Exces de zel sau
rea intentie? Curioasă să aflu finalul...
Un tanar a
pierdut un caine de rasa, caine pe care il adoptase cu doua saptamani inainte de
a-l pierde. L-a scos la plimbare tatal tanarului, cainele s-a smucit (nefiind
inca obisnuit cu lesa) si a fugit.
O fata a gasit
câinele, la circa 4 km distanta de unde a plecat cainele. A filmat momentul, a
luat cainele si a postat anunutul „gasit caine” pe un grup FB dedicat
animalelor pierdute si / sau gasite.
Tânărul a vazut
anuntul si a zis ca e al lui câinele. Fata a zis ca nu i-l dă inapoi deoarece pare ca nu e ingrijit, ba chiar l-a
inregistrat in R.E.C.S. (Registrul de Evidenţă al Câinilor cu Stăpân) pe numele
ei, l-a dus la veterinar, l-a sterilizat si, deocamdata, nu vrea sa inapoieze
cainele pe motiv ca tânărul nu poate face dovada
ca e al lui – dar tanarul poate: are carnetul de sanatate al cainelui, are
filmari cu acest căţel, in casa lui.
Atunci cand
salvatorii incep sa faca exces de zel
orice bune intentii se cam duc naibii. Ma intreb de ce fata aceasta n-a
inregistrat pe numele ei toti câinii de rasa comuna pe care i-a salvat – n-o
suspectez de rele intentii, încă, dar gestul ei e nefiresc in acest caz care
implica un câine de rasă care se vinde pe sume mari.
Pe grup se
discuta pro-contra gestului fetei. Unii afirma ca e caz pentru politisti, si este, daca fata nu va inapoia cainele.
Altii afirma ca nu e bine ca tanarul sa reclame pentru ca va fi amendat
deoarece nu si-a inregistrat cainele, dar el poate dovedi ca abia il primise de
doua saptamani si n-a avut bani pentru toate cele necesare, asa ca politistii
ii vor acorda un termen "de gratie" pentru a rezolva.
Tânărul a fost de
acord – cel puţin in discutii – sa returneze banii cheltuiti de fată şi sa
adopte (din nou) câinele, cu contract de adopţie standard de data aceasta, dar fata a incetat
comunicarea.
Situatia exacta
nu o cunosc, pentru ca fata, intre altele, a sters toate postarile ei, dar si
pentru ca fiecare crede si zice altceva. Unele chestiuni, insa, sunt clare:
salvatorii nu au dreptul sa
inregistreze pe numele lor – atat de repede – câinii gasiti. Multi invoca
legea: un câine neinregistrat si gasit pe strada e considerat a fi fara stapan.
Da, dar nu in cazul in care se prezinta
cineva si isi cere cainele, si poate dovedi ca e al lui – faptul ca stapanul
initial nu a respectat legea si n-a inregistrat câinele nu il face mai putin
proprietar – e ca si cum cineva mi-ar spune ca apartamentul meu nu e al meu
doar pentru ca nu am facut intabularea.
Atunci cand cineva găseşte un câine care pare a fi avut stăpân ar trebui să aştepte cel puţin şase luni pentru a-l inregistra pe numele lui, pentru a-l vaccina (s-ar putea sa se dubleze cantitatea de vaccin in caz contrar, ceea ce-i dauneaza animalului); ii poate, insa, trata unele afectiuni vizibile, tratament care nu ar periclita sanatatea animalului. Nu te poti apuca sa sterilizezi un câine de rasă găsit (cum, se pare, a procedat fata in cauza), chiar daca nu e inregistrat, pentru ca nu stii care e situatia câinelui, nu stii daca stapanul urmeaza sa-i obtina pedigriu (se poate obţine Pedigree "C" - de tipicitate - in astfel de cazuri)...
~~~~~~~
sursa foto: http://www.caninest.com/dog-men/
O situatie tare ciudata, pe care recunosc ca nu o prea inteleg. Este un alt caz al extremelor si incep sa cred din ce in ce mai mult, ca aceste situatii se multiplica. O fi vreo molima noua si noi nu stim...
RăspundețiȘtergereSeara placuta si o marti excelenta, draga Diana!
Nici eu nu am inteles gestul fetei; o preocupa situatia animalelor in suferinta, are o activitate peste medie in a ajuta animalute si de aceea inclin sa ii acord circumstante atenuante pentru gestul ei, dar nu asa se procedeaza. Un astfel de gest poate anula cam tot binele facut... mai ales daca nu are motive intemeiate (iar daca are, alta era calea).
ȘtergereVorba ta: cred ca ceva pluteste in aer si ne pandeste vreo molima. :)
Multumesc, Suzana draga! Seara linistita sa iti fie!
Saracele pisicute , au cate noua vieti si noua stapani , pana si noua carnete :P
RăspundețiȘtergereEu vreau sa lucrez cu caini , dar am auzit ca printre ei sunt si dulai , care vor sa muste omul :P , ca pana la stapani e cale lunga :)) .. ce gandeste un caine : lasa ca-l musc de fata , ca vrea sa-mi faca injectie , inteligente animalele la romani :P , daca vede ca stapanul e prost , vrea sa devina stapan . M-am usurat :))
Saracute pisicutele , au frica de caini :)) Stop :* Fi-ti galanti doar cu pisicile .
:) E clar ca nu ai vazut o pisica furioasa - cel mai antrenat dulau pentru lupte nu i-ar face faţă (sau cu greu ar reusi sa scape).
ȘtergereOF, am experienta și pro și contra. Lupu Baiatu e de un an și jumatate la noi, l-am luat cand era frig, mergea de trei zile întruna, cat sa induioseze oamenii. Nu l-am fi putut tine daca nu il sterilizam, nu voia decat sa fuga. Dar ai dreptate, mare dreptate. O tii minte pe Betty, tot o lupoaica batrana, tot de noi gasita? Au luat-o niste tineri s-o tina, noi aveam deja 5 caini. La două saptamani, deci trei saptamani...după ce fusese pierduta, stapanul ne-a gasit pe noi, apoi pe Betty. Plangea cainele, stapanul, tinerii, de mi-am zis ca nu ma mai implic niciodata. Am uitat, caci totul se terminase cu bine, dar ce ...situatii. Vezi ca de Zoe nu zic nimic, da? Sunt mereu cu sufletul varza cand vad anuntul aici, la tine.
RăspundețiȘtergereOh, dar experientele voastre sunt mai altfel... Voi ati cautat stapanul si nu ati inregistrat repede cainele gasit, pe numele vostru... cum a facut aceasta fata, altfel foarte implicata in salvarea sufletelelor.
ȘtergereCum sa n-o tin minte pe Betty! :) Cand om si caine se regasesc ma induiosez, si sperantele renasc din nou! :) Uneori ma bate gandul sa renunt la grupurile despre animalute pierdute pentru ca ma doare sufletul cand le vad fotografia "ratacitilor" si imi imaginez viata ce o au pe drumuri cei care n-au noroc sa gaseasca drumul spre casa sau un om cu suflet (aici voi sunteti primii la care ma gandesc) care sa le ofere ce au pierdut (poate chiar mai mult)...
:) Lupu Baiatu' e deja legenda, dar nu-i uit nici pe ceilalti: Bobita, Toto (de care-s cam indragostita) :) Alma si Izzi. Si la pisoi ma gandesc adesea... :)
Cat despre Zoe... Si acum imi tresare sufletul - m-am gandit de cateva ori sa renunt la "anunt", dar nu ma lasa sufletul (tot citesc despre catei care s-au reunit cu prietenii lor chiar si dupa 9-10 ani). In plus, imi aminteste de Bobi, boxerul pe care l-am gasit in 2004 (acum a plecat in raiul cateilor) si caruia nu am incetat sa ii cautam prietenii initiali pana in ultima clipa - si ne-ar fi durut sufletul sa-l dam inapoi, dar l-am fi dat, pentru sufletul lui, daca ar mai fi dorit. Bobi a fost al nostru si ne-a iubit cum numai cainii stiu sa iubeasca. :) Si ma gandesc ca Zoe a gasit si ea prieteni buni. :)
Daca tu crezi ca trebuie, pentru sufletul tau, voi anula "anuntul" de pe blog...
Asa mi s-a parut si mie. Sunt convinsa ca a avut intentii bune, dar modul in care a actionat lasa loc de prea multe interpretari. Pare ca acum a dat cel putin un pas inapoi si - dupa ce vor fi achitate datoriile la veterinar - catelul va ajunge la tanarul care l-a adoptat initial.
RăspundețiȘtergereSi mie mi-e mila de ele, insa nu le putem ajuta pe toate cat timp nu avem suficienti bani pentru a le oferi ceea ce e necesar fara a fi obligati sa umblam cu mana intinsa dupa ajutor financiar sau de alt fel...
E fain ca voi aveti curte, aveti conditii mai bune de a ingriji astfel de sufletele... Pe aici, cele mai multe curti sunt intre altele, si cainii latra, vecinii sunt nemultumiti... si pe langa stresul financiar intervine si stresul cu vecinii, pe care nu vor sa-i deranjeze cei care au in grija caini...
Multumesc, Luiza. Noapte buna!