21 mai 2012

Fila zburatacita din jurnalul unui brotacel



Ma intreaba cate unul ce fac de dimineata pana seara! Avand in vedere ca o jumatate din mine si-a pierdut interesul pentru cealalta jumatate din mine, ma suport - vorba lui Cioran. Aflictiune curata, ce mai! Si cand chiar nu ma mai suport imi iau alpenstocul si plec in munti, sa ma ascund de lume, cautand catacombe ramase de pe vremea razboiului, in speranta ca dau de vreun arcosolium si ma pun pe cercetat serios. Ma pun sau ma depun, poate e o diferenta - dar n-o sa va tin o alocutiune acum, ca nu sunteti atenti si-o sa credeti ca am logoree. In plus, am luat si o gura de curacit - acu’, de m-ar auzi iubita ar sari ca-njur, dar e treaba ei sa puna mana pe dictionar si sa se cultive, ca dormind pe aratura ramane necultivata. Asa e iubita mea! O intreb daca vrea sa ne despartim si-mi spune “nu”. O intreb daca vrea sa ne iubim si-mi spune “da”. Si-i zic ca din silabele acestea reiese “nuda”, iar ea se gandeste la “goala pusca” si-i explic ca, de fapt, ma refer la “pura”, asemenea monadei, ideea pura a filosofiei. Si ea ma priveste cu ochi goi, apoi clatina din cap. Pentru ochi e o placere, pentru creier... Am vazut-o ca s-a aprins si am sperat ca se si prinde - si s-a prins, ca laptele acru.
Privea in gura mea cum rostogolesc cuvinte al caror sens nu-l intelege si clatina din cap. Si-mi spune “brotacel”. Sunt brotacelul ei! Dar oricat m-ar saruta in print nu ma voi transforma.
Ea nu poate transforma nimic in ceva mai bun. In mai rau da. Nu-i singura al carei cap are mai multe colturi decat cladirea in care locuieste dar cu ea m-am pricopsit eu. Sigur, am vrut sa se intample si s-a intamplat: ce-si face omul cu mana lui se numeste lucru manual. Am incercat sa o desprind de mine, dar pace buna! Imi tot turuie ca sunt tot ce are, si-mi vine a-i spune ca mai are casa, bijuterii, masina… De m-ar lasa, ce bine mi-ar fi! Va trebui s-o tai din oras daca vreau sa scap de femeia-scai-in-par. Si-a dat seama ca nu mai corespunde ca amanta si incearca sa se marite, cu orice pret, dar n-a nimerit mirele potrivit. Nu pentru ce are in mansarda am ales-o, evident, si acum carcasa nu-mi mai spune nimic, n-are ce sa-mi mai ofere si balta-i plina de pesti care n-au habar ca vor ajunge in minciog. Sezonul de pescuit a inceput.

Eu inteleg ca nu-ntelegi, dar nu-nteleg ce nu-ntelegi, de ma-ntelegi eu te-nteleg. M-ai inteles?
Semneaza: Brotacel.
p.d.n.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu