cu inima si arterele nu prea se mai poate spune ca acestea sunt "boli moderne". 😊

      Nu am in familie oameni care sa fi avut diabet (si sa fie dependenti de insulina) dar dupa varsta de 70 de ani li s-a spus mai multora ca... au diabet.
      Sunt mancaruri relativ dulci care-mi plac: mancarea de gutui si mancare de masline cu morcovi caramelizati. Altfel... imi place ca mancarea sa aiba sare si - pe cat posibil - condimente. Si-mi place mult de tot ardeiul iute. 😊
      Nu cumparam sosuri din magazin; ketchup nu am mai gustat de nu stiu cati ani... Imi par a fi chimicale. Nici cu mustarul dulce nu ma impac, mezeluri mananc rar... la fel si carne (niciodata nu mi-a fost pofta de carne, mezeluri, alte produse din carne).
      Si pe mine ma deranjeaza zaharul in aproape orice! Si macar de-ar fi zahar-zahar, dar sunt tot felul de "derivati"...
      Mama face coliva, dar nu am observat sa devina lichida sau sa se "inmoaie" dupa ce o aranjeaza pe vreun platou sau o pune in pahare (e drept, n-o face foarte dulce)... Ceea ce stiu este ca fierbe la ea de numa'!

      Ștergere
  8. O expunere echilibrată și plină de bun-simț privind consumul de zahăr. Cum să nu mănânci dulciuri?!... Dar, cum spunea patriarhul Teoctist, să avem grijă să mâncăm ”din toate câte puțin”.
    Te sărut cu drag, Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc pentru apreciere, Zina draga! ❤
      Chiar asa! Cum sa nu mancam dulciuri?! 😊 Mda... Am probleme cu "din toate cate putin" - e perfect, pana la dulciuri. 😊
      Te imbratisez cu drag! 💕

      Ștergere
    2. De fapt, măsura e cea care contează!

      Ștergere
    3. In toate. 😊 Imi recunosc slabiciunile... Nici la dulciuri nu pot renunta - probabil ca sunt dependenta.

      Ștergere
  9. Există argumente care susțin că e ,,otravă". Îmi doresc să renunț complet la el, dar nu pot.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sigur ca exista. Exista si contraargumente - cand nu e despre exces, desigur.
      A controla consumul de zahar e destul de complicat, din ce-am tot vazut, citit, auzit... Glucoza e esentiala pentru creier, pentru intregul organism si daca nu-i dam necesarul zilnic...
      In toate alimentele procesate e zahar, sub o forma sau alta/denumiri diferite. Zaharul-zahar are circa 50 la suta glucoza si 50 la suta fructoza (aceasta dauneaza, in principal); indulcitorii de prin mai toate alimentele contin procent mai mare de fructoza, in proportii diferite...
      Cat timp nu exagerezi cred ca nu e o problema... mai ales daca glucoza din sange e in limitele "normale"; daca tinde spre limita minima (foarte aproape) cred ca e necesar sa intrebi medicul ce, cum, cat... Din ce am dedus, esti intre acei oameni energici, care consuma multa energie. 😊
      Iti doresc sa reusesti ceea ce iti doresti! ❤

      Ștergere
  10. Să știi unde te oprești și să și vrei să faci asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dada! Si, cred, mai e ceva: sa stim (sa constientizam) si ca e cazul sa ne oprim sau, macar, sa "incetinim". :-)

      Ștergere
  11. Foarte bun articol! Mă interesează.
    Mulțumesc!

    P:S.
    Recent am aflat (și m-a derutat) faptul că fructoza în exces se transformă în depozit de grăsime pe ficat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc pentru apreciere!
      Cu placere si... multumesc si eu!

      Asa zic specialistii ca ar fi... (una dintre cauzele "ficatului gras") Fiind "devoratoare" de dulciuri m-am documentat temeinic despre una, despre alta. 😊

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.