2017-08-31

Salvaţi copacii!

Cineva stă astăzi la umbră pentru că altcineva a plantat cândva un copac.
(Warren Buffett)

Când îi aud pe politicieni vorbind despre “zone verzi”, “plantare de copaci”, “diminuarea poluării” etc. am senzaţia că urmaresc o comedie de prost gust…

Aproape toată lumea ştie: când trebuie să obţii ceva de la autorităţile româneşti (indiferent care!) trebuie să mergi cu un teanc de hârtii şi, de regulă, cu un dosar (plic sau cu şină, de la caz la caz). Azi, când se laudă că au cheltuit milioane de euro pentru programe in care au înregistrat, probabil, şi… bolile copilăriei!

De-ar fi birocraţia redusă poate că ar fi cărţile mai ieftine… Aţi văzut vreodată mormanele de dosare, de hârtii şi hârtiuţe care aproape ca îi sufocă pe funcţionari in birourile lor cel mai adesea minuscule?!

Vara trecută am fost la primărie să solicit transcrierea unor documente străine. S-a uitat funcţionara in dosar şi a început: mai trebuie aia, şi aia – aşază toate documentele in ordine şi le prinde cu o agrafă - şi încă două rânduri de cópii (îmi zice).. Între timp, cu privire unele, mandantul s-a răzgândit şi n-a mai vrut acte româneşti. In iunie anul acesta se răzgândeşte din nou şi vrea să depun dosarul (in lege nu s-a schimbat ceva). Fac toate cópiile necesare – am in total trei teancuri de hârtii; le grupez după “modelul” oferit de funcţionară cu un an in urmă şi hai la primărie. Nu nimeresc la aceeaşi funcţionară şi începe distracţia. Desface toate cele trei teancuri de hârtii, le face vraişte pe birou, şi începe: aveţi aia? Da, e acolo. Unde, doamnă, că am aici toate hârtiile pe care mi le-aţi dat? Încep şi eu să scotocesc printre hârtii şi o pescuiesc pe cea solicitată. O ţinem aşa vreo zece minute. La un moment dat îmi cere un original. Trebuie să fie acolo, era prins in primul teanc de hârtii, cu toate celelalte originale. Căutăm împreună şi ea zice la un moment dat: dacă nu e trimit dosarul cu copia… Haida-de, in gândul meu! Mă trimiteai acasă dacă nu zăreai orginalul in teanc (un teanc trebuie să conţină documentele in original sau cópii legalizate). Apoi tronc! Unde e certificatul de căsătorie al părinţilor? Dădeam mărunt din buze, ca peştele. Păi… nu mi s-a cerut până azi – doar că n-o înjur (am şoptit însă un la naiba). De ce le-o fi trebuit, in fond? Un cetăţean român nu poate solicita acte de naştere pentru copiii lui daca nu e căsătorit? Copiii se fac, cumva, cu certificatul de căsătorie? E obligatorie căsătoria pentru cei care doresc să aibă copii? Obişnuită cu funcţionarii din România, aveam la mine toate actele mandantului – nu ştii ce li se năzare să-ţi solicite. Şi parcă tot cer, pe măsură ce văd că le ai pe toate in traistă – ca şi cum ar căuta un motiv să te facă pleci şi să revii in altă zi. Doar n-or fi plătiţi la număr de fraier care trece prin biroul lor…

Cât am fost acolo, la biroul apropiat, o funcţionară se răstea la o doamnă. Mai apoi, au venit doi tineri care întrebau ce şi cum despre căsătorie… Funcţionara la care eram eu se răstea la ei. Tinerii întrebau, politicos, ce şi cum, ea le răspundea răstit şi ei, in final, au zis: bine mulţumim. Nu ştiu ce au înţeles ei, pentru că eu n-am înţeles – dar, e drept, eram şi cu mintea tăieţei.

Unele funcţionare au un stil prea răstit de a se adresa oamenilor. Da! Unii dintre noi suntem enervanţi şi pricepem mai greu logica necesarului de topuri întregi de hârtii in “era digitalizării”, dar ei sunt acolo şi pentru a ne îndruma. Una m-a întrebat, cu altă ocazie: Eu să vă spun ce să faceţi? Păi cine, femeie? Nu şi pentru asta eşti plătită? Şi mai vor ca cetăţenii să fie solidari cu ei când vine vorba de majorarile salariale, de alte probleme pe care le au şi vor să le rezolve prin grevă sau altfel…

Am întâlnit o mulţime de funcţionari politicoşi, răbdători! Ăştia arţăgoşi, încruntaţi, plictisiţi le strică firma! Credeţi-mă, există funcţionari la stat de ţi-e mai mare dragul să îi întâlneşti!

Încă una şi gata! Programul este, într-o zi, până la ora 18:30. Cel mai adesea aleg acea zi pentru că nu e prea multă lume după ora 17. O dată, automatul pentru bonuri n-a funcţionat – am crezut că s-a terminat hârtia sau s-a defectat, pentru că mereu am luat bon de ordine la ora 17 şi in acea zi nu ieşea. Ce-mi zice funcţionara când îi spun că e posibil să se fi terminat hârtia din automat? “Programul e până la ora 16 dar eu sau colegele mele mai stăm pentru a răspunde la unele întrebări”. Cred că am ţinut gura deschisă câteva secunde. Poftim?!!!! (vorba unora: nu pofti, că ţi se apleacă!)
Ştie cineva unde este şcoala de tupeişti? 

18 comentarii:

  1. Da noi încercam sa-i salvam! Voi nu! Pacat!
    Am scris ceva la mine pe blog despre asta!
    Pupici si o zi frumoasa! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ne straduim, dar nu prea ne iese...
      Am citit! E tare trist... La tine pe blog am vazut prima data copaci "ciopliti" pentru a se incadra pe trotuar...
      Multumesc, Ella draga! Seara frumoasa; weekend minunat iti doresc! Pupici! <3

      Ștergere
  2. Sa nu treci pe la astfel de intitutii,ca intri la nebuni.Am avut si eu la Casa de sanatate,dar cu ton ,am biruit.Rabdare sau tupeu, Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aoleu! De la "casa de sanatate" iesi... bolnav! Cica au o baza de date performanta! Cica au program pentru cardul de sanatate - chiar si azi se mai "blocheaza" unele carduri! Or fi cititoarele defecte... :)
      Corect! Rabdare... :)
      Weekend frumos iti doresc, Flori.

      Ștergere
  3. Trebuie o şcoală de calmat nervii înainte şi după orice vizită la ghişeu. Că nu ştiu cum se face dar peste tot e cam la fel.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Asta da! Trebuie sa-mi duc rabdarea l-a dresat... Ups! Dresorii de rabdare au avut nevoie de fel si fel de autorizatii pentru a putea dresa rabdarile altora... S-ar putea sa... nu fie deloc rabdatori. :)

      Ștergere
  4. Foarte bine ai punctat realitățile „mioritice”, dragă Diana! Iar când spun „mioritice”, nu mă gândesc deloc la ceva... bucolic, romantic, ca-n poeziile lui Coșbuc, ci la stână, la miros de oaie și de bălegar. Căci cam așa stau lucrurile în societatea noastră.
    La ceea ce ai spus în prima frază, aș vrea să-ți spun că am decis de ceva vreme să nu mai mă uit la nicio emisiune tv cu politicieni sau despre politicieni. Cum îi văd pe sticlă, îmi vine să vomit (pe ei!). Atâta minciună, atâta prefăcătorie, atâta circ ieftin, pe care numai proștii îl cred.
    Cât privește „sfânta” birocrație românească... asta nici în 100 de ani n-o să se vindece. Vor face oamenii descoperiri incredibile în domeniul tehnicii, al digitalizării, dar noi tot cu hârtiile vom rămâne! Am auzit un proverb care spune totul despre birocrație: „mortul se îngroapă cu pământ, iar funcționarul cu hârtii!”. Am primit asta ca răsouns de la un birocrat, atunci când am întrebat ce rost au niște hârtii absolut inutile, pentru o problemă cu care acele hârtii nu aveau nicio legătură. Da, dar ele trebuie „să fie acolo”! Nu contează că se aruncă într-o arhivă inutilă, de unde vor fi date la topit, fără să fie cuiva de vreun folos. Iar chestia cu „copii legalizate”, am mereu impresia că este o colaborare fructuoasă dintre funcționari și notari.
    Numai bine, dragă Diana și zile frumoase! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Politicienii mint cum respira! Mai sunt unii care par sa fi facut scoala "de acoperiti" - cand vorbesc abia isi misca buzele, si nu se intelege mai nimic (chiar si in realitate, nu la TV), de parca ar vorbi astfel incat sa nu li se poata citi pe buze. Sau... mai degraba, sunt asa de plini de propria imortanta incat nu vor sa-si oboseasca buzele vorbind pentru multimea pe care o considera neimportanta.

      Nici eu nu cred c-o sa ne vindecam prea repede de birocratie...
      Hartii inutile?! Oooo! Mi-ai amintit o faza la Cadastru... Trebuia sa intabulez un imobil si ma trimiteau din birou in birou, din institutie in institutie sa adun hartii. In final am obtinut tot teancul si m-am dus la functionarul care trebuia sa faca inregistrarile. Deschide dosarul si incepe: "asta nu va trebuie; nici asta, nici asta". Trei hartii de acolo erau inutile, dar am fost trimisa dupa ele.

      Si eu incep sa cred ca exista intelegeri intre notari - la modul general - si institutiile statului cu privire la legalizari. Ca si cum (de exemplu) o declaratie pe proprie raspundere data in faţa functionarului (pe formular tip, daca tot vor hartii!) n-ar fi valabila.

      Multumesc, Alex draga! Zile fericite iti doresc!

      Ștergere
  5. Birocratia cea de toate zilele!

    RăspundețiȘtergere
  6. da, este greu când ai nevoie de ceva de obţinut de la un ghişeu !!!
    te adaptezi, n-ai încotro !
    şi peste tot se vorbeşte de informatizare dar nu există legături între unităţile statului !
    pupic !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E drept, nu avem de ales, dar tot nu-mi pot tine gura si comentez. Poate-poate, se va mai schimba ceva - macar in legatura cu legalizarile... Ceva s-a mai schimbat: cu mai mult timp in urma, la "finante", daca voiai sa ceri vreun certificat de neurmarire fiscala era nevoie de procura facuta la notar, acum e suficienta si una scrisa de cel care imputerniceste...

      Cred ca si de-ar fi posibila accesarea bazelor de date de diferite institutii si tot s-ar acoperi cu hartii - probabil, stiind cum se lucreaza, n-ar avea incredere in ceea ce inregistreaza cei din alte institutii. :)
      Weekend frumos iti doresc! Pupici!

      Ștergere
  7. Bună Diana!
    Ca de fiecare dată,ai punctat bine acest subiect!
    Îți doresc zile senine și fericite,draga mea!
    Pupic cu drag,îmbrățișez și mulțumesc de vizită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Elena draga!
      Spune-mi "visatoare", dar chiar sper ca se va mai schimba ceva si pe la noi! :)
      Multumesc, la fel!
      Weekend minunat iti doresc! Imbratisari si pupici, cu drag! <3

      Ștergere
  8. Nu cred ca suntem singura tara birocratica. Cat despre functionari, cred ca nu sunt in stare sa-si tina in frau propriile frustari. A lucra cu oamenii zi de zi, multe ore pe zi, mi se pare foarte complicat daca nu ai o oarecare abilitate psihica pentru o astfel de munca. De multe ori in astfel de institutii nici macar un xerox nu e la indemana... Legaturile virtuale intre diverse institutii ar trebui sa fie functionale, dar sunt nenumarate exemple ca nu e asa.
    Asa ca e complicat, nu numai cu copacii. Poate daca ar fi la vedere o condica de sugestii si reclamatii s-ar mai modela situatiile. Nu stiu. Poate.

    Oricum, sper sa mai ramana ceva copaci, ca altfel se modifica clima...

    Pupici, Diana draga si o zi frumoasa si un weekend la fel! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt convinsa ca nu suntem singura tara acoperita cu hartie :) dar mi-ar placea sa ne putem compara cu acele state in care cand schimbi actul de identitate e suficient sa completezi o cerere tip - cu datele din actul expirat (daca nu s-a schimbat ceva) - si sa astepti noul act. La noi e jale!

      Stiu ca e foarte greu lucrul cu oamenii! Poate ca e chiar mai greu decat sa fii educatoare la grupa-mica gradinita. :) Nu i-a obligat nimeni sa se inhame la astfel de munca, iar daca tot o presteaza ar trebui sa aiba macar respect, daca rabdare nu au - la "evidenta populatiei" era o functionara care urla la o doamna in varsta care nu avea nu-mai-stiu-ce (aceeasi functionara urlase si la mine, cu vreo saptamana in urma). Sper ca a treia oara n-am mai avut la cine sa urle... Cand urla la mine o priveam "gales" si racnea din ce in ce mai tare. ;) Cand a urlat la acea doamna am fost in audienta la seful ei. Nu-s "reclamagioaica" dar nu stiu cum altfel s-ar putea schimba lucrurile in mai bine (macar un pic).

      Multumesc, Suzana draga! Seara buna sa iti fie, si weekendul minunat! Pupici! <3

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.