14 sept. 2017

Incidente pe tocuri

Am aflat de la Ella că azi este Ziua Internaţională Naţională a Pantofilor cu Femeilor pe Toc - se mai întâmplă. Mulţumesc, Ella, pentru atenţionare. :)
Îmi plac pantofii cu toc înalt de numa’-numa’ (numai cei cu toc stiletto!), dar nu-i ştiu purta – cred că nu reuşesc să îndoi genunchii şi când merg arăt ca un… tambur major. Să urc într-un autobuz dintre acestea “moderne” care par a fi făcute pentru o naţie de oameni scunzi nicio şansă! Toate barele de sus ale frunţii mele vor fi. Să şed pe-un scaun? Îmi dau cu genunchii-n gură dacă am pantofi cu toc.

Dar am purtat şi tocuri. Prima dată când eram in clasa a V-a. Am încălţat nişte pantofi ai mamei – aveau tocuri destul de groase, de numai 5 cm înălţime. Într-o zi mă trezesc că diriginta o cheamă pe mama la şcoală şi-i spune să nu mă mai lase să vin la şcoală cu pantofi cu toc! Oricum aveam o părere oribilă despre acele vremuri iar faza asta nu mi-a schimbat-o deloc, din contra, iar diriginta s-a bucurat de şi mai mult respect din partea mea.  De parcă aş fi fost singura care purtam pantofi ca aceia… I-am spus asta şi dirigintei, iar ea a zis că n-o interesează ce vor dirigintele de la alte clase. Desigur, mi-am mai făcut o prietenă.

Abia când am terminat liceul am mai încălţat pantofi cu toc. Întâi, la o nuntă. Mi-am dat seama că nu pot dansa “pe picioroange” aşa că i-am schimbat după nici o oră. Am purtat şi la cinematograf. Când am ieşit era întuneric afară, era pe la ora 22 şi… hai să facem o plimbare până acasă. Zis şi făcut. Până să ajung acasă mi-am sucit glezna, aşa că am scos pantofii şi-am mers desculţă, şchiopătând. Un timp, am renunţat la tocuri înalte. Apoi, prin anii 1990, am încălţat din nou, până am dat cu capul de bara de sus dintr-un tramvai importat de prin Germania. Unii spun că n-am simţul ridicolului, dar sigur îl am! Atunci am renunţat să mai încalţ pantofi cu toc.

Cea mai tare fază pe care o ştiu, şi e legată de pantofii cu toc, este păţania celei mai bune prietene, care are vreun metru şi şaizeci de centimetri înălţime. Încă din anii de liceu purta tocuri, să arate mai înaltă. N-a renunţat la tocurile de zece centimetri nici in perioada de sarcină. N-am fost martoră, mi-a povesti ea. Era gravidă, cam prin luna a opta de sarcină, şi traversa pe o trecere de pietoni din apropierea blocului unde locuiau, o zonă foarte aglomerată şi atunci. S-a grăbit, s-a împiedicat şi a căzut fix pe burtă, pe trecerea de pietoni. Au oprit maşinile pe ambele sensuri, s-au repezit şoferii şi trecătorii, ea nu se putea ridica, ei n-o puteau ridica… Nu au avut de suferit nici ea, nici băieţelul care s-a născut la termen, sănătos. Încă mai râdem cu lacrimi când ne amintim faza aceea petrecută pe la sfârşitul anilor 1980 când, cum descrie ea, se zbătea ca un peşte pe uscat. De atunci n-a mai purtat pantofi cu tocuri atât de înalte.

Tot de tocuri, şi de aceeaşi prietenă, e legată şi o plimbare de două ore! Am plecat, pe jos, de la mine spre “centrul oraşului”. Ea avea chef de plimbare. Era un traseu pe care l-am fi parcurs într-o jumătate de oră, cel mult. Ne-au trebuit două ore pentru că ea îşi cumpărase nişte pantofi cu tocuri atât de înalte încât nu-mi puteam imagina cum de-şi păstrează echilibrul pe verticală atunci când merge! Dar mergea atât de încet! Părea că pune călcâiul unui picior in faţa degetelor celuilat, aşa de încet şi cu paşi mărunţi se deplasa – pentru că nu putea umbla cu acele tocuri, dar voia să se obişnuiască! S-a obişnuit, dar pe mine mă durea spatele într-un hal fără de hal pentru că trebuia să merg ca melcul, să ţin pasul cu ea când un pas făcut de mine ar fi fost vreo cinci de-ai ei. La un moment dat i-am zis – in glumă - să meargă ea înainte, eu mă aşez pe o bancă şi după o jumătate de oră pornesc după ea şi-o ajung in cinci minute. Când am ajuns unde voiam eram epuizate amândouă şi nu mai aveam chef de nimic; am urcat in troleibuz şi ne-am dus fiecare la casa ei.

@
In foto e singura pereche de pantofi cu toc pe care am păstrat-o; i-am scos din cutie după muuuulţi ani, să-i expun; sunt cei abandonaţi la nuntă. Pantofii sunt de lac, dar talentul meu de fotograf e sub lac. 

14 comentarii:

  1. Wow! Ce faini sunt pantofii! :))
    Dar sa te corectez întai! Este ziua nationala a femeilor pe toc. :)
    Cred ca pantofii tai din fotografie au un toc de 10 cm. asa este? Poate ceva mai scund, nu îmi dau seama bine, dar ca model tare îmi place. Da, si eu arat ca si croitorasul cel viteaz! Am 1,55 si da, am purtat si eu tocuri cand eram gravida, dar eu parca m-am nascut cu talentul asta de a merge pe tocuri. Si apoi un toc mai mare de 10 este obligat pentru un pantof de seara, nu pentru a merge la plimbare. Dupa ceva ani m-am întalnit cu cineva, si nu aveam tocuri. A ramas perplexa acea peroana de cat de mica eram! Hahahaha ...
    Pupici! Seara placuta! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru atentionare - rezolvat! :) Poate va deveni internationala. :)
      Da, 10 cm au tocurile. Si prietena mea parea genul "nascuta pe tocuri", dar atunci cand am fost la plimbare nu doar tocurile erau prea inalte (parea ca da in nas) dar si calapodul era ciudat...

      Da, e surprinzator sa vezi fara tocuri pe cineva pe care vezi mereu pe tocuri; aveam o senzatie de surpriza de cate ori ma intalneam cu prietena mea la ea acasa, unde nu purta tocuri. :)
      Parerea mea: cred ca ai o personalitate atat de puternica incat - cu sau fara tocuri - oamenii nu realizeaza ce inaltime ai.

      Multumesc. Zi frumoasa iti doresc, Ella draga! Pupici! <3

      Ștergere
  2. În facultate, prietenul meu de atunci mi-a zis să merg la el acasă, la mama lui, într-un alt oraş decât cel în care studiam. Hai! Şi cum am vrut să fac impresie, mi-am luat o pereche de cizme cu tocuri şi am plecat spre autobuz. Pe la mijlocul drumului am simţit că mă deşir de durere de picioare aşa că ne-am întors acasă şi mi-am luat cizme fără pic de toc şi aşa s-a terminat intenţia mea de a părea o lady :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Faina amintire!
      Ceva asemanator am patit la acea nunta, dupa ce am stat in pantofi cu toc cateva ore - poate ca as fi rezistat eroic durerii daca as fi putut dansa cu acei pantofi. :) Nu ma mai interesa parerea cuiva. :)

      Ștergere
  3. si eu ii ador, am cateva perechi in cutie, ii scot la evenimente, imi fac intrarea si ma schimb cu toc mic :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))
      Eu nu mai incalt pantofi cu toc asa de inalt cu nicio ocazie.

      Ștergere
  4. Perfect de acord cu Ella. Sunt chiar frumosi.Si nu te mi blama atat legat de poze. Schimba ideile, ca-n filmuletele alea pe care ai spus ca le-ai vazut, sustinele si simtele implinite. Si in plus, umbla la setari de luminozitate. S-ar putea sa ai o surpriza placuta. Poti incerca chiar cu aceasta poza! :) dar salvaze-o cu alt nume, daca vrei sa pastrezi originalul!
    Pupici si un weekend fain! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Suzana draga. Imi fac autocritica si pentru a explica o calitate proasta a imaginilor - pantofii sunt luciosi, arata super si eu n-am reusit sa le surprind frumusetea. :) Am umblat la setari - pe ecranul telefonului arata ceva mai bine, pe blog mai puţin... Am gasit online si un program (gratis) pentru editare foto (pixlr) dar tot nu-i pot face sa arate ca de lac. :)
      Multumesc. Iti doresc sa ai o saptamana frumoasa! Pupici! <3

      Ștergere
  5. Si eu sunt prietena cu tocurile.....not! :))) ghetute, bocanci, la 2-3cm acolo merg, insa mai sus n-ai sa vezi! Nu tocul face femeia femeie :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-ar fi placut sa stiu a purta pantofi cu toc dar, probabil, ma potrivesc mai bine cu bocancii si ghetele cu tocuri joase (si tot ce-i "pantof sport"). :) In mod cert tocul nu face femeia femeie. :)

      Ștergere
  6. Hei! Ce faci? Iar ai disparut?
    Sper ca esti very well! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Binisor imi e, multumesc de intrebare. :) M-am cam ratacit in propria tranzitie. :)
      Zi frumoasa iti doresc, Suzana draga! Pupici! <3

      Ștergere
  7. Ha, ha! Ce de pățanii pot povesti femeile despre problemele cu pantofii lor frumoși și tare incomozi! Ar suferi cumplit, numai de dragul de a impresiona cu „condurii fermecați”!
    Mereu îmi amintesc de o replică din amuzantul film cu Robin Williams: „Doamna Doubtfire, tăticul nostru trăsnit”, în care, fiind travestit în bonă, trebuia să poarte pantofi de damă, cu toc. Plin de năduf, cu dureri cumplite la picioare, spune:” Aș vrea să-l cunosc pe misoginul care a inventat pantofii cu toc”! Chiar așa! :-)
    Amuzante întâmplări ne-ai pus aici, dragă Diana. Numai bine și... fără dureri de picioare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce faina comedia la care faci referire! :))) Da, si eu as vrea sa-l cunosc pe acel misogin. :))
      A trecut vremea suferintelor mele in pantofi! :)) Aleg numai ce-i comod si foarte comod. :)
      Multumesc, Alex draga! Iti doresc sa ai o zi minunata!

      Ștergere