2017-09-03

Contele de Braşov

ceva de genul era
costumul "Contelui"
In tinereţe, când băteam oraşul in toate direcţiile şi ştiam cam tot ce mişcă, am întâlnit un bărbat aflat cam la a doua tinereţe şi care duminica ieşea “in oraş” – in special in Poiana Braşov – îmbrăcat in haine “de epocă”. Purta joben, mănuşi albe, baston negru, lucios, cu măciulie sidefată. Cei care îl ştiau – mai mult sau mai puţin – îl numeau “Contele” – avea şi o pelerină neagră, cu căptuşeală roşie (probabil că luase costumul de la vreun teatru – n-am aflat vreodată). Era un om simpatic.

Câţiva dintre amicii de atunci au vrut neapărat să mi-l prezinte şi mie – mi l-au prezentat ca pe o ciudăţenie şi făceau glume pe seama lui, iar omul nu-şi dădea seama (sau ignora faptul), fiind foarte amabil cu ei, foarte politicos – aşa cum îi stă bine unui aristocrat. M-am bucurat când mi-am convins amicii să înceteze cu glumele proaste măcar cât timp sunt eu de faţă, dacă mai mult nu-i ducea mintea. Mă durea sufletul pentru el – îmi amintesc de el, din când in când, cu simpatie şi chiar drag, dar nu l-am mai întâlnit de pe la începutul anilor 1990.

N-am ştiut niciodată numele lui, nu am ştiut unde locuieşte dar de câte ori ne întâlneam prin Poiana Braşov (de la caz la caz) schimbam câteva cuvinte, stăteam la aceeaşi masă sau ne plimbam, “la braţ”,  pe la margine de pădure. Era un om care ştia o mulţime de lucruri, dar era foarte singur... Vorbea mult despre singurătate. Mi-a povestit câte ceva despre viaţa lui (nu ştiu cât a fost adevărat şi nici nu-mi mai amintesc chiar totul), dar nu am spus nimănui – cei care mi-l prezentaseră nu ştiau nimic, deci nici eu nu le-am povestit.

Cei pe lângă care treceam in plimbările noastre scurte şi rare ne priveau zâmbind; eram un cuplu ciudat chiar şi numai prin diferenţa de înălţime – el era scund, creştetul capului abia depăşea talia mea; despre vestimentaţie nu mai zic. Unii dintre ceilalţi făceau şi comentarii răutăcioase. Nici nu vreau să mă gândesc câte trebuie să fi auzit acest om in viaţa lui… şi cu toate acestea îşi păstra zâmbetul pe chip, ca şi cum nimic din răutatea lumii nu-l putea atinge.

Cred că (şi) de la el am învăţat să nu mai pun la suflet toate bârfele şi comentariile răutacioase la adresa mea, să nu mai pun la suflet orice fleac neplăcut venit din partea unora care-mi sunt străini, la propriu sau la figurat.

10 comentarii:

  1. Omg si eu il stiu dar era pe vremea lui ceausescu si umbla si prin centrul brasovului? E posibil sa fi fost un aristocrat adevarat? L.am intilnit pe la gradina zoologica cu caprioare din poiana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. El este! :) In Centru si in Poiana Brasov era cel mai des vazut.
      Visa, intre altele, ca va veni ziua cand oameni si animale vor trai in armonie, fara a fi despartiti de gratii. :)
      E posibil sa fi fost aristocrat intr-o oarecare masura - zicea ca pe linie paterna se trage dintr-o familie de conti italieni (un soldat, fiu de conte, ar fi ramas in RO dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial).

      Ștergere
  2. Interesant, sotia mea nu a auzit de el. Limba romana e o comoara:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu parea a fi prea des vazut imbracat in tinuta de "conte" - duminica purta, in general, pelerina si jobenul si mai ales in Centru si Poiana Brasov.
      Oh, da! Comoara inepuizabila! :)

      Ștergere
  3. Ce multi ani au trecut. Poate chiar a plecat din Brasov, daca nu l-ai mai vazut. Ce povesti interesante ai, Diana draga!
    O duminica faina sa ai si o saptamana placuta! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foaaarte multi ani au trecut de cand am fost tanara. :))
      Primul gand al meu a fost ca o fi plecat in strainatate - avea mari sanse.
      Am "adunat" o multime de povesti de-a lungul timpului... Cunosc si unele (povestite de cei care le-au trait sau le-au auzit de la cei care le-au trait) care se pot incadra la "viata bate filmul". Imi tot propun sa le scriu dar ma opresc atunci cand imi dau seama ca s-au mai sters amintirile si ar ramane multe "spatii goale". Apoi... nu prea stiu sa exprim, in scris, trairile, sentimentele... :( Ar iesi un fel de "dare de seama".

      Multumesc, Suzana draga! Seara buna iti doresc si o saptamana minunata! Pupici! <3

      Ștergere
  4. Intodeauna avem de invatat de la oamenii care au ce transmite celor din jurul lor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Drept e! :)
      Avem de invatat si de la cei care nu transmit nimic sau "transmit rautate" - invatam ca asa nu ar trebui sa facem. :)

      Ștergere
  5. Ce om deosebit! Ce frumos ar fi daca ai afla ce s-a intamplat cu el! Ce vieti deosebite traiesc unii oameni, si cat de eleganti sunt in smerenia lor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cel mai probabil, a plecat in strainatate. Sper sa fie asa! Sper sa fie inca in viata... oriunde ar fi.

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.