2016-05-31

Să nu calci pe capacul de canal

Probabil că e cunoscută multora superstiţia conform căreia ai ghinion dacă e să calci pe un capac de canal... Când am auzit-o prima dată eram elevă de şcoală generală, dar nu mai ştiu prin ce clasă – oricum, nu trecusem de a IV-a - m-am mirat foarte tare. Şi era ceva de genul: capacul cu trei găuri e cu noroc, dacă e să calci pe el, cel cu patru e cu ghinion (sau invers, nu mai ştiu exact). Părinţii îmi spuseseră să evit să calc pe capace de canal pentru că unele e posibil să nu fie bine fixate şi m-aş putea accidenta – deci aş fi avut ghinion.

Intr-o vara – trecusem de clasa a V-a – cu gaşca de la bloc, ne jucam de-a prinselea in salcie. Aveam obiceiul sa inventam fel si fel de jocuri, sa nu ne plictisim. Jucam inclusiv „suflici”, un joc cu mingea de ping-pong pe care o suflam pe masa de ping-pong si urmaream ca cei din echipa adversa sa nu o poata prinde si mingea sa cada... In acea zi ne jucam prinselea in salcia crescuta pe un petec de pamant pe care vecinii se straduiau sa il transforme intr-o mica gradina dar nu prea aveau spor din cauza celor care-si gaseau culcuş pe acolo noaptea. Era o salcie inalta, bogata in crengi si frunze si ne simţeam acolo cam cum ar trebui sa se simta maimuţelele prin copaci. Acum nu mai e acea minune de salcie – au taiat-o (alaturi de o multime de alti arbori sanatosi) pentru a largi drumul si pentru a face loc de parcare.

Regula jocului era că numai cel care „prindea” avea voie sa coboare din salcie, ceilalti erau obligati sa se descurce numai pe crengi. Era un joc fain, pe care il puteau juca numai cei carora nu le era frica de inaltime, de gâze si se puteau descurca la căţărat - pe atunci mă înţelegeam foarte bine şi cu insectele. 
Intr-o zi dispare A. El era „prinzătorul”. Am crezut ca s-a ascuns de noi, sa schimbam jocul in de-a v-aţi ascunselea – obisnuiam sa trecem de la un joc la altul prin intelegeri mutuale. Dar A nu era pe acel petec de pământ, nu era in salcie si nimeni nu-l vazuse indepartandu-se. Unul câte unul am coborât din salcie si am inceput sa-l strigam, sa-l cautam. A nicaieri! Ne distram spunandu-ne ca asta inseamna sa dispari ca prin farmec. La un moment dat zic: „Trebuie sa fie in canal”. Toti au inceput sa râda deoarece canalul era bine acoperit cu un capac imens, solid; desi capacul se mişca – doar călcasem pe el de atatea ori – nu cazuse vreodata si chiar de-ar fi cazut, acum era la locul lui. Am ajuns totusi la aceeasi concluzie, cu totii: trebuia sa fie in canal, pentru ca oamenii nu dispar ca prin farmec. Cu chiu, cu vai, cu auăleu am mişcat capacul, inclinandu-l spre interior si l-am auzit pe A. Umăr lângă umăr am indepartat capacul si l-am ajutat sa iasa, urcând anevoios pe barele de fier montate ca trepte. Desi canalul avea o adancime de vreo patru metri A nu suferise nici macar o zgârietura, dar era copleşit de spaimă.

Se implinise superstitia ( :) nu stiu daca era o zi de marţi): cine calcă pe un capac de canal poate avea ghinion. Capacul acesta, totusi, nu avea vreo gaura, dar a fost şmecher – a balansat intr-o parte când l-a călcat A si apoi a revenit la pozitia initiala (totul trebuie sa se fi petrecut in fractiuni de secunda).

Capacul a fost mai apoi fixat de părinţi si noi am continuat sa ne jucam de-a prinselea in salcie, dar ocoleam capacul desi stiam ca acum e puţin probabil sa avem ghinionul lui A. Dintre toti cei care am călcat pe acel capac de-a lungul timpului numai A a reusit performanta de a... dispărea.

Azi nu mai e nici canalul acela – l-au acoperit asfaltatorii, asa cum au acoperit o multime de guri de canal, si ne miram ca se inunda strazile la o ploaie mai serioasa. De fapt, nu ne miram, suntem doar revoltati ca nu reusim sa-i facem sa inteleaga că nu-i normal ce-au facut, ce fac... doar pentru ca şefii lor sa bifeze o noua zona asfaltată la repezeală.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Salix_x_sepulcralis_7845.jpg

15 comentarii:

  1. chiar trebuie mare atentie, sunt multe si lipsa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Prin Bv majoritatea sunt fixate - si-s fixate unele asa de bine (sa nu fie furate) incat nu pot avea acces nici cand trebuie sa repare ceva...

      Ștergere
  2. Ce noroc a avut A ca erati voi pe acolo si, curiosi ca orice copil, ati cautat mai bine in acel canal. Vazand capacul la locul lui ati fi putut pleca, ce ar fi facut A? Pericole sunt mai peste tot... Ce pacat de salcia in care va jucati.
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-am gandit adesea, adulta fiind, ce s-ar fi intamplat daca am fi renuntat sa-l cautam...
      Tare rau mi-a parut (si) de salcia aceea - dupa mintea lor ar fi taiat toti copacii din zona pentru a face parcare, dar ne-am unit cativa si le-am oprit nebunia.
      Pupici!

      Ștergere
  3. Cu multi ani in urma am auzit de un accident privind explozia unui capac de canal. De atunci, chiar ma stradui sa nu calc pe ele.
    Oricum, nu am inteles de ce se fura atat de inconstient capace de canal.
    Uneori efectele sunt sinistre, spre deosebire de povestioara ta cu happy end.
    Cat priveste canalele astupate, reinaltate, decopertate la loc, sunt peste tot!!! Ca multe alte lucrari facute "partial-color"...
    Pupici si o zi minunata sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anul trecut (poate si in alti ani, dar nu stiu sau nu am retinut), din cauza presiunii unei cantitatii mari de apa de ploaie acumulata in canalizare a sarit la cativa metri un capac, intr-o intersectie destul de aglomerata de obicei, dar atunci n-au fost prea multe masini si nici pietoni si nu au fost pagube sau cineva accidentat... Nici nu stii ce se intampla cand auzi acel sunet ciudat...
      Furtului de capace de canal i-au mai pus frana acum, pentru ca celor care cumpara fier vechi li s-a interzis a mai primi capace de la persoanele fizice care nu pot justifica detinerea acestora. Ma intreb de ce nu au legiferat chestiunea cu multi ani inainte - poate pentru ca era vreo firma care fabrica astfel de capace si era necesar sa i se asigure productia = veniturile? Dar chiar si direct cei care cumpara fier vechi, ar fi putut refuza din proprie initiativa sa cumpere capace de canal, stiind exact de unde le-ar putea avea vanzatorii... pentru ca "oficialii" nu le-ar fi lasat in drum daca le-ar fi schimbat in vreo lucrare. Oameni inconstienti... si cei care le furau si cei care le cumparau - nici chiar foamea unora nu poate justifica moartea accidentala a altora...
      Multumesc, Suzana! Noapte buna si o zi frumoasa iti doresc! Pupici!

      Ștergere
  4. Bună Diana !
    Interesantă superstiția cu capacul,îmi place mult poza cu sălcia pletoasă!
    O săptămână ușoară și plină de bucurii îți doresc,draga mea!
    Pupici și îmbrățișări generoase!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna Elena!
      Uneori ma intreb daca exista ceva pentru care, undeva, sa nu existe si o superstitie. :)
      Salcia din poza seamana bine cu bogata salcie in care ne jucam - imi plac foarte mult sălciile!
      Multumesc, Elena draga. Iti doresc sa ai o saptamana minunata!
      Imbratisari si pupici cu drag!

      Ștergere
  5. Iata ce audienta are canalul , stiam si eu acelas lucru ca aduce ghinion .
    Eu am crezut mult timp ca-mi merge rau uitandu-ma intr-o oglina sparta . Ce tine de superstiti , nu cred , dar mai sunt obisnuit sa le bag in seama .
    Reusita povestea ta .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, exista si superstitii legate de oglindirea in ciob de oglinda. :)
      Cred ca majoritatea "luam nota" de anumite superstitii si, uneori, ne gandim ce "inseamna" una-alta, dar nu ne conducem viata "dupa semne". :)

      Ștergere
  6. Noi am reusit sa salvam o multime de copaci in zona - voiau sa "curete" locul pentru parcare, in special. Vorba ta: ne doare inima - sunetul drujbei devenise insuportabil... dar si mai acut se auzea sunetul trunchiului care se prabusea in fosnet de frunze si zgomot de crengi (de cuiburile care erau prin acei pomi as vrea sa nu-mi mai amintesc) :(
    Cred ca a fost traumatizant, dar si-a revenit, pentru ca in zilele urmatoare s-a jucat de-a prinselea in salcie. :)
    Multumesc, Luiza. Noapte buna, si o zi minunata!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ha, ha! Ce amuzanta intamnplare. Iar la varsta copilariei,adunam o multime de asemenea patanii, care mai de care mai caraghioase si vesele. Si ce ras era pe toti cand unul patea ceva amuzant...
    Numai bine sa-ti fie, draga Diana! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-e dor de "nebuniile" copilariei. :) Uneori ma gandesc, cu tristete, ca-i mare pacat faptul ca prea multi copii de azi nu stiu ce inseamna a cea bucurie a nazdravaniilor... nevinovate care, uneori, ii innebuneau pe parinti si pe noi ne amuzau teribil. :)
      Multumesc, Alex. Zile fericite iti doresc, cu drag!

      Ștergere
  8. Buna Diana! Imi aduc aminte de aceasta superstitie din copilarie...Intamplarea povestita de tine este clar ca se incadreaza la "totul e bine, cand se termina cu bine"...
    Toate cele bune in acesta zi minunata de iunie! Si o saptamana frumoasa sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna Alexa!
      Multe superstitii exista - unele le stiu de ani, altele le aflu pe masura ce trece timpul. :) Si am cateva "povesti adevarate" si legate de alte superstitii, dar tot cu bine s-au terminat. :)
      Multumesc. Iti doresc sa ai parte de zile cat mai frumoase!

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.