Cineva stă astăzi la umbră pentru că altcineva a plantat
cândva un copac.
(Warren Buffett)
Când îi aud pe politicieni vorbind despre “zone verzi”,
“plantare de copaci”, “diminuarea poluării” etc. am senzaţia că urmaresc o
comedie de prost gust…
Aproape toată lumea ştie: când trebuie să obţii ceva de la
autorităţile româneşti (indiferent care!) trebuie să mergi cu un teanc de hârtii
şi, de regulă, cu un dosar (plic sau cu şină, de la caz la caz). Azi, când se
laudă că au cheltuit milioane de euro pentru programe in care au înregistrat,
probabil, şi… bolile copilăriei!
De-ar fi birocraţia redusă poate că ar fi cărţile mai
ieftine… Aţi văzut vreodată mormanele de dosare, de hârtii şi hârtiuţe care
aproape ca îi sufocă pe
funcţionari in birourile lor cel mai adesea minuscule?!
Vara trecută am fost la primărie să solicit transcrierea
unor documente străine. S-a uitat funcţionara in dosar şi a început: mai
trebuie aia, şi aia – aşază toate documentele in ordine şi le prinde cu o
agrafă - şi încă două rânduri de cópii
(îmi zice).. Între timp, cu privire unele, mandantul s-a răzgândit şi n-a
mai vrut acte româneşti. In iunie anul acesta se răzgândeşte din nou şi vrea să
depun dosarul (in lege nu s-a schimbat ceva). Fac toate cópiile necesare – am
in total trei teancuri de hârtii; le
grupez după “modelul” oferit de funcţionară cu un an in urmă şi hai la primărie.
Nu nimeresc la aceeaşi funcţionară şi începe distracţia. Desface toate cele trei teancuri de hârtii, le face vraişte pe birou,
şi începe: aveţi aia? Da, e acolo. Unde, doamnă, că am aici toate hârtiile pe
care mi le-aţi dat? Încep şi eu să scotocesc printre hârtii şi o pescuiesc pe
cea solicitată. O ţinem aşa vreo zece minute. La un moment dat îmi cere un
original. Trebuie să fie acolo, era prins in primul teanc de hârtii, cu toate
celelalte originale. Căutăm împreună şi ea zice la un moment dat: dacă nu e trimit dosarul cu copia…
Haida-de, in gândul meu! Mă trimiteai acasă dacă nu zăreai orginalul in teanc
(un teanc trebuie să conţină documentele in original sau cópii legalizate).
Apoi tronc! Unde e certificatul de căsătorie
al părinţilor? Dădeam mărunt din buze, ca peştele. Păi… nu mi s-a cerut până
azi – doar că n-o înjur (am şoptit însă un la
naiba). De ce le-o fi trebuit, in fond? Un cetăţean român nu poate solicita
acte de naştere pentru copiii lui daca nu e căsătorit? Copiii se fac, cumva, cu
certificatul de căsătorie? E obligatorie căsătoria pentru cei care doresc să
aibă copii? Obişnuită cu funcţionarii din România, aveam la mine toate actele mandantului
– nu ştii ce li se năzare să-ţi solicite. Şi parcă tot cer, pe măsură ce văd că
le ai pe toate in traistă – ca şi cum ar căuta un motiv să te facă pleci şi să
revii in altă zi. Doar n-or fi plătiţi la număr de fraier care trece prin biroul lor…
Cât am fost acolo, la biroul apropiat, o funcţionară se răstea
la o doamnă. Mai apoi, au venit doi tineri care întrebau ce şi cum despre căsătorie…
Funcţionara la care eram eu se răstea la ei. Tinerii întrebau, politicos, ce şi
cum, ea le răspundea răstit şi ei, in final, au zis: bine mulţumim. Nu ştiu ce au înţeles ei, pentru că eu n-am înţeles
– dar, e drept, eram şi cu mintea tăieţei.
Unele funcţionare au un stil prea răstit de a se adresa
oamenilor. Da! Unii dintre noi suntem enervanţi şi pricepem mai greu logica
necesarului de topuri întregi de hârtii in “era digitalizării”, dar ei sunt
acolo şi pentru a ne îndruma. Una m-a întrebat, cu altă ocazie: Eu să
vă spun ce să faceţi? Păi cine, femeie? Nu şi pentru asta eşti plătită?
Şi mai vor ca cetăţenii să fie solidari cu ei când vine vorba de majorarile
salariale, de alte probleme pe care le au şi vor să le rezolve prin grevă sau
altfel…
Am întâlnit o mulţime de funcţionari politicoşi, răbdători!
Ăştia arţăgoşi, încruntaţi, plictisiţi le strică firma! Credeţi-mă, există
funcţionari la stat de ţi-e mai mare dragul să îi întâlneşti!
Încă una şi gata! Programul este, într-o zi, până la ora
18:30. Cel mai adesea aleg acea zi pentru că nu e prea multă lume după ora 17.
O dată, automatul pentru bonuri n-a funcţionat – am crezut că s-a terminat hârtia sau s-a defectat, pentru că
mereu am luat bon de ordine la ora 17 şi in acea zi nu ieşea. Ce-mi zice
funcţionara când îi spun că e posibil să se fi terminat hârtia din automat?
“Programul e până la ora 16 dar eu sau colegele mele mai stăm pentru a răspunde
la unele întrebări”. Cred că am ţinut gura deschisă câteva secunde. Poftim?!!!!
(vorba unora: nu pofti, că ţi se apleacă!)
Ştie cineva unde este şcoala de tupeişti?
