26 mai 2012

Boierul si Pacala


Odata Pacala statea la marginea unei paduri si se gandea ce sa mai faca. Si cand se uita pe drum, vede o trasura venind spre el. Repede se ridica, ia un trunchi mare de copac si-l ridica drept. In trasura era boierul, cucoana si vizitiul, care mana caii. Boierul, vazand pe Pacala, spuse vizitiului sa opreasca trasura si zice:
- Buna ziua!
Pacala le raspunse: 
- Multamim!
- Dar ce faci aici?
- D-apoi, cucoane, ia, am pus si eu lemnul ista sa odihneasca olecuta, ca apoi il duc acasa. Da’ dumneavoastra unde va duceti?
- Eu am auzit de unul Pacala, care pacaleste oamenii, si ma duc sa-l gasesc, sa ma pacaleasca si pe mine.
Pacala zice boierului:
- Nu te mai duce, cucoane, mai departe, ca eu-s Pacala. Dar acum nu pot sa va pacalesc, ca am uitat pacalitorul acasa. Daca insa voiti sa va va pacalesc, ma duc pana ici in sat, acasa, sa-mi aduc pacalitorul si apoi am sa va pacalesc. Si ca sa vin mai degraba, dati-va jos din trasura si cucoana si vizitiul. Dumneavoastra, cucoane, tineti lemnul ista bine sa nu se clatine nici intr-o parte, ca eu vin indata.
Coboara toti si boierul tine trunchiul sa nu se clatine. Pacala urca in trasura si dus este. Se face noapte, apoi dimineata – ca asa e obiceiul – dar Pacala nu mai vine. Stau asa boierii si vizitul pana catre amiaza, cand trece cineva pe acolo.
- Buna ziua – zice omul, mirat tare de asa grupare.
- Buna ziua! raspunde boierul, tremurand sub greutatea trunchiului de copac.
- Dar de ce stati dumneavoastra acolea?
Atunci boierul ii spune cum ca il cauta pe Pacala, sa-l pacaleasca, dar l-a intalnit cand nu avea pacalitorul la el si acum il astepta sa vina cu pacalitorul sa il pacaleasca… “Mi-a spus ca vine degraba daca-i dau trasura, dar nu mai vine…”
Atunci trecatorul spune boierului, incruntat a mirare:
- D-apoi, cucoane, nu-i destula pacaleala asta, ca s-a dus cu trasura si cu cai cu tot?



Resurse:
De la lume adunate si tot la lume date, Ed de Stat pentru Literatura si Arta, Bucuresti 1958 – antologie de folclor care are la baza “Antologia de literatura populara”, “Basmul” (Ed. Academiei R.P.R., 1956), Din folclorul nostru (1953), Balade populare (1954), Doine, cantece, strigaturi (1955), Satire populare (1957), Ghicitori si proverbe (1957)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu