Non nobis, Domine, non nobis, sed Tuo nomini da gloriam (Dă-ne glorie, Doamne, nu pentru noi, ci pentru numele Tău) era deviza cavalerilor templieri.
Foto (AI): https://pixabay.com/users/myshoun-11748683/
Acest ordin militar-religios s-a numit inițial Soldații sărmani ai lui Cristos și ai Templului lui Solomon, denumire redusă apoi la Templieri. Ca fapt divers: numai sărac nu a fost acest Ordin confirmat de papa Honorius al II-lea. Ordinul a devenit o putere internațională; își avea cartierul general la Ierusalim, pe Muntele Templului.
Sporindu-și averea, influența templierilor a tot crescut, devenind legendari - maximul de popularitate l-au atins în secolul al XIII-lea.
Bogăția și puterea Ordinului a stârnit invidia și mânia regelui Franței, Filip al IV-lea cel Frumos (cu visteria goală și datorii inclusiv la Templieri), care a făcut tot ce a putut să-l determine pe papa Clement al V-lea să desființeze Ordinul.
In 1307, regele a inițiat acțiuni de denigrare și anihilare a Ordinului, cavalerii fiind persecutați și acuzați de erezie cam peste tot in Europa, unde aveau cetăți.
Marele Maestru al Ordinului, Jacques de Molay, bătrân și bolnav, a fost arestat sub acuzații de erezie, sacrilegiu și satanism, torturat pentru a declara că a săvârșit toate faptele de care el și toți membrii Ordinului sunt acuzați. A recunoscut, apoi s-a dezis și a fost ars pe rug - in timp ce rugul ardea, legenda spune că i-ar fi blestemat pe toți cei vinovați de căderea Ordinului și că toți vor muri într-un an din acel moment.
Forțat, in cele din urmă papa Clement a desființat Ordinul Templierilor in 22 martie 1312. Toate bunurile călugărilor-războinici au trecut în stăpânirea regelui.
Peste timp, cavalerii templieri au fost reabilitați.
Postare programată

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile scrise dupa trei zile de la data publicării articolului vor fi moderate. Multumesc pentru intelegere.