1 sept. 2017

Funcţia pe primul loc

Meseria e brăţară de aur...

Îmi povestea o doamnă cum îşi ajuta copilul când acesta era la şcoală… A solicitat directorului şcolii să-i înscrie copilul in clasa unde erau… cei mai buni. Şi directorul, in schimbul a… zice da. Asta se întâmpla acum vreo 40 de ani, dar nu cred că s-au schimbat prea mult lucrurile. Mă întrebam: cum ştia directorul, când înscria copiii in clasa întâia, că in clasa cutare erau dintre cei… “bine pregătiţi”? Apoi mi-a căzut fisa (doar am trăit şi eu iepoca): părinţii copiilor erau bine pregătiţi: secretari de partid, şefi de magazine, directori de fabrici ş.a.m.d. Nici bine nu-mi căzuse fisa că doamna îmi spune: “Dar ştii ce copii erau in clasa aceea? Numai...” Mă ia gura pe dinainte şi zic: “Nu mi se pare deloc corect că se întâmpla şi se mai întâmplă aşa…”. Nici bine nu termin să zic, că fac ochii mari; şi ea făcuse ochii mari, dar a schimbat subiectul – nici eu nu am insistat.

Un domn grizonat, respectabil de felul lui, când povesteşte despre unele dintre rudele dumnealui mereu aminteşte funcţia respectivilor, indiferent ce spune despre ei. De curând, zice: “Cutărică, şef contabil la…, vârul lui cutare, director de fabrica la… mergea ieri cu maşina şi i-a sărit o căprioară in faţă. Cât e el de contabil şef a pierdut controlul maşinii”. Ochii mei s-au adunat la centru! Care este legătura dintre funcţiile celor doi şi accident?

Altul, cu altă ocazie: “Ştii, fata lu’ cutare, care e şefă la…, şi-a luat toate examenele cu note mari”. Ce legătură are funcţia mamei cu notele fiicei? mă întreb… A! Mi-o fi dat de înţeles de ce a luat fiica note mari la toate examenele?!

Zău că nu pricep de ce unii se agită să specifice funcţiile oamenilor despre care povestesc şi pe unii dintre ei, poate, nici nu-i cunoşti! O fi doar dorinţa de a se lăuda cu cei pe care-i cunosc ei?

Cu penele altuia te poţi împodobi, dar nu poţi zbura. Acest lucru nu-l prea ştiu oamenii, dar îl ştiu păsările. (Lucian Blaga)

Vă mai amintiţi acele plăcuţe prinse pe uşile de intrare in apartamente: Fam. Ing. / Av. / Dr. Cutărescu? Într-un fel, erau ca nişte cărţi de vizită oferite hoţilor…

De faze precum: “Unde lucrezi?” “Cât câştigi?” aţi avut parte?! Sau… “Cât câştigă cutarică?” “Unde munceşte?”  Cred că sunt prea mulţi oameni care măsoară totul in bani; există prea mulţi oameni care sunt sclavii banului… Banii sunt utili – nu neagă mulţi faptul – dar atunci când totul se echivalează in bani viaţa omului se rezumă la un şir de zile in care munceşte şi munceşte şi munceşte… şi nu prea mai are timp să cheltuiască, să chefuiască, să iubească, să trăiască. Da, ştiu, cei mai mulţi au salarii atât de mici încât la sfârşit de lună se întreabă: “Şi cu asta ce-am făcut?” – dar nu despre aceştia amintesc aici.

Norocul meu că nu ştiu prea mulţi oameni de genul celor enumeraţi mai sus! De-aş avea in imediata apropiere oameni care vorbesc numai despre funcţii, despre salarii, despre vile şi bărci cred că aş ajunge să urmăresc curse de peşti!

4 comentarii:

  1. Mă ingrijoreaza mai mult cei care nu(-si afiseaza) Fam. Ing. / Av. / Dr. ...
    Să ai bucurii !

    RăspundețiȘtergere
  2. O daaaa! Cea mai frecventa intrebare printre romanii din afara:"cati bani ai pus deoparte?" :)))))pe de o parte e bine, ca asa stim de la inceput de cine sa ne ferim :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe aceasta am uitat-o! :) Cei care lucreaza / locuiesc in strainatate sunt intrebati acelasi lucru si de unii dintre cei pe care-i viziteaza cand vin in RO.
      Ai dreptate: mai bine sa stim din primele minute cine e in faţa noastra. :)

      Ștergere