4 sept. 2017

Trandafirul Alb

Autor foto monument: Gryffindor
Trandafirul Alb a fost un grup de rezistenţă non-violent format din studenţi şi un profesor de la Universitatea din Munchen, care se opunea regimului nazist din Germania. Activitatea grupului a început la Munchen, in 27 iunie 1942, cu lozinci scrise pe ziduri şi manifeste anonime împărţite la început numai in oraş, prin care cereau populaţiei opoziţie activă împotriva regimului. In primul manifest scris şi multiplicat, împrastiat mai apoi şi in alte zone, au denunţat crimele regimului nazist şi opresiunea. In al doilea manifest pe care l-au scris şi multiplicat au denunţat in mod deschis persecuţia şi uciderea in masă a cetăţenilor evrei. Populaţia – in cea mai mare parte – nega că aşa ceva s-ar putea întâmpla.

Membrii de bază ai grupului Trandafirul Alb, studenţii Sophie şi Hans Scholl, Christoph Probst, Willi Graf şi Alexander Schmorell, au fost crescuţi in familii înstărite, de părinţi cu vederi liberale şi gânditori independenţi. Profesorul Kurt Huber (n. 24.10.1893 - d. 13.07.1943), care se alăturase tinerilor, executat ceva mai târziu, n-a trăit nici el in sărăcie.
In momentul arestării grupul era pregătit să stabilească unele contacte cu alte grupuri de rezistenţă germane.

In data de 18 februarie 1943 fraţii Sophie şi Hans Scholl sunt arestaţi după ce au împrăştiat manifeste împotriva naziştilor, in Universitatea din Munchen, încercând să trezească in toţi studenţii conştiinţa, încercând să mobilizeze masele împotriva maşinăriei inumane pe care o puseseră in funcţiune naziştii.

Era după bătălia de la Stalingrad (1942-1943), considerată a fi cea mai sângeroasă şi mai mare bătălie din istoria omenirii, o luptă in care viaţa civililor a contat mai puţin decât oricând. In această brutală bătălie s-au pierdut circa 3 milioane de vieţi. Germanii şi aliaţii lor fuseseră învinşi şi nu şi-au mai revenit mai apoi. In această perioadă membrii Gestapo erau extrem de agitaţi şi voiau să ţină in frâu populaţia din acele oraşe pe care încă le mai stăpâneau, inclusiv din Germania.

Sophia Magdalena Scholl (n. 9.05.1921, Forchtenberg - d. 22.02.1943, München) s-a alăturat grupului de rezistenta “Trandafirul Alb” dorind să contribuie şi ea la încercarea de a opri războiul. Alături de fratele ei Hans şi de mai mulţi prieteni, tipăreau manifeste pe care mai apoi le împrăştiau prin oraş. Când au hotărât să împartă la Universitate câţiva nu au fost de acord, susţinând că e mult mai periculos. Totuşi, cei doi fraţi şi-au asumat riscul şi au lăsat manifeste pe holurile Universităţii. Au fost descoperiţi şi arestaţi. La început, in timpul interogatoriului, Sophie reuşise să convingă anchetatorul că avea alibi pentru acel interval de timp, dar mai apoi totul a pornit spre adevăr. Alături de ea erau arestaţi şi interogaţi fratele ei şi unul dintre prieteni. Toţi şi-au negat implicarea iniţial, dar mai apoi au fost nevoiţi să recunoască şi au făcut-o cu mândrie. A urmat o parodie de proces şi toţi au fost condamnaţi pentru înaltă trădare, demoralizarea soldaţilor, favorizarea inamicului şi condamnaţi la moarte prin ghilotinare. Au fost închişi şi Sophie ştia că timp de 99 de zile urma să-şi petreacă viaţa in celulă, imaginându-şi că s-ar putea termina războiul pâna atunci sau se va întâmpla ceva şi vor fi eliberaţi, dar n-a fost aşa…

In 22 februarie 1943, la ora 14:30 a fost citită sentinţa şi la ora 17:00 a fost executată.
Începând cu anii 1970, Scholl a fost sărbătorită ca fiind unul dintre marii eroi germani care s-au opus activ celui de-al Treilea Reich în timpul celui de-al doilea război mondial.

sursa
Sophie Scholl a fost una dintre cele mai renumite membre ale mişcării de rezistenţă anti-nazistă din al doilea razboi mondial. Filmul Sophie Scholl: The Final Days (2005), regizat de Marc Rothemund, pune accentul pe ultimele zile din viaţa Sophiei.
In anul 2005 filmul a câştigat “Ursul de Argint” la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin – pentru cel mai bun regizor şi pentru cea mai buna actriţă: Julia Jentsch pentru rolul Sophiei. Filmul a fost nominalizat in acelasi an şi pentru Oscar, la categoria “Cel mai bun film străin”. Mai are câteva premii şi nominalizări.

Nu e un film spectaculos, cu urmăriri, cu intrigi fel de fel; e un film cu oameni aparent obişnuiţi, cu tineri idealişti şi curajoşi. Aceşti tineri nu doar visează, ei trec la fapte, riscându-şi viaţa pentru binele tuturor. Mulţi nu îi înţeleg, mai ales că pot muri fără a schimba in bine ceea ce doresc să schimbe. Mulţi se feresc să acţioneze, deşi sunt nemulţumiţi de ceea ce se întâmplă. Dintre aceştia mulţi, unii sunt simpatizanţi ai celor care acţionează şi, eventual, susţinători – mai mult sau mai puţin implicaţi. In acest caz nu au scăpat nepedepsiţi nici simpatizanţii şi nici susţinătorii celor din grupul “Trandafirul Alb” – pedepsele pentru ei au fost draconice.

In scena de final se văd mii de manifeste care cad din înalt deasupra oraşului Munchen. Un titlu de ziar titrează ca “Manifestul studenţilor din Munchen” a fost introdus in Scandinavia şi mai apoi in Anglia, unde aliaţii au tipărit milioane de cópii, după care le-au împrăştiat in oraşele din Germania…

8 comentarii:

  1. Bună Diana!
    Interesant articolul tău,o filă de istorie!
    Îți doresc o săptămână ușoară și o toamnă fericită!
    Pupici cu drag,îmbrățișări și mulțumiri de vizită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Elena!
      Multumesc pentru apreciere. Nu stiu cum s-a brodit dar in ultimul timp am ales - desi la intamplare - multe filme "dupa cazuri reale" si-am aflat o multime de lucruri despre care n-aveam habar ca au existat. :)
      Multumesc. Toamna fericita iti doresc sa ai! Saptamana buna sa iti fie! Imbratisari si pupici, cu drag!

      Ștergere
  2. Am aflat ceva foarte interesant. O pagină tristă din istoria destul de apropiată a omenirii. Bine ar fi să nu se mai ajungă niciodată la asemenea „calamități”, precum războaiele, care au făcut atât de multe victime nevinovate. Nu există nicio justificare sau îndreptățire pentru a porni războaie pe pământ! Dar oamenii sunt atât de pricepuți să găsească îndretățiri pentru tot felul de nenorociri pe care le pornesc spre suferința altora...
    O toamnă frumoasă, dragă Diana! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am fost cine stie ce om indragostit de istorie dar stiu suficient cat sa-mi dau seama ca istoria omenirii e una... violenta. :( Din acest motiv aproape ca-mi pierd speranta ca ar putea pace si armonie pe aceasta planeta... Undeva va fi mereu dezastru provocat de oameni... Oameni care tortureaza oameni, oameni care asupresc oameni, oameni care batjocoresc oameni... E aproape demenţă ceea ce fac unii. :(

      Multumesc, Alex draga! Si voi sa aveti o toamna minunata!

      Ștergere
  3. Orice rezistenta impotriva dictaturii e importanta. Nu stiam de "Trandafirul Alb".
    Cumva, linistitor, ma consolez ca nu aveam cum sa stiu inainte de '89...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce coincidenta! :) La fel ma consolez si eu. :) Si... atunci cand se mai trezeste cineva sa-mi spuna ca filmele sunt pierdere de timp am o replica: "nu toate". :)

      Ștergere
  4. Eroi ca ei se nasc in fiecare generatie...si bine ca e asa, deoarece cruzimea oamenilor e neschimbata.....de mii de ani e la fel..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cat de mult mi-ar placea sa te contrazic cu privire la cruzimea oamenilor... :)

      Ștergere