Ziua Mondiala a Apei in 2026

Pâinea noastră cea de toate zilele... Și apa noastră cea de toate zilele...

Medicii par a fi de acord că un om cu o stare bună de sănătate ar putea rezista fără hrană opt săptămâni, dacă are apă pentru consum; in funcție de organism (și voința, antrenamentul, dar și surplusul de grăsime pot ajuta) unii rezistă mai mult, alții mor repede.

Fără apă, un om sănătos și în condiții optime (temperatură constantă, efort minim) poate rezista fără apă vreo 3-5 zile.

In fiecare an, in 22 martie, e sărbătorită apa - e Ziua Mondială a Apei, o zi menită să amintească oamenilor cât de prețioasă este apa și că e cazul să avem mai multă grijă de Terra și în acest sens. S-a decretat această zi la o conferință a Națiunilor Unite, din Rio de Janeiro, despre mediului înconjurător.

Foto: https://pixabay.com/users/jonaskim-7133458/

Ca în majoritatea "zilelor mondiale", există o temă, alta în fiecare an. In 2026 tema Zilei Mondiale a Apei este: Apa și egalitatea de gen, cu sloganul Acolo unde apa ajunge, egalitatea crește.

Veți spune că sunt cârcotașă, și chiar sunt: chiar nu văd legătura... Poate este, dar n-o disting... Adică, unde e penurie de apă nu au toți, femei și bărbați, aceleași "oportunități" de a suferi de sete in mod egal, de a fi bolnavi în mod egal? Cică, tema din acest an subliniază importanța implicării femeilor și bărbaților (adică, oamenilor) in gestionarea sustenabilă a resurselor de apă! Dacă-i așa, ce-ar fi să nu se mai extragă litiu din zonele oricum sărace în resurse de apă (prin America de Sud, de exemplu) și, astfel, locuitorii de acolo vor avea ceva mai puține probleme cu apa și... (mai multă) egalitate de șanse.

Tăierea pădurilor, exploatările de tot felul ale solului și subsolului, secarea unor lacuri, mlaștini etc. pentru construcții, agricultură etc. nu sunt indicate, iar dacă tot se fac ar trebui gândite urmările măcar pe termen lung (dacă nu foarte lung) și gândite avantajele și dezavantajele, măsurile de protejare a mediului, a oamenilor...

Resursele de apă și gama de servicii pe care le furnizează susțin economia, reduc sărăcia și permit menținerea unui mediu înconjurător potrivit unei vieți sănătoase nu doar pentru oameni. La nivel mondial sunt foarte multi oameni care suferă din lipsa apei. Cred că locuitorii din acele localități situate în Prahova, Dâmbovița, Argeș - rămași fără apă în urma golirii unor baraje - știu exact ce înseamnă "penurie de apă".

Având apă potabilă la robinet (așa cum e) sau apă proaspătă în fântâna din curte (sau de pe marginea vreunui drum) nu prea știu cum e fără apă... Scriu "nu prea știu" pentru că am avut ceva experiențe în vremea comunismului, când opreau apa (inclusiv cea rece) și era nevoie să facem "rezerve" - fiecare cum putea. Noi aveam noroc, pentru că stăteam la coadă pentru apă în subsol, la garaje - acolo nu se întrerupea niciodată (nici azi nu știu de ce).

Atunci când se scrie/vorbește despre consumul industrial de apă referirile sunt gen: pentru a produce o coală de hârtie sunt necesari 10 litri de apă și pentru 500 g de plastic e nevoie de 91 litri de apă. Îi cred pe cuvânt, nu prea am de ales, dar pot observa că se evită discuțiile despre câtă apă e necesară in exploatări miniere: litiu, bauxită (pentru aluminiu), aur și argint, alte materii prime necesare pentru diverse etc.

Litiul, de exemplu, e o cale de a înlocui combustibilii fosili pentru a diminua emisiile de dioxid de carbon (și altele) și e folosit pe scară largă în fel și fel de dispozitive: telefoane mobile, laptopuri, mașini și avioane. Ca și gazul sau cărbunele, de exemplu, și litiul se extrage - chiar dacă e folosit pentru a transforma planeta in una electrică - și asta înseamnă că extracția de litiu dăunează inevitabil solului și subsolului  - lipsa de apă, pierderea biodiversității, deteriorarea funcțiilor ecosistemelor și o creștere a încălzirii globale (provoacă și contaminarea aerului). Pentru a extrage o tonă de litiu e nevoie de, zic unii, 2,2 milioane litri de apă (îi cred pe cuvânt 😊) - când litiul se găsește în teritorii aride accesul la apă e esențial pentru comunitățile locale și mijloacelor lor de existență, dar și pentru flora și fauna din zonă.

Am ales ca exemplu litiul pentru că sunt la modă bateriile, dar sunt o mulțime de activități de gen care consumă mii de tone de apă. Litiul este un mineral neregenerabil. Rezervele de litiu și cobalt (alt metal dăunător) nu vor dura mai mult de zece ani, presupun unii cercetători, care sugerează fierul și siliciul pentru a înlocui litiul și cobaltul.

Pe scurt: cum protejăm rezervele de apă? Ce alegem?

Postare programată