Fragment de primavara. MFC

Miercurea fără cuvinte la Carmen, Între vis și realitate.

Tăierea arborilor s-a reluat în Brașov

Cred - e opinie personală - că primarul actual, de care am scăpat doar patru ani, el fiind primar din 2004 până în 2020! și un nou mandat din 2024 - rezultatul alegerilor - total nedemocratic! - într-un singur tur de scrutin, urăște orașul în care e primar. Altfel nu-mi explic de ce, printre altele, a reluat mania tăierii și "toaletării" arborilor...

La începutul săptămânii (luni sau marți) aud drujba, pe la ora 10:30... Deja am fobie la sunetul drujbei! Ies in balcon și văd vreo 10 indivizi îmbrăcați în verde închis, cu drujbe, un camion cu remorcă și unul cu o macara. Tăiau de zor mesteceni. În sfârșit, după vreo zece ani, l-au nimerit și pe singurul uscat serios (era fără frunze de cel puțin 10 ani, dar numai din jurul lui tăiau). Noh, și-au tot tăiat! Nu am văzut vreun marcaj pe ei, dar unul din gașca verzilor se plimba prin zonă și indica mesteceni... "Mai e și ăsta subțirel de aici" - indică un mesteacăn din zona verde care mărginește drumul spre garaje. Unul dintre verzi se apropie de bloc și cercetează cu privirea arborii, ca și când căuta ceva de tăiat, dar lângă bloc nu sunt mesteceni...

(calitatea pozei e atât de proastă pentru că poza e făcută cu telefonul, apoi am fotografiat cu tableta această poză - altfel nu pot transfera poze de pe un dispozitiv pe altul)

Cu doar câteva luni in urmă au schilodit niște meri pădureți și alți arbori...

Cu doar câțiva ani în urmă am aflat că - teoretic cel puțin - ce se taie din oraș e donat ca lemn de foc pentru cei care au venituri mici și au nevoie de lemne pentru încălzire, iarna. Nimic de obiectat în privința acestor donații. Totuși, statul are - sau ar trebui să aibă - fond forestier special pentru așa ceva - mai ales că aici e zonă de munte (in ritmul in care pare că dispune tăieri actualul primar e probabil că va fi zonă de munte fără păduri sau arbori prin oraș).

Nu doar prin cartiere se taie... Au tăiat cinci castani sănătoși de la poalele muntelui Tâmpa - unde vor să construiască ceva - și au constatat apoi că... au greșit: castanii nu încurcau proiectul. Când nu-i merge cu pădurea de pe munte primarul se ia - prin interpuși - de arborii de la poalele muntelui... Așa pare, cel puțin - și mi-ar placea să mă înșel.

În Parcul Titulescu, in centrul orașului, schimbând instalațiile de joacă au toaletat când nu era sezon, au tăiat arbori, au folosit excavatorul pentru borduri și alei afectând rădăcinile arborilor - arbori care se vor usca mai repede și care, cu rădăcinile slăbite, devin pericol pentru oameni (ceea ce înseamnă că, in curând, vor fi tăiați).

Parcul Nicolae Titulescu (Parcul Central) e patrimoniul cetățenilor acestui oraș, având o întreagă istorie... Probabil că primarul nu e interesat de istoria orașului. A dovedit-o și în alte cazuri - de exemplu, pe la începutul mandatelor, a schimbat piatra cubică din "orașul vechi" cu asfalt! Peste ani, s-a decopertat și a fost montată, din nou, piatră cubică, dar nou fabricată.

Prin lege, cine taie un copac e obligat să planteze altul în loc. Când plantează de-a lungul căii ferate, in parcuri nou înființate la marginea orașului nu rezolvă defrișarea de prin cartiere, din centrul orașului, unde vom ajunge să avem doar betoane, parcări și mobilier urban.

Ghid toaletare arbori: https://www.brasovcity.ro/file-zone/mediu/toaletare-arbori/Ghid%20de%20toaletare%20arbori.pdf

Există o petiție prin care se încearcă stoparea acestei manii de a distruge arbori de amorul artei sau pentru a face loc unor construcții - de interes local, desigur!

Petiția poate fi semnată de toți cei care nu sunt de acord cu tăierile arborilor și "cosmetizarile" haotice de prin orașe, nu doar de brașoveni:

https://campaniamea.declic.ro/petitions/arborii-brasovului-nu-sunt-lemn-de-foc

Natura si omul. MFC

Miercurea fara cuvinte e un alt joc in care poate participa oricine are blog, postează fotografii și înscrie link-ul postării in tabelul de pe blogul Intre vis si realitate - gazda, Carmen.

Sursa foto:

https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu?_rdr

Defrișați, să împădurim

Dacă n-ar fi de plâns ar fi de râs!

În Jurnalul din 7 februarie 2022 – pe suport de hârtie – citesc un titlu scris cu litere mari: Uriaș atentat ecologic pus la cale de stat: tăierea unui milion de hectare de pădure!

Știu că sunt în România și mă pot aștepta la absolut orice din partea celor care administrează statul, dar chiar așa, să-mi stea ceasul? Iau ziarul (pentru că am cumpărat o carte - nu cumpăr ziare) și fug acasă. Deschid la pagina 8:

Statul invită la defrișarea unei suprafețe cât două județe – e un alt titlu. Încep să citesc: (...) Una dintre cele mai mari aberații din țara noastră este cerința Ministerului Agriculturii de defrișare a suprafețelor de pășune împădurită, pentru acordarea subvențiilor (n.b. se referă la subvențiile de la APIA). Aceste suprafețe însumează peste 500.000 de hectare, în toată țara (...) dar nu se ține cont nici de faptul că aceste păduri naturale contribuie la rezolvarea unor probleme de mediu, nici de eficiența lor pentru agricultură, în zonele unde există de sute de ani.

Prima observație: cele un milion de hectare anunțate pe prima pagină sunt, de fapt, cinci sute de mii (și ceva, eventual, sau mai puțin). Prea mulți citesc doar titlurile diverselor articole, iar acest titlul e cert înșelător, din punctul meu de vedere – dacă nu verificam rămâneam cu ceea ce citisem. A trebuit să caut și să deduc de ce există cerința (nu tocmai obligativitatea) defrișărilor pe pășuni.

A doua observație: e adevărat, statul – prin legile existente – cere proprietarilor de pășuni să defrișeze pădurea care a crescut în mod natural în ultimii 30-40 de ani.

Dar! Există această condiție de defrișare dacă și numai dacă proprietarii de pășuni doresc ajutorul de la stat; ajutorul de la stat se dă numai pentru „hectar pășune”, nu se iau în calcul și zonele cu arbori. Altfel spus: proprietarul primește mai puțini bani, dar e obligat să defrișeze numai dacă vrea bani și pentru suprafețele acelea. Încă un aspect: în unele locuri poate că se justifică defrișarea pentru că sunt multe animale, dar azi nu mai sunt așa de multe animale – motivul pentru care pășunile neîngrijite (în special) au ajuns să fie „Pădurile nimănui”, cum le numesc cei de la WWF, sau pădurile tuturor. Aceste păduri nu sunt cuprinse nici în fondul forestier (unde proprietarii de păduri primesc ceva bani de la stat) nici în „programele agricole” nu se alocă bani pentru întreținerea lor și nici prin „Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR). Și, evident, nu sunt tocmai protejate! Aproape oricine poate băga drujba în acele trunchiuri – când lemnul rezultat e folosit într-un fel, e bine, dar când ceea ce rămâne în urma drujbelor putrezește „la fața locului” nu mai e așa de bine (e chiar rău).

Cred că nu e necesară conservarea „peisajului pastoral” integral (la nivelul anului 2007, cum pare că vrea statul) cu orice preț (costuri), dacă nu mai sunt animale care să beneficieze de pășunile respective.

Statul alocă o căruță de euro pentru împăduriri și pe de altă parte cere defrișări. Aceste „păduri ale nimănui” (crescute pe locul fostelor pajiști neîntreținute) ar putea fi incluse în fondul forestier și întreținute ca atare. Dacă tot sunt păduri acolo și nu mai sunt așa de multe animale erbivore domestice ca până în anul 1990 pot rămâne păduri.

Exploatarea vegetației de pe pășunile împădurite e supusă unor reglementări silvice, dar acestea sunt puțin restrictive: tăierile rase sunt permise pe suprafețe mai mari și regenerările nu sunt promovate, ca exemple. În plus, aceste pășuni împădurite sunt, adesea, terenuri publice ale comunelor – și autoritățile locale și locuitorii din zonă se simt îndreptățiți să se folosească de resursele acestora.

Cu așa haos (și) legislativ e de înțeles că arborii de pe aceste pășuni împădurite sunt mai vulnerabili atât la tăieri legale cât și la cele ilegale, decât pădurile incluse în Fondul Forestier.

Astfel de păduri nu au crescut numai pe pășunile neîntreținute, ci și în preajma râurilor, a pârâurilor, la marginea terenurilor agricole sau pe terenuri la mare altitudine. Chiar dacă nu fac parte din fondul forestier acești copaci nu pot fi tăiați „după ureche”, în funcție de cheful cuiva sau de nevoia lui de lemn.

Certitudini: politici incoerente la nivel național și, într-o oarecare măsură, vid legislativ determinat de indiferență (sau incompetență sau interese ascunse – îmi dau cu părerea în paranteză). Politicienii susțin „lipsa banilor”.

La nivel de Uniune Europeană, finanțarea din Planul Național Strategic este de 5%, în România este de 0,6% deși în țara noastră sunt mai multe păduri decât unele state europene. De ce să investești 5 miliarde de euro în împăduriri când poți investi mai puțin (unde se impune cu necesitate împădurirea – în zonele de câmpie, în zonele de deal și munte, pe terenurile agricole și neagricole, unde se manifestă fenomene de degradare a solului și inundații, ca exemple) și de restu’ să întreții ceea ce deja există.

În lipsa finanțării sectorului silvic, în România se recoltează lemn din pădurile accesibile, dar lemnul din pădurile inaccesibile putrezește, a declarat Cătălin Tobescu (vicepreședinte la Federația Proprietarilor de Păduri și Pășuni din România – „Nostra Silva”), la o dezbatere de profil unde au participat ONG de mediu, actori importanți din domeniu și doi reprezentanți ai Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Durabile, la începutul lunii februarie a.c.

Conform nu doar legii, ci și „logicii pășunatului”, până la o limită anume trebuie să existe „grupuri de copaci” pentru că arborii au influență benefică asupra vegetației ierboase (nu doar în cazul pășunilor alpine), având un rol de protecție a solului, a pajiștii; sunt loc de adăpost și refugiu pentru animale în caz de intemperii, dar satisfac și nevoile de material lemnos pentru construcții pastorale și pentru foc în cadrul activității de la munte. Fiind necesari copacii pe pășuni ar trebui ca statul să plătească pentru respectivele suprafețe.

În cazul râurilor și pârâurilor, defrișarea pădurilor de luncă din albiile majore ale râurile trebuie făcută doar după o atentă evaluare a efectului defrișărilor, pentru a evita ca efectele negative din aval să nu depășească, uneori în mod considerabil, efectele pozitive locale, care adesea sunt foarte discutabile. Copacii care adeseori cresc pe malul albiei minore, care nu pot fi desemnați ca o pădure, ei reprezentând mai degrabă o lizieră, au un rol esențial în menținerea stabilității albiei minore și menținerea lor este obligatorie, cu excepția cazurilor în care prin amenajări hidrotehnice se urmărește modificarea traseului albiei minore.

Și terenurile agricole trebuie să fie mărginite de arbori – măcar cu rol de protecție.

În 2015, ONU a lansat Agenda 2030 – 17 obiective care trebuie atinse de statele membre până în anul 2030. Unul dintre aceste obiective se referă la Viața terestră: protejarea, restaurarea și promovarea utilizării durabile a ecosistemelor terestre, gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea deșertificării, stoparea și repararea degradării solului și stoparea pierderilor de biodiversitate. Din cele 8.300 de specii de animale cunoscute, 8% au dispărut în totalitate iar 22% sunt pe cale de dispariție. Acest obiectiv e în strânsă legătură și cu pădurile. Administratorii României au zis „da; cum să nu?! 2030 e un termen chiar lung pentru noi” (sigur că n-au zis așa ceva! se gândeau la vreo sută de ani în plus).

Bănuiesc că se știe: fără păduri ne ducem. Sigur, sunt „cercetători” care afirmă că au inventat „copacii artificiali” care pompează oxigen – or fi pe sistemul odorizantelor de cameră: un „puf” din oră-n oră. Dacă-i așa, de ce ne mai facem probleme pentru generațiile viitoare? Vor locui sub o cupolă și vor inspira oxigenul copacilor artificiali. Lăsând gluma la o parte: pădurile sunt parte din sistemul care menține funcțiile vitale ale oamenilor (și nu numai). Acoperă 30% din suprafața terestră și găzduiesc 80% din biodiversitate (procentele pot diferi, în funcție de sursă). Pădurile captează dioxidul de carbon din atmosferă și ne asigură aerul pe care îl respirăm. Oferă o infrastructură organică vitală pentru unele dintre cele mai dense și mai diverse ecosisteme ale planetei și mijloace de subzistență și venituri pentru circa 25% din populația lumii; dețin valori culturale, sociale și spirituale și reprezintă o mare parte a terenurilor populate în mod tradițional de populațiile indigene.

E simplu de dedus unde duc defrișările iraționale. Între altele: se modifică regimul de precipitații (secetă și/sau inundații); se modifică mișcarea curenților de aer (vânturi tot mai puternice); solul se degradează și se erodează; multe specii de plante și animale vor dispărea; în atmosferă va crește cantitatea de dioxid de carbon (efect de seră).

Există proiecte ambițioase, promisiuni, discuții interminabile, lipsind cu desăvârșire faptele care pot face diferența între teorie și practică.

Info pe larg:

♦ https://agro-tv.ro/acuzatii-dure-madr-incurajeaza-defrisarea/

♦ https://wwf.ro/paduri/500-000-ha-de-padure-pot-fi-defrisate-oricand/

♦ https://news.ubbcluj.ro/gestionarea-pasunilor-impadurite-din-zonele-montane-si-taierile-de-arbori-subiect-de-cercetare-la-ubb/

♦ http://www.agrinet.ro/content.jsp?page=320

♦ https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52019DC0352&from=EN

Protejarea copacilor din localități împotriva toaletărilor abuzive

Cred că nu sunt prea mulți adulți care nu au observat aspectul ciudat al multor copaci din orașul unde locuiesc, mai ales după „toaletările” anuale făcute de oamenii trimiși de la primărie – fie că aceștia sunt angajați direct la primărie, la vreo regie care se ocupă cu, sau la firma care are contract cu primăria pentru administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților.

Atunci când se demarează o acțiune generală de toaletare/tăiere arbori ar trebui să se facă un anunț public, care să fie mediatizat – să știe oamenii și să nu se ia unii de alții fără sens. Se pare că în București ar exista o hotărâre de consiliu local prin care cei care taie să anunțe public ce și cum. Nu am găsit ceva asemănător – obligație, adică – pentru Brașov (asta nu înseamnă că nu există! mai caut).

În urmă cu un an – poate doi – purtătorul de cuvânt al primăriei de aici susținea că oamenii angajați să facă asta știu ce fac și faptul că unii copaci arată jalnic după „toaletare” e din cauza cetățenilor care taie de capul lor. Ar fi dovadă de prostie (de la o vârsta n-o mai pot numi naivitate) să afirm că nu sunt cetățeni care ciopârțesc sau taie cu totul copaci care îi deranjează, dar... scuzați vă rog! Unii pomi ciuntiți sunt aliniați la margine de alei, drumuri etc. - în niciun caz aceia n-au fost ciopârțiți de cetățeni care n-au ce face.

Conform legii – excepție cazurile urgente gen copac doborât de furtună sau vreun accident, ca exemple – tăierile, toaletările (de iarnă) trebuie făcute în perioada de repaus vegetativ (după căderea frunzelor, înainte de apariția mugurilor): noiembrie-martie, dar nu în zile în care temperatura este de sau sub -10 grade Celsius (scrie în Regulamentul anexă la HCL Brașov nr. 153/2010), ținându-se cont de fiecare specie în parte, totuși.

Deși aici citez mai mult dintr-o hotărâre a consiliului local Brașov regulile sunt generale, fiind impuse conform legilor aplicabile la nivel național: Legea nr. 348 din 2003 republicată – legea pomiculturii; Legea nr. 46 din 2008 republicată - Codul silvic; Legea nr. 24 din 2007 (republicată) privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților; Ordinul nr. 1549 din 2008 (modificat prin Ordinul nr. 1466 din 2010) privind normele tehnice de aplicare a Legii nr. 24 din 2007; O.U.G. 195/2005 privind protecția mediului (cu toate modificările/actualizările).

Regulament 153/2010:

Art. 29. Toaletările de arbori şi arbuşti de pe domeniul public şi privat al municipiului Braşov se avizează de Serviciul Amenajare Zone de Agrement (S.A.Z.A.) din cadrul Primăriei Municipiului Braşov - numai în situaţiile în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) în cazul în care acoperişul, terasele, ferestrele sau pereţii clădirilor sunt afectaţi de coronament;

b) în cazul în care în urma calamităţilor naturale arborii prezintă ramuri rupte, necesitând intervenţii pentru refacerea aspectului coroanei sau îndepărtarea pericolului;

c) coronamentul deranjează reţelele edilitare aeriene, împiedică vizibilitatea semnelor de circulaţie sau iluminatul pe timp de noapte, împiedică vizibilitatea panourilor publicitare;

d) toaletare de regenerare a coroanei în situaţia arborilor îmbătrâniţi;

e) în cazul în care coronamentul prezintă ramuri dese şi care cresc în mod aglomerat;

f) în cazul în care coronamentul împiedică pătrunderea luminii naturale în imobilele de locuit;

g) în cazul în care arborii prezintă un real pericol pentru autovehiculele parcate în parcările de pe raza municipiului Braşov.

Și pentru tăierile de la bază (defrișări) e necesar avizul S.A.Z.A., evident.

Art. 32. Toaletarea arborilor plantaţi pe spaţiile verzi ale domeniului public şi privat din municipiul Braşov, care prezintă o stare fiziologică bună va fi executată numai prin îndepărtarea ramurilor care afectează reţele edilitare aeriene sau clădiri.

Orice intervenţie severă în coroana acestora este interzisă în mod deosebit la speciile salcâmi, mesteceni, arţari, tei sau stejari.

De asemenea se admite intervenţia în coronamentul arborilor în cazul în care trebuie asigurată siguranţa traficului pietonal şi rutier.

Legea nr. 24 din 2007 (republicată) privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților dispune, în art 12 pct. 5: În cazul arborilor ornamentali (tei, salcâm, castan, arțar, mesteacăn, stejar) plantați pe spațiile verzi din domeniul public, precum și al celor plantați în aliniamente în lungul bulevardelor și străzilor, pe terenurile din zonele urbane și rurale, este interzisă intervenția cu tăieri în coroana acestora, cu excepția lucrărilor de eliminare a ramurilor uscate sau a celor care afectează siguranța traficului pietonal și rutier, a imobilelor aflate în apropiere, precum și a celor de pe traseul rețelelor aeriene.

Regim special au și coniferele (art 30 din Regulamentul H.C.L. 153/2010). Nucii și castanii comestibili aflați inclusiv pe terenurile private ale persoanelor fizice sau juridice pot fi tăiați numai cu avizul Direcţiei Generale pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (art. 15 Regulamentul H.C.L. 153/2010 pentru mai multe amănunte). Tăierile/toaletările nucilor și castanilor comestibili sunt reglementate în mod special de Legea pomiculturii nr. 348/2003.

Potrivit legii, cei care toaletează astfel încât acțiunea lor să ducă la uscarea copacului vor răspunde. Cum un copac nu se usucă imediat după ciopârțire puțin probabil să plătească cineva pentru tăieri aiuristice.

Alături de echipele de tăietori trebuie să fie cineva care să știe ce trebuie tăiat pentru a nu distruge copacul – un inginer silvic, horticol etc.. Trebuie să existe măcar un șef de echipă cu solide cunoștințe în domeniu. Acești oameni trebuie să aibă un aviz eliberat de la primărie și în acest aviz ar trebui să scrie la ce se referă toaletarea, conform art. 29 din Regulamentul amintit. În urmă toaletării copacul trebuie să rămână cu o coroana echilibrată. Ciopârțirea nu face decât să scurteze viața copacului pentru că va deveni sensibil la îmbolnăviri, predispus la atacurile insectelor și ciupercilor și, în final, va putrezi sau se va usca; sau va crește necontrolat și va arăta ca un tufiș (toate ramurile tinere care vor crește din cioturi vor seca arborele și tot în moarte va sfârși).

Unii ar putea crede că nu au dreptul să se implice și să ceară să le fie arătat avizul. Greșit! Copacii au o funcție ecologică foarte valoroasă; între altele, ajută la diminuarea poluării, la fixarea solului, reglarea climei și sunt adevărate ecosisteme care asigura biodiversitatea. Și, foarte important, asigură necesarul de oxigen pentru oameni și nu numai. Plopul piramidal, de exemplu, este cel mai mare producător de oxigen (are o capacitate de purificare a aerului de 700% - la fiecare litru de oxigen pe care îl consumă noaptea produce șapte litri ziua) și e foarte important pentru protecția mediului, contribuind la diminuarea poluării fonice și arșiței. Poate că de aceea cam toți plopii de pe marginea cunoscutei Calea București din Brașov au fost tăiați (defrișați) fără milă. E adevărat, erau bătrâni și era necesar să fie înlocuiți, dar nu chiar așa, toți deodată, dar a trebuit lățită șoseaua pentru că se înghesuiau autoturismele (plopi nu, gaze de eșapament din plin). Stejarul purifică aerul 450%, teiul 250%, molidul 160%.

Un om consumă 550 de litri de oxigen pur pe zi (circa 19 metri cubi). Un copac destul de mare, de 50 cm diametru, și o înălțime aproximativă de 30-40 de metri produce aproximativ 92 de litri de oxigen pur pe zi, oferindu-i unui om 14% din necesarul zilnic. Asta înseamnă că un om ar putea supraviețui într-un spațiu închis dacă ar fi înconjurat de 7 copaci foarte mari. (am scris aici).

Arborii uscați trebuie tăiați – și în locul lor trebuie plantați alții. Mă pot gândi că acolo unde nu sunt suficient de mulți copaci uscați probabil că se toaletează aiurea pentru a se planta copaci noi după 2-5 ani. Fondurile pentru plantare de copaci trebuie cheltuite. Până vor produce puieții oxigen cât cei adulți tăiați vor trece muuulți ani.

Teoretic, și din taxele și impozitele plătite de cetățeni se asigură îngrijirea zonelor verzi din localități. Chiar de n-ar fi așa, avem dreptul să pretindem aer mai curat, zone de umbră etc..

În general, cei care încep să reclame sunt purtați de la Ana la Caiafa dar dacă insistă pot obține îndreptarea situației măcar în sensul de a fi amendați cei care taie abuziv. Nu e o consolare dar, poate, încetișor, vor înceta să mai ciopârțească arborii.

Ce pot face cei care vor să salveze copacii

Atunci când observăm că unii oameni (îmbrăcați sau nu în salopetele vreunei firme) taie haotic prin copaci ar trebui să ne interesăm dacă au aviz de la primărie. Trebuie să întrebăm cât va fi tăiat din arbore, pentru că nu au voie să-l scurteze prea mult nici din înălțime și nici din lungimea crengilor.

Nu au voie să îndepărteze mai mult de 15% din potențialul foliar (= crengi cu frunze) în „sezon de vegetație”. Pentru crengile rupte, uscate etc. se poate interveni oricând în timpul anului, dar nu în perioadele caniculare. Dacă se taie mai mult de 1/3 din înălțimea copacului sănătos sau se taie crengi groase, sănătoase, trebuie reclamate faptele.

Dacă nu se justifică tăierile conform legii (v. condiții, mai sus) - implicit avizului - se face reclamație.

Trebuie să aflăm dacă alături de echipa tăietoare este și cineva care le dă indicații despre cum și ce să taie. Dacă au aviz și ți se pare că nu se respectă ce scrie acolo sau că nu e corect din orice punct de vedere, suni la numărul de telefon de pe aviz (ar trebui să fie trecut acolo). Dacă nu ni se arată avizul, dacă nu aflăm de la primărie că s-a demarat o campanie de toaletare/defrișare (nu există un aviz emis pentru zona respectivă), dacă echipa nu e coordonată de un specialist în teren putem suna la Poliția Locală – cei de acolo au atribuții și în acest domeniu. Pentru Brașov, numărul este 0268-954 (Dispecerat). Tăierea unui arbore este o urgență. După ce a fost tăiat/ciopârțit o eventuală amendare a celor responsabili nu aduce o gură de oxigen în plus.

Cei care transportă lemnul rezultat din toaletare/tăiere trebuie să aibă documente specifice pentru acest transport (avizul de însoțire). Pentru a reclama acțiunea tăierii arborilor din parcuri și transportul de materie lemnoasă fără documente se poate contacta (și) garda forestieră.

Date de contact pentru Garda forestieră Brașov: telefon: 0374-086-796; E-maill: gardaforestiera.brașov@gmail.com

Pe siteul „inspectorul pădurii” poate fi verificat numărul autovehiculului care transportă lemnul: 

http://www.inspectorulpadurii.ro/

Regulament toaletare arbori

http://regulament-toaletare-arbori.blogspot.com/

sursa desen copaci

https://www.greenpeace.org/romania/articol/4268/cum-opresti-o-toaletare-abuziva-de-arbori/

Actualizare 10 februarie

O salcie de pe strada Sitei din Brasov, fotografiata cu zece zile in urma - cu "pletele" aurii - si azi, ciopartita...

sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu.

Actualizare

In data de 8 februarie, inainte de pranz, drujba era in actiune. Trei brazi de langa un bloc vecin au fost taiati la ras (defrisati, adica). Spre varf erau verde deschis si "buchetele" de conuri verzi stateau drepte... Cica a cerut "lumea", 'ca dau ramurile in geam. "Lumea" in cauza - ziceau vecinii - era un cuplu care s-a mutat de curand intr-un apartament de la parter. 

Actualizare 21.01.2021

Dimineata, pe la ora noua, am auzit iar drujba in cartier. Nu erau langa blocul nostru dar nu am vazut clar unde erau pentru ca era ceața deasa. La un moment dat am auzit un glas de femeie care le striga sa nu taie nu stiu ce creanga. Apoi am auzit si un glas de barbat, care le striga taietorilor ca are tot dreptul sa faca poze. Pana m-am imbracat, pana am descoperit zona de unde veneau strigatele, indivizii si-au adunat obiectele de tortura si-au plecat... Nici oamenii indignati nu mai erau acolo... 

Teiul ciopartit in 15 ianuarie

https://diana-kundalini.blogspot.com/2021/01/au-ciopartit-teiul.html

Au ciopârțit teiul

Azi, înainte de prânz, specialiștii în tuns iarbă au trecut cu drujba prin cartier și, între alți copaci, au ciopârțit și teiul în care poposesc fel și fel de păsări.

Drujba mânuită aiuristic e la modă an de an. Cred că pentru unii aiuristic e sinonim cu artistic.

Au ciopârțit teiul fix de ziua lui Mihai Eminescu. Mare mirare! Au tăiat specialiștii arborele secular de pe lângă Podul Cotroceni (avea doar 300 de ani, era o plăcuță cu ocrotit, dar pentru că la un vânt puternic s-a desprins o creangă au hotărât să-l taie, să nu cumva să cadă și altele – era greu să cerceteze cineva copacul și să le spună specialiștilor care crengi ar trebui tăiate. „Specialiștii” aceștia sunt ca aceia care pentru o unghie lovită recomandă tăierea degetului. Mă bucur că mai rezistă teiul asociat istoric lui Mihai Eminescu, din Iași, care are vreo 500 de ani (dacă se desprinde o creangă...)

Bulinele din poză sunt mierle (poza nu e reușită dar o postez pentru că nu am alta cu crengile care au fost tăiate):

O parte dintre crengile unde erau mierlele nu mai sunt:

E drept, în cazul teiului din dreptul ferestrelor, am solicitat să taie din crengi – în urmă cu mai mulți ani – pentru că ajunseseră să lovească geamurile și, în urma a două furtuni mai serioase au apărut câteva fisuri în geam; și au venit tocmai azi, când nu era nimeni acasă! Nu-i opream să taie crengile, evident, dar le spuneam care trebuie tăiate pentru a nu mai lovi în geam în caz de furtună și să nu taie la oha, doar de amorul artei, pentru ca mai apoi teiul să se îmbolnăvească.

Au tăiat (între altele) fix două crengi pe care obișnuiau să stea guguștiucii!

Când au venit la prânz să mănânce grăunțe... păreau cam dezorientați, pentru că nu au avut unde să aterizeze. S-au învârtit un pic și au zburat pe felinarul din apropiere. Sper să-și găsească alte crengi. Din păcate, acum nu mai au nicio creangă pe care să poposească și pe care să fie măcar un pic apărate de ploaie (când teiul are frunze). Pe crengile acelea ședeau uneori jumate din zi și toată noaptea. Pace bună acum; n-au venit nici la grăunțe de când au tăiat crengile.

Nu reușesc să înțeleg de ce nu sunt instruiți cei care sunt trimiși prin oraș la cosmetizat copaci. Vor ajunge toți copacii să arate ca niște târnuri uriașe! Și se vor prăbuși înainte de vreme.

Marți, noaptea (seara, de fapt, pentru că era înainte de ora 22), scuturasem crengile teiului de zăpadă – și tare, cred, s-au bucurat guguștiucii și porumbeii și câteva vrăbii (acestea, mititele, s-ar fi acoperit cu zăpadă dacă se așezau pe crengile încărcate de nea).

Abia joi seară a mai nins un pic, după ora 23. Confeti alb-argintii cădeau din cer și se așezau în strat pufos. În urmă cu doi ani – poate trei – când am tot așteptat zăpada, a început să ningă spre seară și în miez de noapte am ieșit la plimbare. Ieri n-am putut s-o facem. Ce le-am fi zis paznicilor dacă și ei aveau chef de plimbare și ne întâlneam? Cred că ne plimbăm printre fulgii de nea nu se acceptă ca motiv pe biletele de voie. Peste zi n-a nins deloc, și covorul pufos s-a dus – a înghețat.

Am făcut o poză în nocturnă, încercând să prind covorul alb, pufos, neatins de picior de om. Cel mai bine se văd crengile pe care obișnuiau să stea guguștiucii...

În jurul orei 16:30 au revenit la masă guguștiucii, și au poposit pe o creangă aflată mai jos – acolo nu-i văd decât dacă mă ridic de pe scaunul de lângă fereastră și mă aplec, dar mă bucur că-i știu aproape.

(când să fotografiez guguștiucul care se așezase fix în vârful unui ciot... și-a luat zborul – guguștiucul, nu telefonul).

**

Cred că n-ar fi o idee rea să se înființeze, din nou, un post de grădinar al orașului” – lucrătorul șef de la „spații verzi” nu pare că știe ce trebuie să facă. Zic și io, când privesc la copacii „cosmetizați” din oraș, care sunt, în general, exemplu de așa nu.

Și-apoi, în Brașov e Facultate de Silvicultură!

Poate că e "ca la carte" cum au tăiat și m-am întristat degeaba. Greșeala mea.

**

În ultimele două poze, la adresa de mai jos, se văd și crengile care de azi nu mai sunt:

https://diana-kundalini.blogspot.com/2020/03/parfum-de-iarna.html

Pe lȃngă bloc, pe loc, pe loc

Ce să faci când stai prea mult în casă? Mai citești o jumătate dintr-o carte (uneori cea de la sfârșit), mai vezi o jumătate de film, mai una, mai alta, și timpul trece. Dar când stai prea mult în casă nu prea se mai oxigenează creierul și începi să nu mai înțelegi una-alta. De exemplu, în plină stare de urgență masca medicală nu e obligatorie, dar după ieșirea din starea de urgență va fi, în spațiile publice ȋnchise, în mijloacele de transport în comun. Să fie atunci riscul mai mare de contaminare prin expiratie-inspirație? Nu-i la fel de mare și acum, în aglomerație? Hoții, de exemplu, vor fi atunci in elementul lor.

Particulele de praf pot conține agenți patogeni. Cu creierul neoxigenat nu mai pricepi de ce, atunci, se mătură străzile (cu utilaje speciale) ziua și nu noaptea (cu sau fără umezire în prealabil) - poate pentru că cei mai mulți au masca din pânză și e clar bună pentru protecție împotriva prafului?

Vezi pe cineva cu masca pe figură și-ți zici: “determinat omul, se protejează” și imediat vezi că împinge masca sub bărbie și aprinde o țigară; femeia tușește serios - tabacic - la trecerea de pietoni când semaforul e verde pentru mașini; oamenii se îndepărtează din reflex, fumătorului nici că-i pasă, fumează și vorbește la telefon: “Auzi, nenorocitul de președinte, c-o să purtăm masca până în 31 decembrie. Mai bine mască decât fular”. Nu te mai întrebi unde-i logica, pentru că n-ai creierul oxigenat și poate-ți joacă feste.

Te mai învârți în jurul blocului și-ți cad ochii pe o puzderie de șervețele foste umede presărate în zona-fostă verde de lângă intrarea pentru aprovizionare a unui magazin. Cu chiștoacele de țigări ești, deja, familiarizat. Ridici din umeri: or fi floricele și nu-ți mai dai seama. Ceva mai încolo, două mănuși din “plastic” aruncate la întâmplare… Coșul de gunoi la câțiva metri distanță… Clar! Cât să poată căra un om după el două mănuși considerate potențial contaminate?

Arbori ȋnfrunziți sunt mai peste tot:

Și un arbore ȋnflorit (floricelele albe nu se văd, pentru că fotografu-i amator rău de tot, dar se văd “nodurile” rezultate din “cosmetizările” succesive):

Un rest de lemn rămas din februarie, de la ultima ciuntire:

Și cȃteva timide păpădii la o margine de parcare:

La intrarea in scara blocului un anunț pentru vȃrstnici (pe un geam alăturat au lipit unul și cei de la primărie):

Cu creierul un pic mai oxigenat acum, cu praf și mirosuri de la țeava de eșapament a dubei frigorifice din care fusese descărcată marfă, ajungi în casă și, înainte de a închide fereastra, să nu se polueze și mai mult aerul din casă, fotografiezi o crenguță de tei care parcă-ți bate în geam încercând să-ți distragă atenția că ai creierul prea puțin oxigenat și pricepi nimic din nimic.

Nici bine n-ai fotografiat și vezi un cuplu de oameni ȋncă tineri care se mișcă alene spre bara de bătut covoare; liniștea care abia se instalase spre ora 13 e tulburată acum de oameni harnici ȋnarmați cu bătătoare. Ȋnchizi fereastra și ridici din umeri… E tot ce poți face, și ȋnțelegi că mai nimic nu se va schimba in bine prea curȃnd.

In jurul unui singur bloc. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen.

Cu drujba prin cartier

Zilele trecute i-ar mi-a zgȃriat creierul zgomotul făcut de drujbele specialiștilor în tăiat copaci! În fiecare an vin să taie uscături, să toaleteze ciuntească arbori. Așa au făcut și luni, pas cu pas.

Au tăiat copăcei care aveau tulpinile încă subțiri, dar verzi, au tăiat o parte dintr-o tuia care încurca pe ăia care bagă marfă la magazinul de la parterul blocului, au tăiat din crengile unui brăduț, au tăiat ramurile verzi ce crescuseră cam un metru dintr-un ciot lăsat cu mai mulți ani în urmă, au tăiat câteva tufe care primăvara aveau floricele albe și au cosmetizat ciuntit câțiva arbori tăind crengi, dar nu de la inel, cum ar trebui, ci de unde li s-a părut lor potrivit. De coroanele unor arbori nu mai zic: arată că niște brațe fără mâini, și din acele cioate vor crește ramuri multe și mărunte care vor ajunge să sece copacii de sevă.

În schimb, au lăsat crengile uscate și aplecate ale unui brad anemic, un copac înalt și uscat - nu mai ȋnfrunzește de câțiva ani, și li s-a atras atenția asupra aspectului dar lor, se pare, nu le trebuia un pom uscat. Au curățat cam tot ce ar fi putut rămâne și au lăsat ceea ce ar fi trebuit tăiat. Dar nu te pui cu specialiștii!

Taie ăștia tot ce se numește copac și reține in scoarță carbon să putem respira noi… Momentan, Tȃmpa a scăpat de a fi chelită pentru drum forestier, zic ei… Dar primarului nu i-a ieșit din cap ideea.

Cum, naiba, pot fi opriți ăștia de la a distruge totul în calea lor?! Nu muncitorii care taie, efectiv, ci aceia care-i trimit să facă norma de lemne… În lumina legii, mai întâi vin niște specialiști de la ocolul silvic și marchează ce trebuie tăiat, unde, cum… Așa… ăștia răresc după ureche ce li se pare lor că nu arată bine. Și tot prin lege se dispune că unde tai, plantezi. N-am văzut nimic plantat în ultimii ani de tăieri.

Cu ceva ani in urmă, alături de câțiva vecini, am scris la primărie și am reușit să-i oprim să radă aproape tot din zonă pentru locuri de parcare și fluidizarea circulației! Se pare că vor să recupereze ce au fost obligați să lase atunci… Acum or vrea să facă loc pentru cușca în care vor fi închise containerele în care se presupune că vom arunca gunoaiele selectiv? Câtă mizerie e prin celelalte cuști pentru containere!! Cică vor fi încuiate! Chiar și în cele încuiate - până să le fie distruse ȋnchizătorile - am întâlnit oameni care scotocesc prin containere; și am văzut - în prea multe cazuri - o singură mașină de gunoi în care sunt deșertate toate containerele în care “fraierii” aruncă selectiv sperând că fac un bine Naturii. O plăcere să arunci gunoiul selectiv in Ro, să atingi capacele slinoase ale pubelelor, să calci in zoaiele scurse…

Instrucțiuni (regulament) despre cum trebuie procedat corect la toaletarea copacilor, între altele:

http://regulament-toaletare-arbori.blogspot.com/2014/04/lupu-i.html

In fotografie este un exemplu de tăiere incorectă a coroanei arborilor. Nu știu voi, dar eu am văzut foarte mulți copaci toaletați ciopȃrțiți in acest fel.

Cu drujba pe muntele Tȃmpa

Actualizare 4 noiembrie 2019.
Construirea acestul drum forestier a fost suspendată. Deocamdată, au câștigat cei care iubesc muntele cu pădurea lui cu tot.
*
Mare mândrie, mare! Politicienii din Brașov se laudă că au obținut finanțare nerambursabilă pentru reabilitarea unor drumuri forestiere și pentru construcția unuia nou, care va face legătura între Șchei (pornind de la Pietrele lui Solomon) și Valea Cetății (cartier numit Răcădau, înainte de 1990). Legătura ȋntre aceste cartiere e o idee pe care o învârt de câțiva ani “edilii”, dorind, la un moment dat, să străpungă muntele pentru a… fluidiza circulația rutieră. Vor tăia mii de copaci și vor distruge cine știe câtă altă vegetație (aproape 15 ha de pădure) - despre potecile căutate de drumeți și de bicicliștii montani nu mai zic. Finanțarea a fost obținută prin Programul Național de Dezvoltare Rurală, submasura 4.3 ("Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea și adaptarea infrastructurii agricole și silvice - infrastructură silvică").

Mai bine obțineau finanțare pentru mașini și utilaje necesare pompierilor la intervențiile in cazul incendiilor de pădure.

In prima foto e o parte din harta munților, unde sunt marcate unele trasee de pe Tȃmpa - linia albastră e in zona pe unde va trece noul drum forestier (drumul ar putea ȋncepe in zona din stȃnga, unde am plasat un pătrățel rozaliu - Pietrele lui Solomon - și se va opri in dreapta, sus, unde este alt pătrățel rozaliu - Valea Cetății).

(sursa foto: https://www.meetsun.ro/jurnale-trasee-montane/fantanita-crucea-dreptatii/)

In poza 2 sunt marcajele care arată pe unde va trece drumul (sursa foto: brasovcity.ro)

Drumul ar urma să fie amenajat în zona Fântâna Crucea Dreptății (“Fântânița Popii”) - Răcădău, suprapunându-se peste unele dintre actualele trasee turistice ce leagă Șcheiul de poienele Ogradă și Stechil. Deja au fost marcați arborii pentru tăiere, pe un front ce ajunge la o lățime de la 3,5 m până la 20 de metri. Noul drum auto forestier (scrie pe harta publicată pe portalul primăriei), Goriţa, va avea o lungime de 11 km. Dacă vor circula mașinile prin pădure unde e recreerea?

Primarul zicea, între altele, că datorită noului drum forestier care va fi amenajat pe partea dreaptă a muntelui (în zona care nu e declarată rezervație naturală) - “chelia” s-ar putea vedea in dreapta, sus; v.poza 3) - se va putea interveni ușor în caz de incendiu (pe partea unde nu este și nu va fi drum forestier cum s-ar interveni în caz de incendiu?), se va interveni ușor pentru a curăța pădurea de copaci căzuți și vor gestiona mai bine… populația de urși! După ce că habitatul urșilor e, oricum diminuat, un nou drum forestier va fi exact ceea ce lispește pentru ca urșii să nu mai coboare în oraș!

Uită esențialul: hrana suficientă ar ține animalele in pădure. Datorită acestui nou drum se vor putea dezvolta activităţile de agrement din această zonă, în principal cele legate de drumeţii (pentru oameni, nu pentru urși). De ce-or crede “edilii” că oamenii vor să fie netezit  muntele Tȃmpa deși le place așa cum este, și nu “ras ca-n palmă”?

În Șchei, la fiecare ploaie mai serioasă, apar problemele, apa ajungȃnd să fie șuvoaie, iar din cauza lucrărilor de construire pe versanți și a eliminării vegetației nicidecum nu vor fi ameliorate aceste probleme.

Bineînțeles, la finalizarea lucrărilor vor fi aranjate șanțurile lăsate de târârea buștenilor și de roțile autovehiculelor - așa cum au făcut în toate celelalte cazuri de exploatare forestieră și șanțurile sunt acolo (găsești și câte o baracă părăsită în care au fost depozitate materiale și unelte). Vor planta și copaci, pe ambele laturi ale drumului.

*

Un om consumă 550 de litri de oxigen pur pe zi (circa 19 metri cubi). Un copac destul de mare, de 50 cm diametru, și o înălțime aproximativă de 30-40 de metri produce aproximativ 92 de litri de oxigen pur pe zi, oferindu-i unui om 14% din necesarul zilnic. Asta înseamnă că un om  ar putea supraviețui într-un spațiu închis dacă ar fi înconjurat de 7 copaci foarte mari. Populația lumii are nevoie în prezent de 49 de miliarde de copaci pentru a putea respiră. Deci, există suficienți copaci pentru acest proces? NASA a făcut o aproximare a numărului de arbori de pe Pământ pe baza imaginilor prin satelit, iar presupunerea lor este că lumea deține în prezent aproximativ 400 de miliarde de copaci, ceea ce este mult mai mult decât este necesar - dar oamenii nu sunt singurii consumatori de oxigen de pe Terra. (sursă: cunoastelumea.ro)

*

În Rezoluția Parlamentului European referitoare la Conferința ONU din 2018 privind schimbările climatice de la Katowice, Polonia, se specifică, între altele, că pădurile contribuie substanțial la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea, despădurirea fiind responsabilă de aproape 20 % din emisiile globale de GES (gaze cu efect de seră). Pe scurt: fără păduri crește nivelul ȋncălzirii globale.

*

În anul 2018, Compania AirVisual a realizat un clasament al orașelor în funcție de gradul de poluare al aerului la nivel global. În acest clasament au fost incluse și unele orașe din România - nivelul de poluare fiind moderat în toate aceste orașe. Pe primul loc este orașul Iași, pe al doilea este orașul Cluj-Napoca, urmat îndeaproape de Brașov și abia apoi urmează București. (sursa: zf.ro)

*

Muntele Tâmpa a avut regim de rezervație naturală încă din 1962, regim instituit prin Decretul nr. 949. Prin Legea 5/2000 rezervația a fost inclusă în patrimoniul natural național, cu codul 2.255. Rezervația are o suprafață de 188,2 ha, iar fondul forestier este proprietatea Municipiului Brașov, fiind administrat de Regia Publică Locală a Pădurilor Kronstadt R.A.. În prezent, Muntele Tâmpa este declarat sit de importanță comunitară (SCI), instituit prin Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr.1964/2007, modificat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr.2387/2011 și face parte integrantă din rețeaua ecologică europeană Natură 2000. Conform

Formularului standard elaborat în baza Deciziei 2011/484/UE și actualizat în februarie 2016, codul european este ROSCI0120; situl are o suprafață de 206 ha. (sursă: metropolabrasov.ro)

Suprafața respectivă este “arie protejată” datorită pădurilor de fag, stejar, carpen, plantelor rare protejate la nivel european (crucea voinicului, obsiga bârsană), datorită unor specii de păsări și fluturi, cât și datorită unor specii de animale: urși, în primul rând, cu prezență permanentă - specie prioritară, pentru a cărei conservare Comunitatea Europeană are o responsabilitate specială, datorită proporției reduse a arealului acesteia pe teritoriul Uniunii Europene - și, sporadic, râsul, pisica sălbatică. Primarul (teoretic, independent politic) - susținut în acest demers de cei din Partidul Național Liberal partidul democrat liberal - susține (corect) că noul drum forestier nu atinge aria protejată. Acum, mai rămâne să spună asta animalelor, păsărilor, insectelor și plantelor (ale căror semințe vântul le-ar putea duce, practic, oriunde).

Şi casa mea unde e?

Şi casa mea unde e? Şi copiii unde-mi sunt? e legenda pe care fotograful paginii de FB Braşov, oraşul sufletului meu a scris-o pentru fotografia de mai jos. 

In februarie, şi la începutul lunii martie, iar au trecut prin oraş “tăietorii de copaci”. Au tăiat, zic ei, acei copaci uscaţi sau unii aproape dezrădăcinaţi din cauza vânturilor puternice sau ale lucrărilor executate de “pricepuţi”. Undeva, între blocuri, au tăiat un brad înalt (avea cel puţin 70 de ani) - pe care cu nici două zile înainte îl admirase cineva care a fost in vizită la noi. Azi e, mâine… puff! ca şi cum n-ar fi fost. Bănuiesc că unii dintre guguştucii care sunt prin zonă ar fi putut avea cuib acolo (am văzut un cuib in alt brad). Bradul rămâne verde tot timpul anului şi păsările care se hrănesc cu ouă (stăncuţa, coţofana, cioara grivă de exemplu - din fiecare am văzut prin zonă) au acces mai greu la cuiburile lor. Am văzut şi pescăruşi prin zonă - aceştia au şi obiceiul de a jefui cuiburile altor păsări - printre ramurile brazilor, însă, accesul nu le este facil.

Guguştiucii cuibăresc între lunile martie şi noiembrie, putând scoate 3-5 rânduri de pui - incubaţia durează 15-17 zile; apoi, puii mai sunt acoperiţi de părinţi circa 10 zile (femela noaptea, masculul ziua).

Sunt aproape sigură că multe păsări îşi pierd cuiburile, ouăle sau puii când pe oameni îi apucă febra tăierii copacilor prin oraşe; şi când cosmetizează arborii e acelaşi pericol, pentru că la ei cosmetizare înseamnă ciuntire şi nu ţin cont dacă acolo sunt cuiburi sau ba. Se dă aprobare pentru orice şi nimeni nu verifică ce fac “specialiştii” pe teren. Nu le pasă lor de oameni - eliberând autorizaţii de constuire pentru clădiri înalte între casele altor oameni - cum să le pese de păsari sau animale?!

Mi-ar plăcea să ştiu dacă lemnul din arborii tăiaţi de prin oraşe ajunge (gratis) la acei oameni care nu-şi permit să cumpere lemne de foc pentru a se încălzi iarna.

De câte ori trec prin oraş tăietorii de copaci văd prin zona verde sau pe trotuare cuiburi distruse, mai multe ouă strivite, mai multe vietăţi moarte…