Reflexii la poarta. Reflexii in oglinda

Mi-a plăcut mult ideea de a imagina fosta Poartă Principală a Cetății Brașov printr-o rețea de luminițe strălucitoare. Cumva, e ca o poartă fantomatică.

(autor foto D.F., 1 ianuarie 2024)

Am ales poza pentru jocul Reflexii în Oglinda, găzduit de Carmen pe blogul Intre vis și realitate.

Fosta Poarta Principala a Cetatii Brasov

În anii 1970 a fost modernizata strada Republicii (Ulita Căldărarilor, numita pe la început, apoi a Porții) și pe noul pavaj au fost marcate contururile zidului exterior al bastionului de poarta și al turnului interior. Cei care au refăcut pavajul în anii 2005-2006 au reluat inițiativa.

Cu ocazia Sărbătorilor de Iarna din acest an (poate și în alți ani dar n-am băgat de seama) a fost imaginata Poarta cu luminițe.

Aici a fost, cândva, Poarta Principală de acces în cetate. Ca și Poarta Vămii (în capătul dinspre Livada Postei a străzii Mureșenilor de azi), Poarta Principală avea un pod mobil peste apă. Grav afectată de incendiile și cutremurele din 1605, 1620, 1681, 1689, 1701, refăcută intre 1724-1725, a fost afectata serios de cutremurul din 1802. Fiind în pericol să se prăbușească, a fost dărâmată în 1857.

Pe o parte din zona vechii porți a fost construita Vila Kertsch (construita intre 1886-1887), dărâmată și înlocuită, în anii 1970, turnul rotund Modarom (vila fusese grav afectata de cutremurele din 1916 și 1940, și mai apoi de bombele Aliaților, în 1944). Tot în zona unde a fost Poarta au fost ridicate noua primărie a orașului (azi, sediul unor agenții și magazine) și Școala de meserii (azi Regionala CFR Brașov).

La ceas de seară. Reflexii in oglindă

Dacă doresti să participi ,publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip ,pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta ",(poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la Reflexii in oglinda.

Sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu.

Seara pe strazi din Braşov

Mai ales in Centrul Vechi din Brasov calatorul paseste prin locuri incarcate de istorie si de legenda… Breslele puternice (croitori, aramari, fierari, armurieri, tabacari, postavari, tesatori, aurari) au transformat orasul intr-un mare centru mestesugaresc si comercial si fiecare avea o strada “dedicata”. Monumentele istorice si edificiile religioase intalnite pe strazile Brasovului ofera prilejul unei veritabile calatorii in timp; foarte multe cladiri au fost renovate si s-a pastrat aspectul original. Cel mai bine se observa ziua. Acum e seara, timpul pentru relaxare, cand strazile au un aer misterios. :)

Str. Republicii

Str. Republicii. E una dintre cele mai vechi strazi ale orasului. La capatul de est al strazii se afla Poarta Principala  a Cetatii (Poarta Caldararilor), demolata odata cu fortificatiile de nord-est ale ”Cetatii Brasovului”, in secolul al XIX-lea. Pana sa devina Republicii s-a numit Strada Portii si Ulita Caldararilor (o scurta perioada s-a numit si Carol II)..

Pe Republicii se afla si pravalia de ghete Peter, patiseria unui grec care facea baclavale, dar si cofetaria Bodendorfer, "cofetarul elevilor de liceu, cu prajituri mari si ieftine“ – aflam de la Sextil Puşcariu.

Str. Michael Weiss

Str. Michael Weiss. Strada e numita dupa un jude (echivalentul primarului de azi) al Brasovului: Michael Weiss (1569, Medias – 16.10.1612, Feldioara). In anul 1887 Ulita Calugaritelor (Nonnergasse) a primit denumirea de Michael Weiss in cinstea fostului primar care s-a opus guvernarii tiranice a principelui Gabriel Bathory. In memoria conducatorului lor, brasovenii au batut o moneda comemorativa din aur, cu inscriptia: Michael Weiss 1612. Si-a facut datoria faţă de patrie.

Str. Johann Gott

Str. Johann Gott. Strada poarta numele unuia dintre tipografii Brasovului. Johann Gott s-a nascut in Germania, dar in anul 1832 se stabileste la Brasov, unde preia tipografia infiintata cu trei secole in urma de umanistul sas Johannes Honterus. Pe langa ziare germane si maghiare aici s-a tiparit timp de 50 de ani primul ziar politic românesc, Gazeta de Transilvania.

Str. Apollonia Hirscher

Str. Apollonia Hirscher. Apollonia Hirscher e numele vaduvei unui jude al Brasovului, Lucas Hirscher, cea care a oferit 8000 de florini din care, in anul 1545, s-a construit un centru comercial, numit si bazar care asigura un loc de desfacere a produselor breslasilor brasoveni – Casa Negustorilor a fost la acea vreme cea mai mare cladire din oras (azi “Cerbul Carpatin”).

Sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu

Buna dimineata soare! Primul rasarit de soare

La începutul Timpului pe Pământ era foarte frig şi foarte întuneric. Nori uriaşi, groşi, cenuşii opreau lumina şi căldura să ajungă pe Pământ. Cerul era atât de jos încât animalele abia se puteau mişca, ţinându-şi picioarele şi gâturile îndoite, păsările zburau la înălţimi foarte-foarte mici, pe distanţe scurte; doar şerpii erau fericiţi pentru că trăiau târându-se.

Animalele dădeau ocol pamantului pentru a găsi ceva hrana şi dura foarte mult până reuşeau să-şi potolească foamea cu ceva fructe de pădure sau frunze. Ursul a obosit atât de tare de la atâta umblătură încât şi-a săpat o vizuină şi a învăţat să doarmă lungi perioade de timp.

La un moment dat păsările au decis că s-au săturat. Au organizat o adunare a tuturor vietăţilor şi toate s-au hotărât să îşi unească forţele şi să adune prăjini cu care să împingă cerul cu nori cât mai sus. Cu mic cu mare au pornit să adune prăjini şi când au găsit suficiente păsările au început să împingă cerul. Foloseau prăjinile sprijinindu-le în cate un bolovan mic la început, apoi în dealuri mici. Tot împingând şi strecurându-se au ajuns în vârful unui munte mic. Era încă foarte întuneric dar măcar elefantul putea să-şi ridice trompa iar cangurul se putea deplasa şi el. Şi tot împingând au ajuns pe cel mai înalt munte unde, cu mare efort, au dat cerului un ultim impuls spre înălţimi. Cerul a ţâşnit în sus şi tot ridicându-se norii s-au împrăştiat şi un potop de lumină şi căldură s-a pogorât asupra Pământului.Cerul s-a colorat în lumini roşii şi galbene. Acesta a fost primul răsărit.

De fericire privighetoarea a început să cânte zburând spre lumină. Lumina caldă a început să crească încet, devenind tot mai mare, arzând ca o torţă şi luminând Pământul, alunecand spre vest, stingându-se încetişor şi revenind în fiecare dimineaţă.

(prescurtare după o poveste aborigenă – Australia)

Sursa foto: https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu/photos_stream?ref=page_internal

Postare in jocul Iulisei: Buna dimineata soare!